3ra-1032/21 — contestarea actului administrativ si obligarea incheierii contractului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ si obligarea incheierii contractului
- Temei legal
- examinarea admisibilităţii cererii de recurs
3ra-1032/21 — contestarea actului administrativ si obligarea incheierii contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 3ra-1032/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Sîrbu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
24 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nicolae Craiu
Aliona Miron
examinând admisibilitatea recursului depus de Anastasia Soltan și Anton
Soltan, reprezentați de avocatul Marin Popa,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Anastasia Soltan și Anton Soltan împotriva Direcției generale economie, reforme
și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău și Primăria municipiului
Chișinău cu privire la obligarea încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu
transmiterea în proprietate privată a bunului imobil cu titlu gratuit,
împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul depus de Anastasia Soltan și Anton Soltan, reprezentați de avocatul
Marin Popa, împotriva hotărârii din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani,
c o n s t a t ă:
La 4 iunie 2019 Anastasia Soltan și Anton Soltan au depus cerere de chemare
în judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Direcției generale
economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău cu privire
la obligarea încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu transmiterea în
proprietate privată a bunului imobil cu titlu gratuit.
În motivarea acțiunii au indicat că începând cu anul 1984, membrii familiei
constituiți din soția Anastasia Soltan, soțul Ion Soltan și fiica Aliona Soltan s-au aflat
în rând pentru îmbunătățirea condițiilor locative. Ulterior, la data de 3 aprilie 1989,
prin dispoziția conducerii întreprinderii de producere ,,ЮЖЭHEPГOPЕMOHT”, au
fost cazați temporar în odaia nr. 1 al căminului din str. xxxxx nr. 22/2, or. Chișinău,
actuala xxxxx nr. 22/2, mun. Chișinău.
Pe parcursul anului 1993 în familia Soltan, s-a născut fiul Anton Soltan, iar în
familia fiicei în anul 1994 s-a născut nepoata Anastasia Guțu, care au locuit toți
împreună în aceiași odaie.
1
Din cauza condițiilor precare de trai, în anul 1992 Anastasia Soltan a fost luată
la evidență la Pretura sectorului Ciocana mun. Chișinău pentru îmbunătățirea
condițiilor locative în rândul de stat privilegiat și anume ,,muncitori și funcționari
îndreptați la lucru în Afganistan”.
Au menționat că potrivit ordinului de repartiție nr. 010994 din 27 decembrie
2014, împreună cu membrii familiei s-au instalat cu traiul în odaia nr. 1 din str.
xxxxx nr.22/2, mun. Chișinău, cu suprafața totală de 17,5 m2. Totodată, conform
hotărârii Consiliului municipal Chișinău nr. 590 din 27 mai 2005, împreună cu
membrii familiei sale au participat la privatizarea locuinței nr. 1 din str. xxxxx nr.
22/2, mun. Chișinău, revenindu-le astfel câte 11,27 m2, pe cap de locuitor.
Dat fiind că suprafața locativă a unei singure odăi a fost de doar 17,5 m2,
fiecărui membru le-a revenit câte 4,37 m2 locuibili, astfel fiind sub norma minimă
prevăzută de legislația națională.
Au indicat că potrivit actului nr. 01-16/21-113 din 29 august 2007, emis de
Pretura sectorului Ciocana, mun. Chișinău, s-a constatat că apartamentul nr. 1 din
căminul vizat este compus dintr-o odaie cu suprafața de 17,5 m.p., baie și bucătărie,
care necesită reparație, inclusiv îmbunătățirea condițiilor de trai. Conform
răspunsului Centrului de Medicină Preventivă mun. Chișinău privind evaluarea
condițiilor de trai, s-a constatat că conform proiectului, odaia nr. 1 din ap. 1, str.
xxxxx nr.22/2, servește ca coridor și nu poate fi utilizată în scopuri locative.
Pe marginea acestui fapt, în baza deciziei/dispoziției nr. 799-d din 8 august
2012 a Primăriei mun. Chișinău a fost emis ordinul de repartiție nr. 014149, prin
care Anastasiei Soltan și membrilor familiei le-a fost atribuit cu drept de instalare în
casa nr. 9/2 din str. xxxxx 9/2, mun. Chișinău, apartamentul nr. 50 format din două
odăi cu suprafața locativă de 32,65 m2, tot atunci fiind încheiat și contractul de
închiriere.
La fel, au indicat că în ultima perioadă s-au adresat către comisia de privatizare
a locuințelor de pe lângă Primăria mun. Chișinău pentru a facilita privatizarea ap. 50
din str. xxxxx nr. 9/2, mun. Chișinău, din considerentul că face parte din categoria
cetățenilor care au dreptul la privatizare în temeiul art. 4/1, art. 10 alin. (2), lit. j) și
art. 17 alin. (1) al Legii nr. 1324 din 10 martie 1993 privind privatizarea fondului de
locuințe.
Au mai declarat că au solicitat comisiei de specialitate să studieze minuțios
circumstanțele și să ia în calcul faptul că anterior la privatizarea locuinței de tip
cămin din str. xxxxx nr. 22/2, ap. 1, a participat întreaga sa familie în număr de 4
persoane, fiind astfel privatizată o suprafață totală de 45,1 m.p., ceia ce ar însemna
câte 11,27 m.p., pe cap de locuitor în loc de 20 m.p., plus 10 m.p. suplimentar pentru
o familie. Astfel, după calculele reclamantei Anastasia Soltan, familia ei ar fi fost în
drept de a privatiza 50 m.p., adică 20+20+10 m.p., suprafața totală gratuită. Anterior
a privatizat cu fiul în comun 22,54 m.p., deci este în drept să privatizeze încă 27,46
m.p., gratuit, iar diferența de 27,54 m.p. (55 m.p.-27,46 m.p.) cu plată.
Au comunicat că potrivit răspunsului evaziv al Direcției generale economie
reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău, au fost informați că
în cazul în care doresc să participe la privatizarea ap. 50 din str. xxxxx nr. 9/2, mun.
Chișinău urmează să achite integral costul apartamentului.
2
Reclamanții au considerat că răspunsul dat contravine exigențelor art. 120 al
Codului administrativ, iar instanța de judecată urmează să constate acest refuz drept
unul abuziv, cu obligarea Direcției generale economie reforme și relații patrimoniale
să-și revizuiască decizia, cu pregătirea și întocmirea contractului de atribuire în
proprietate a apartamentului nominalizat, Anastasiei Soltan și fiului ei Anton Soltan.
Față de cele relatate, reclamanții au opinat că au avut o speranță legitimă pentru
a beneficia de dreptul la privatizarea spațiului locativ aflat în posesia lor, în sensul
Protocolului nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că
dobândind dreptul de folosință a spațiului locativ, în condiții legale și locuind în
apartamentul litigios o perioadă îndelungată, au materializat „o speranță legitimă și
rezonabilă” cu privire la folosirea spațiului locativ și corespunzător privatizării
acestuia.
Au solicitat obligarea Direcției de privatizare a fondului de locuințe din cadrul
Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal
Chișinău, să încheie contract de vânzare - cumpărare, transmitere-primire a locuinței
în proprietate privată în privința a 27,46 m.p. din apartamentul nr. 50, situat pe adresa
municipiul Chișinău, str. xxxxx nr. 9/2, cu participanții la privatizare Anastasia
Soltan și Anton Soltan.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamanții au depus cereri de concretizare a
acțiunii, îndreptând pretențiile inclusiv și împotriva Primăriei municipiului
Chișinău, solicitând obligarea pârâților, conform competențelor ce le revin de a
încheia contractul de vânzare – cumpărare, cu transmiterea în proprietate privată cu
titlu gratuit a bunului imobil - apartamentul nr. 50 din str. xxxxx nr. 9/2, mun.
Chișinău.
Prin hotărârea din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,
cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 13 octombrie 2020 cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 Cod
administrativ, Anastasia Soltan și Anton Soltan reprezentați de avocatul Marin Popa,
au depus apel împotriva hotărârii din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
depus de Anastasia Soltan și Anton Soltan, reprezentați de avocatul Marin Popa,
împotriva hotărârii din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel cu trimitere la prevederile
art. 5 alin. (1), (2), (4) art. 11 alin. (1), art. 10 alin. (1) - (3) al Legii privatizării
fondului de locuințe nr. 1324 din 10 martie 1993, a reținut ca fiind justă concluzia
primei instanțe referitoare la netemeinicia acțiunii, având în vedere că Anastasia
Soltan și Anton Soltan anterior și-au exercitat dreptul prevăzut de normele citate,
prin privatizarea apartamentului nr.1 din str. xxxxx nr.22/2, mun. Chișinău și
respectiv, nu mai pot beneficia de acest drept în mod repetat și pentru apartamentul
nr. 50, situat în mun. Chișinău, str. xxxxx nr. 9/2.
În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a apreciat critic argumentul apelanților
precum că au beneficiat de îmbunătățirea condițiilor de trai, dar nu de privatizarea
bunului imobil. Or, instanța de apel a reținut că materialele dosarului denotă
contrariul, și anume, prin hotărârea nr. 590 din 27 mai 2005 emisă de Comisia
municipală de privatizare a fondului locuințelor, s-a hotărât a transmite în proprietate
3
privată locuințele de stat în limitele normei prevăzute de Legea privatizării fondului
de locuințe, în mod gratuit, Anastasiei Soltan, Aliona Guțu, Anton Soltan și
Anastasia Guțu, apartamentul nr. 1 din str. xxxxx, nr. 22/2, mun. Chișinău, cu
suprafața totală de 45,1 m.p.
Prin urmare, instanța de apel a menționat că actul administrativ nominalizat
dovedește că Anastasia Soltan și Anton Soltan au beneficiat de privatizarea bunului
imobil, dar nu de îmbunătățirea condițiilor de trai, după cum pretind aceștia. În astfel
de condiții, instanța de apel a învederat concluzia primei instanțe despre temeinicia
răspunsului Direcției generale economie, reforme și relații patrimoniale din 24
februarie 2016, prin care Anastasiei Soltan i s-a explicat că apartamentul nr. 50,
situat în mun. Chișinău, str. xxxxx nr. 9/2, poate fi privatizat exclusiv cu respectarea
prevederilor art. 5 alin. (4) din Legea privatizării fondului de locuințe nr. 1324/1993,
adică cu achitarea integrală a costului suprafeței acestuia la prețuri comerciale,
deoarece anterior reclamanții au beneficiat de dreptul la privatizarea unei locuințe
cu titlu gratuit.
La caz, Curtea de Apel Chișinău a considerat nefondat și argumentul invocat în
cererea de apel precum că Anastasia Soltan, fiind veteran de război, cade și sub
incidența Legii cu privire la veterani nr. 190-XV din 8 mai 2003 și astfel poate
beneficia de privatizarea locuinței cu titlul gratuit, fiind în drept să beneficieze și de
privatizarea apartamentului nr. 50, situat în mun. Chișinău, str. xxxxx nr. 9/2,
întrucât chiar dacă Anastasia Soltan este veteran al războiului, aceste circumstanțe
nu-i acordă dreptul de a beneficia în mod repetat de dreptul la privatizarea locuinței
în mod gratuit.
Totodată, instanța de apel a apreciat neîntemeiat și argumentul apelanților cu
referire la faptul că beneficiază de protecția Protocolului nr. 1 al Convenției
Europene a Drepturilor Omului, deoarece s-au instalat legal în apartamentul litigios,
beneficiind de dreptul de privatizare a imobilului cu titlu gratuit. Or, instanța de apel
a reținut că nici contractul de închiriere a locuinței, și nici Legea privatizării fondului
de locuințe nr. 1324 din 10 martie 1993, nu prevede vreo mențiune în acest sens, și
respectiv nu poate fi încălcat principiul „speranței legitime”.
Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că prima instanță a dat o
apreciere obiectivă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat
normele de drept material și procedural, iar soluția de respingere a acțiunii este justă,
fiind rezultată din aprecierea probelor cercetate în cadrul procesului de judecată în
coraport cu normele aplicabile speței.
La 7 iulie 2021 Anastasia Soltan și Anton Soltan, reprezentați de avocatul
Marin Popa, au depus recurs împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel
Chișinău.
În susținerea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate
eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin
circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.
Astfel, au atenționat asupra instalării legale în apartamentul litigios, fapt ce în
opinia recurenților reprezintă o speranță legitimă de a face uz de dreptul la
privatizarea spațiului locativ aflat în posesia lor.
4
Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și
a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel
ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune
la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,
dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții
Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de
apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune
la instanța de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15 iunie 2021, fiind
notificată recurenților și reprezentantului acestora în data de 15 septembrie 2021 și
respectiv 16 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție a
scrisorilor recomandate anexate la dosar (f.d. 19, 21 Vol. II). Astfel, recursul depus
la 7 iulie 2021, este în termen.
La 6 octombrie 2021 în adresa intimaților, Direcția generală economie, reforme
și relații patrimoniale și Primăria municipiului Chișinău, a fost expediată copia
recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.
Prin referința din 21 octombrie 2021, Direcția generală economie, comerț și
turism (anterior Direcția generală economie, reforme și relații patrimoniale) a
solicitat respingerea recursului.
Totodată, intimatul Primăria municipiului Chișinău, deși a recepționat recursul,
conform avizului de recepție a scrisorii recomandate (f.d.26 Vol.II), nu și-a
valorificat dreptul procedural de depunere a referinței.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Anastasia Soltan și Anton
Soltan, reprezentați de avocatul Marin Popa, în raport cu materialele cauzei,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de
Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este
inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)
din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile
enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la
temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă
caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual
succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
5
În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile
să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de
Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a
erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ
notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină
o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în
Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.
(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în
contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de
contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină
cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea
acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara
inadmisibil recursul depus de Anastasia Soltan și Anton Soltan, reprezentați de
avocatul Marin Popa.
6
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Anastasia Soltan și Anton Soltan, reprezentați de avocatul
Marin Popa, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nicolae Craiu
Aliona Miron
7