3ra-514/21 — contestarea actului administrativ

3ra-514/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-514/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gr. Dașchevici, V. Negru, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

12 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Mihail Voloc împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea

actelor administrative individuale defavorabile și obligarea la emiterea actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 06 august 2020, Mihail Voloc, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

privind contestarea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea la

emiterea actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că a activat în organele afacerilor

interne până la 15 decembrie 1998, ulterior obținând calitatea de pensionar al

Ministerului Afacerilor Interne cu calculul vechimii în muncă de 20 ani calendaristici

efectiv în serviciu. În temeiul ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din

20 martie 2018 i s-au efectuat recalculări a vechimei în muncă, introducându-se în

avantajele pentru perioada activității în Batalionul Serviciului Escortă și Pază a

Deținuților al Comisariatului General al Poliției Chișinău, vechimea în muncă fiindu-i

stabilită la momentul ieșirii la pensie de 21 de ani. Or, la ieșirea la pensie inițial,

cuantumul pensiei constituia 50 % din soldă, iar după recalculare ar constitui 53 %.

Reclamantul a susținut, că a depus actele menționate la Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Hîncești în vederea recalculării cuantumului pensiei, iar prin decizia

1

nr. 91/2020/28042 i s-a respins cererea de reexaminare a pensiei. Nefiind de acord s-a

adresat către Casa Națională de Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, solicitând

anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești și satisfacerea

cerințelor invocate, iar Casa Națională de Asigurări Sociale la 27 iulie 2020 a respins

cererea prealabilă.

Reclamantul consideră decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești și

refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale neîntemeiate și pasibile de a fi anulate,

invocând prevederile art. art. 48, 49, 54 din Legea nr.1544 din 23 iunie 1993 asigurării

cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabineri.

Reclamantul a susținut, că Curtea Constituțională, prin Hotărârea nr. 19 din data

de 19 iulie 2016, a statuat că pensiile pentru limită de vârstă se acordă pentru munca și

serviciile prestate, prin îndeplinirea unor obligațiuni social importante. Prin natura lor

social-juridică primară pensiile sunt sursa principală și permanentă de subzistență a

pensionarilor. Având în vedere dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituția Republicii

Moldova, cetățenii au dreptul de a primi integral pe parcursul întregii vieți pensia

stabilită în condițiile Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de

asigurări sociale de stat, evidențiind că în conformitate cu art.10 din Legea nr.156-XIV

din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, dreptul la pensie

este imprescriptibil.

Reclamantul a invocat, că în același timp, Curtea a observat, că art. 35 alin. (1)

din aceeași Lege prevede că plata stabilită și neîncasată la timp se plătește retroactiv

pe o perioadă de cel mult 3 ani până la data solicitării. Aceeași normă se regăsește la

pct. 20 din Regulamentul privind modul de plată a pensiilor stabilite în sistemul public

de asigurări sociale de stat și alocațiilor sociale de stat, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 929 din 15 august 2006. În acest context, Curtea a reținut că legiuitorul

instituind limita de 3 ani pentru încasarea retroactivă a pensiei calculate, nu a ținut cont

că neîncasarea acesteia poate să nu depindă de voința beneficiarului. De altfel, în

condițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile

de asigurări sociale de stat, în cazul neachitării la timp a pensiei din vina organului de

asigurări sociale care stabilește sau plătește pensia, aceasta se achită fără nici un fel de

limite în termen. În același timp, pot exista situații în care pensia nu se încasează la

timp din motive ce nu sunt imputabile organului de asigurări sociale, dar nu depind nici

de voința beneficiarului pensiei, însă legea și în asemenea situații îl sancționează pe

titularul pensiei. Într-o altă ordine de idei, având în vedere jurisprudența Curții

Europene în materia aplicării art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, conform căreia dreptul la prestații

sociale se asimilează unui drept de proprietate, Curtea a reținut, că prin normele

contestate, care stabilesc limita de 3 ani pentru încasarea retroactivă a pensiei calculate,

a fost instituită o ingerință în exercitarea dreptului de proprietate. Curtea a reiterat, că

dreptul de proprietate nu este unul absolut și poate fi supus unor limitări. În acest

context, Curtea a reținut, că o restrângere a drepturilor relative garantate de Constituție

trebuie să fie prevăzută de lege, să fie necesară în interesele menționate la art. 54 alin.

(2) din Legea fundamentală, să fie proporțională cu situația care a determinat-o și să

nu aducă atingere substanței dreptului de proprietate, altfel spus, să servească unui

2

interes public legitim. Prin urmare, cu referire la interesul public în discuție, punând în

balanță interesul statului de a stabili anumite termene de apariție, exercitare sau apărare

a drepturilor civile în scopul asigurării certitudinii juridice, pe de o parte, și dreptul

cetățenilor de a primi integral pe parcursul întregii vieți pensia stabilită în condițiile

legii, aceasta fiind, de regulă, sursa lor primară de existență, pe de altă parte, Curtea

constată, că acesta din urmă prevalează.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, declararea ilegalității deciziei Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Hîncești nr. 91/2020/28042 din 27 iunie 2020, a

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-1470/20 din 27 iulie 2020;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să efectuieze achitarea diferenței

neachitate a pensiei lui Mihail Voloc, începând cu 15 decembrie 1998, în cuantum de

53 la sută din solda lunară, luându-se în considerație certificatul eliberat de

Departamentul de Poliție Chișinău nr. 34/20-5685-262 din 12 martie 2020, cu

majorările și indexările care au avut loc.

Prin cererea concretizată, depusă suplimentar la 14 septembrie 2020, Mihail

Voloc, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali a invocat omisiunea mecanică prin

indicarea greșită a sintagmei Casa Teritorială de Asigurări Sociale Hîncești, corect

fiind Casa Teritorială de Asigurări Sociale Centru. (f.d. 73-75)

Prin hotărârea din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Voloc împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind declararea ilegalității deciziei Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Centru nr. 91/2020/28042 din 27 iunie 2020, a răspunsului Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. V-1470/20 din 27 iulie 2020, obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să efectueze achitarea diferenței neachitate a pensiei lui

Mihail Voloc începând cu 15 decembrie 1998, în cuantum de 53 la sută din solda

lunară, luându-se în considerație certificatul eliberat de Departamentul Poliției

Chișinău nr. 34/20-5685-262 din 12 martie 2020, cu majorările și indexările care au

avut loc, s-a declarat drept ilegală decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Centru

nr. 91/2020/28042 din 27 iunie 2020 privind refuzul în recalcularea pensiei conform

certificatului nr. 34/20-5685-262 din 12 martie 2020, eliberat de Departamentul Poliție

mun. Chișinău, s-a declarat drept ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. V-1470/20 din 27 iulie 2020, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

efectueze achitarea diferenței neachitate a pensiei lui Mihail Voloc, începând cu data

de 15 decembrie 1998, în cuantum de 53 la sută din solda lunară, luându-se în

consderație certificatul eliberat de Departamentul de Poliție Chișinău nr. 34/20-5685-

262 din 12.03.2020, cu majorările și indexările care au avut loc. (f.d. 93-100)

La 03 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel

împotriva hotărârii din 30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar

la 10 noiembrie 2020 a depus motivarea apelului, solicitând admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii depuse de

Mihail Voloc.

Prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

30 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Voloc împotriva

3

Casei Naționale de Asigurări Sociale privind contestarea actelor administrative

individuale defavorabile și obligarea la emiterea actului administrativ individual

favorabil.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

a reținut ca fiind stabilită certitudinea faptului că, Mihail Voloc a activat în cadrul

subdiviziunilor afacerilor interne începând cu 06 octombrie 1980 până la 15 decembrie

1998, în perioada 20 iulie 1992-06 august 1992 a participat la acțiunile de luptă pentru

apărarea integritărții și Independenței Republicii Moldova pe platoul Bender, iar în

perioada 01 august 1997-15 decembrie 1998 a activat în funcția de comandant de

companie al Batalionului Serviciului Escortă al Comisariatul General al Poliției mun.

Chișinău.(f.d. 7-7 verso)

În temeiul Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 520 din 05 august 1992

cu privire la măsurile primordiale de protecție socială a persoanelor participante la

acțiunile militare pentru apărarea integrității și Independenței Republicii Moldova și

acordarea ajutorului necesar cetățenilor și familiilor, afectate de conflictul militar, în

temeiul ordinului MAI nr. 96 din 20 martie 2018 cu privire la recunoașterea unor

înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut

special și militari din cadrul MAI, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a efectuat

recalcularea vechimii în muncă a intimatului Mihail Voloc, cu înlesniri (1:3) și

respectiv (1:2) pentru perioada 20 iulie 1992-06 august 1992, când a participat la

acțiunile de luptă pentru apărarea integritărții și Independenței Republicii Moldova pe

platoul Bender și pentru perioada 01 august 1997-15 decembrie 1998, când a activat în

funcția de comandant de companie al Batalionului Serviciului Escortă al Comisariatul

General al Poliției mun. Chișinău, eliberând certificatul nr.34/20-5685-262 din

12 martie 2020 a vechimii în muncă în cadrul MAI, conform căruia, la data concedierii,

15 decembrie 1998, vechimea în muncă constituia 21 ani, 07 luni și 22 zile. (f.d.7-7

verso)

Instanța de apel a reținut că instanța de fond just a conchis asupra temeiniciei

acțiunii înaintate de Mihail Voloc și a declarat drept ilegală decizia Casei Teritoriale

de Asigurări Sociale Centru nr. 91/2020/28042 din 27 iunie 2020 privind refuzul în

recalcularea pensiei conform certificatului nr. 34/20-5685-262 din 12 martie 2020,

eliberat de Departamentul Poliție mun. Chișinău și refuzul Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. V-1470/20 din 27 iulie 2020, și a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să efectuieze achitarea diferenței neachitate a pensiei lui Mihail

Voloc, începând cu 15 decembrie 1998, în cuantum de 53 % la sută din solda lunară,

luându-se în considerație certificatul eliberat de Departamentul de Poliție mun.

Chișinău nr. 34/20-5685-262 din 12 martie 2020, cu majorările și indexările care au

avut loc. Or, conform pct. 8, lit. d) al hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 78

din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și

plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare. La calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei

militarilor care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă

4

și din trupele organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri ai Poliției de

Frontieră, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și a funcționarilor publici cu

statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, se acordă următoarele

înlesniri: două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

23 martie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat dezacordul

cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost

încălcate și aplicate eronat normele de drept material, precum și nu au fost constatate

și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 ianuarie 2021, fiind

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin intermediul oficiului poștal, la

data de 12 martie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la materialele

cauzei (f.d. 151). Astfel, recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale

la 24 martie 2021, este în termen.

La 06 aprilie 2021 în adresa intimatului Mihail Voloc, reprezentat de avocatul

Vladimir Kovali, a fost expediată copia recursului depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 160).

La 09 aprilie 2021 Mihail Voloc, reprezentat de avocatul Vladimir Kovali a depus

referință prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

5

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

6

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7