3ra-1099/21 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1099/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Oselschi Oleg, reprezentat de

avocatul Vescu Andrian,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Oselschi Oleg împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Oselschi Oleg și menținută hotărârea din 19 noiembrie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 10 iulie 2019, Oselschi Oleg a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Serviciul de Protecție

și Pază de Stat cu privire la anularea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în anul 1997 a fost angajat în

cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat.

A explicat că la data de 30 martie 2012 a demisionat din funcție, astfel obținând

dreptul de a benefica de pensie pentru vechime în muncă începând cu data de

31 martie 2012.

A menționat că ulterior la 3 aprilie 2012, s-a reangajat la serviciul

militar/special prin contract în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat unde

activează până în prezent, fapt ce se confirmă prin adeverința din 19 martie 2019 cu

nr. 2/296.

A relatat că la data de 22 mai 2019 a depus cerere prealabila la Casa Națională

de Asigurări Sociale prin care a solicitat recalcularea pensiei.

Ca urmare, prin decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 0-1245/19 din

11 iunie 2019, i s-a refuzat în recalcularea pensiei pentru vechime în muncă din

salariul mediu lunar achitat, pe motiv că legea în vigoare nu prevede posibilitatea

stabilirii repetate a pensiei după o eventuală reangajare în serviciul militar, decizia

cu care reclamantul nu este de acord și o consideră ilegală și neîntemeiată.

1

În susținerea opiniei enunțate, cu referire la prevederile art. 61 alin. (2) din

Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, a remarcat că pensiile

stabilite persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui

inferior) al organelor afacerilor interne cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă,

stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în

serviciu în organele afacerilor interne urmează a fi recalculate după trecerea lor în

rezervă sau în retragere.

La fel, a argumentat că prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative în vigoare din 1 ianuarie 2017,

art. 33 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie

1998 a fost completat cu alin. (41), potrivit căruia pensionarii care activează sau au

activat în câmpul muncii după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă

în condițiile prezentei legi pot solicita reexaminarea pensiei nu mai des decât o dată

la doi ani, cu condiția că pensia calculată conform formulelor din anexe, părți

integrante ale prezentei legi, este mai mare decât pensia aflată în plată.

Totodată, a comunicat că pentru perioada după pensionare salariul plătit lunar

a fost majorat față de perioada pentru care a fost stabilită anterior pensia, însă Casa

Națională de Asigurări Sociale nu a luat în considerație acest fapt.

Pentru motivele expuse, este de părere că prin refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale de a-i efectua recalcularea pensiei se încalcă dreptul la o pensie

echitabilă în condițiile legii.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei de refuz nr. 0-1245/19 din

11 iunie 2019 și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale privind efectuarea

recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă conform perioadei 2014-

2019.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

La 2 decembrie 2020, Oselschi Oleg a depus apel împotriva hotărârii din

19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar la data de

28 decembrie 2020 a prezentat motivarea apelului, cu respectarea termenului

prevăzut de art. 232 Cod administrativ.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Oselschi Oleg și menținută hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut ca întemeiată

concluzia primei instanțe de a respinge acțiunea, având în vedere că din data de

31 martie 2012, Oselschi Oleg beneficiază de dreptul la pensie pentru vechime în

muncă în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993. Or, deși

Oselschi Oleg începând cu data de 3 aprilie 2012 s-a reangajat în cadrul Serviciului

de Protecție și Pază de Stat, această circumstanță nu poate constitui drept temei

pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime în muncă, prin

includerea la stabilirea acesteia a vechimii în muncă obținute după data realizării

dreptului la pensie pentru vechime în muncă.

Totodată, instanța de apel a considerat că Oselschi Oleg nu cade sub incidența

prevederilor art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, deoarece din legea

nominalizată nu se deduce în niciun fel că militarii, persoanele din corpul de

2

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, au dreptul la stabilirea repetată

a mărimii pensiei în cazul în care au fost reangajați și au mai obținut o oricare

vechime în muncă, în caz contrar, ar reieși că subiecții menționați ar avea, teoretic,

dreptul la nenumărate stabiliri sau repetate majorări ale pensiei.

La 23 iunie 2021, Oselschi Oleg, reprezentat de avocatul Vescu Andrian a

depus recurs împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la

data de 26 august 2021 a prezentat motivarea recursului.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă casării.

A obiectat că în art. 61 alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

nr. 1544 din 23 iunie 1993, este expres indicat că recalcularea poate avea loc în cazul

în care solicitantul prezintă probe noi ce i-ar putea majora pensia.

Astfel, a explicat că au fost prezentate probe care atestă majorarea cuantumului

pensiei pentru vechimea în muncă prin adeverință eliberată de Serviciul de Protecție

și Pază de Stat, fiind prezentate și certificatele salariale ce confirmă majorarea

salariului după reangajarea în serviciu, la fel au fost majorate și achitările

contribuțiilor sociale lunare în fondul de pensii.

Cu referire la dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr. 1544 din 23 iunie 1993, a remarcat că posedă dreptul de a solicita

recalcularea pensiei până la 75% în cazul în care prezintă probe noi ce atestă

majorarea cuantumului pensiei.

A conchis recurentul că instanța de apel eronat a emis o decizie în defavoarea

sa, deoarece documentele anexate la cerere probează vechimea în muncă

suplimentară apărută după stabilirea inițială a pensiei, respectiv este în drept să

beneficieze de o pensie majorată proporțional cu vechimea în muncă suplimentară,

iar pensia poate fi majorată doar prin efectul recalculării.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2021, decizia

motivată fiind notificată reprezentantului recurentului în data de 21 septembrie

2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție al scrisorii recomandate anexate la

dosar (f. d. 156). Astfel, recursul depus la 23 iunie 2021 (f. d. 152) și motivarea

recursului prezentată la data de 26 august 2021 (f. d. 156), sunt în termen.

La 19 octombrie 2021, în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale și

Serviciului de Protecție și Pază de Stat a fost expediată copia recursului, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

3

Prin referința depusă la data de 5 noiembrie 2021, Serviciul de Protecție și Pază

de Stat a solicitat admiterea recursului depus de Oselschi Oleg, iar Casa Națională

de Asigurări Sociale nu și-a valorificat dreptul procedural de depunere a referinței.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Oselschi Oleg, reprezentat

de avocatul Vescu Andrian, în raport cu materialele cauzei, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

4

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(LevagesPrestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că

modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare

depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Oselschi Oleg, reprezentat de avocatul Vescu Andrian.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Oselschi Oleg, reprezentat de avocatul Vescu Andrian, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

5