3ra-1150/21 — cu privire la anularea actului administrativ

3ra-1150/21 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1150/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici

Î N C H E I E R E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Autoritatea Națională de

Integritate,

la acțiunea în contencios administrativ depusă de către Dumitru Scoropat

împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de

constatare nr. 38/12 din 13 martie 2020,

împotriva deciziei din 06 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Autoritatea Națională de Integritate împotriva

hotărârii din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La data de 04 mai 2020 Dumitru Scoropat a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate, prin care a solicitat

anularea actului de constatare nr. 28/12 din 13 martie 2020, recuperarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în temeiul actului de constatare

nr. 38/12 din 13 martie 2020 și a documentelor care au fost examinate la emiterea

acestuia, Autoritatea Națională de Integritate a reținut că Dumitru Scoropat s-a aflat

în stare de incompatibilitate nesoluționată în termenul legal, prin

deținerea/exercitarea simultană cu calitatea de funcționar public (șef adjunct al

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Sîngerei, șeful Direcției administrare

fiscală, inspector principal al Secției deservire persoane fizice a Direcției deservire

fiscală Sîngerei în cadrul Direcției generale administrare fiscală Nord a Serviciului

Fiscal de Stat) și a funcției publice elective de consilier în Consiliul local Prepelița,

raionul Sîngerei în perioada 18 august 2015 - 06 noiembrie 2019, desfășurând în

același timp o altă activitate remunerată în cadrul Consiliului local Prepelița, raionul

Sîngerei.

Reclamantul consideră că acuzațiile aduse de către Autoritatea Națională de

Integritate sunt expuse confuz, circumstanțele faptice fiind reflectate ambiguu și

1

incoerent, situație care generează imposibilitatea formulării unei concluzii

verosimile privind aflarea ultimului în stare de incompatibilitate. Este absolut

eronată afirmația autorului actului de constatare nr. 38/12 din 13 martie 2020,

precum că reclamantul fiind numit în funcția publică de conducere de șef adjunct al

Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Sîngerei, șeful Direcției administrare fiscală

la data de 18 august 2015, având termenul legal de o lună pentru a soluționa starea

de incompatibilitate, respectiv până la 18 septembrie 2015, urma să demisioneze din

funcția incompatibilă (mandatul de consilier în Consiliul local Prepelița, r. Sîngerei)

cu calitatea de funcționar public, deoarece la data de 18 august 2015 Dumitru

Scoropat deja era consilier local, în baza hotărârii din 30 iunie 2015 a Judecătoriei

Sîngerei.

Mai mult, s-a constatat că în perioada de referință, a activat în diferite funcții

din cadrul unei și aceleiași structuri ale Serviciului Fiscal de Stat pe raionul Sîngerei,

iar în realitate la momentul validării mandatului de consilier local, activa în funcția

de inspector principal al Biroului Vamal Bălți, adică deja era funcționar public, fapt

care nu a fost investigat de Autoritatea Națională de Integritate și fiind ignorat de

inspectorul de integritate, dar care influențează considerabil decizia adoptată.

Reclamantul a invocat că, dacă s-ar admite că s-ar fi aflat în careva situații de

incompatibilitate, în fiecare caz de numire într-o anumită funcție, ultimul ar fi fost

obligat, conform legii, în termen de o lună de zile să-și soluționeze starea de

incompatibilitate. Nu poate fi vorba de o oarecare situație de incompatibilitate

generalizată, într-un interval de timp concret (18 august 2015 – 06 noiembrie 2019),

deoarece în această perioadă a deținut, pe lângă funcția publică de consilier local,

cel puțin 4 posturi diferite, pentru ocuparea fiecărui din ele fiind emis ordinul

respectiv.

Inspectorul de integritate a aplicat greșit legislația, ori concluziile inserate în

actul administrativ contestat despre încălcarea regimului juridic al

incompatibilităților, au generat o interpretare subiectivă, fapt care a provocat

inițierea ilegală, desfășurarea controlului și adoptarea unei decizii vădit ilegale.

Inspectorul de integritate urma să stabilească exact care sunt acele modalități prin

care s-a influențat exercitarea imparțială și obiectivă a atribuțiilor de serviciu,

acțiunile acestuia purtând un caracter discreționar, fără a face trimitere la suportul

juridic și/sau factologic, care s-ar încadra în limitele legale stabilite în conformitate

cu Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr. 132 din 17.06.2016.

Inspectoratul de integritate urma să specifice concret, când și care funcții ocupate de

Dumitru Scoropat ar fi fost incompatibile, când și în ce mod urmau a fi soluționate,

motivul nesoluționării pretinselor stări de incompatibilitate, efectele negative ale

nesoluționării presupuselor incompatibilități, precum și alte circumstanțe faptice și

de drept care au importanță pentru caz.

Reclamantul a menționat că, inspectorul de integritate în mod eronat și incorect

a aplicat prevederile Legii nr. 16 din 15.02.2008 cu privire la conflictul de interese,

care a fost abrogată la 01 august 2016 și nu mai poate fi aplicată, precum și a Legii

integrității nr. 82 din 25 mai 2017, care nu specifică expres subiecții declarării în

calitate de persoane care nimeresc sub incidența acestei legi. Organele de

administrare fiscală teritoriale, fiind structuri desconcentrate, nu au fost vreodată și

nici nu sunt în subordinea autorităților publice locale. În cazurile în care Dumitru

2

Scoropat a fost numit în funcții publice de execuție (inspector principal), urmau a fi

aplicate prevederile art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 768 din 02.02.2000 privind

statutul alesului local, iar în celelalte două situații de desemnare în funcții publice de

conducere (șef adjunct al Inspectoratului și șef interimar al Direcției), subiectul

respectiv al declarării cădea sub incidența art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea pre citată.

În speță, persoana supusă controlului nu era consilier local și funcționar public într-

o subdiviziune a autorităților administrației publice de același nivel și din aceeași

unitate administrativ-teritorială. Dânsul nu deținea funcția de șef adjunct/șef

interimar al unei organizații subordonate autorităților publice locale de același nivel

și din aceeași unitate administrativ-teritorială.

Prin hotărârea din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a

admis acțiunea depusă de către Dumitru Scoropat. S-a anulat actul de control nr.

38/12 din 13 martie 2020 emis de către Autoritatea Națională de Integritate în

privința lui Dumitru Scoropat. S-a respins cerința lui Dumitriu Scoropat cu privire

la compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 56, 58-76)

La data de 05 august 2020, cu respectarea termenului prevăzut la articolul 232

din Codul administrativ, Autoritatea Națională de Integritate a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, iar la data de 10 noiembrie 2021 a depus motivarea apelului.

Prin decizia din 06 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel înaintată de către Autoritatea Națională de Integritate împotriva hotărârii din 31

iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 171, 172-179)

Instanța de apel cât și instanța de fond au notat că în temeiul art. 25 alin. (2) lit.

a) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

04.07.2008, Legii nr. 263 din 16.11.2012 privind interpretarea articolului 7 alineatul

(1) literele c) și d) din Legea nr. 768-XIV din 02 februarie 2000 privind statutul

alesului local, sunt în incompatibilitate doar acei funcționari care cad sub incidența

situațiilor prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. c), d) din Legea nr. 768-XIV din 2 februarie

2000 privind statutul alesului local.

Respectiv, sunt în incompatibilitate doar acei funcționari publici care activează

în subdiviziunile autorităților administrației publice locale (aparatul președintelui

raionului, primării, primăria și preturile municipiului Chișinău, direcții, secții și alte

subdiviziuni), inclusiv ale Adunării Populare a Găgăuziei și ale Comitetului executiv

al Găgăuziei.

Subdiviziunile trebuie să fie de același nivel și din aceeași unitate

administrativ-teritorială. Funcționarii publici care nu se circumscriu situațiilor

descrise la lit. c) și d), de exemplu, activează într-o subdiviziune desconcentrată a

unei autorități administrative centrale; activează în altă primărie decât cea în care

este consilier; lucrează într-o subdiviziune a consiliului raional dintr-o altă unitate

administrativ-teritorială decât cea în care este consilier, etc. nu se află în situație de

incompatibilitate.

Instanțele au ajuns la concluzia că, deținerea mandatului de consilier în

Consiliul local nu poate fi privită ca o încălcare a regimului juridic al

incompatibilităților, ori Dumitru Scoropat nu era consilier și funcționar public într-

o subdiviziune a autorităților administrației publice de același nivel și din aceeași

unitate administrativ-teritorială. De asemenea, dânsul nu deținea funcția de șef

3

adjunct/șef interimar a unei organizații subordonate autorităților publice locale de

același nivel și din aceiași unitate administrativ-teritorială. Dumitru Scoropat era

consilier în Consiliul comunei Prepelița și activa în cadrul Inspectoratului Fiscal de

Stat pe raionul Sîngerei, care nu se află în subordinea Consiliului comunei Prepelița.

La data de 16 august 2021 și la data de 29 septembrie 2021 Autoritatea

Națională de Integritate a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 06 iulie 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate

și a hotărârii din 31 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu

pronunțarea unei noi decizii.

În motivarea recursului, recurenta a indicat că instanța de apel nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, s-a expus în mod general asupra

circumstanțelor invocate în apel și nu a lut în considerație argumentele invocate de

apelant, că emiterea actului de constatare nr. 38/12 din 13 martie 2020 a avut loc în

corespundere cu prevederile normelor legale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța constată că se

încadrează în prevederile articolului 245 din Codul administrativ.

În conformitate cu articolul 245 alin.(1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiția în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 06 iulie 2021.

La data de 16 august 2021 Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs

nemotivat. (f.d. 181)

Decizia motivată a fost notificată Autorității Naționale de Integritate la data de

10 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate anexat la materialele cauzei nr. DS8003556499AS. (f.d. 184)

Autoritatea Națională de Integritate a depus recurs motivat la data de 29

septembrie 2021, fiind respectat termenul instituit de legiuitor în art. 245 din Codul

administrativ. (f.d. 187-191)

La data de 27 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

lui Dumitru Scoropat copia recursului declarat de către Autoritatea Națională de

Integritate. (f.d. 223)

La data de 16 noiembrie 2021 Dumitru Scoropat, reprezentat de avocatul Ion

Dron, a depus referință, solicitând respingerea cererii de recurs depusă de către

Autoritatea Națională de Integritate, cu menținerea actelor judecătorești emise de

către instanțele ierarhic inferioare.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Autoritatea Națională

de Integritate în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

4

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

5

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de către Autoritatea Națională de Integritate.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Autoritatea Națională de Integritate, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

6