3ra-502/21 — anularea actelor administrative, obligarea de a relua procedura administrativa

3ra-502/21 — anularea actelor administrative, obligarea de a relua procedura administrativa (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-502/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Victor Burduh

judecători Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Vladimir Țurcan și de

avocatul Viorel Plopa în interesele lui Vladimir Țurcan,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Vladimir Țurcan împotriva Autorității Naționale de Integritate, cu privire la

anularea actelor administrative și obligarea de a relua procedura administrativă,

împotriva deciziei din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 16 septembrie 2019, Vladimir Țurcan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Autorității Naționale de Integritate privind constatarea nulității și anularea

răspunsului Autorității Naționale de Integritate nr. 07/Ț-238/19 din 16 august 2019

și a răspunsului nr. 07/Ț-198/19 din 08 iulie 2019, constatarea nulității actului de

constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013 al Comisiei Naționale de Integritate și a

deciziei nr. 28/1 din 25 iulie 2013 a Comisiei Naționale de Integritate, obligarea

Autorității Naționale de Integritate să reia procedura administrativă în privința lui

Vladimir Țurcan pe care a fost emis actul de constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013

al Comisiei Naționale de Integritate, adoptat prin decizia Comisiei Naționale de

Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013 și în legătură cu aceasta Autoritatea Națională

de Integritate să emită un act administrativ individual favorabil prin care să fie

retrase actele administrative defavorabile lui Vladimir Țurcan, și anume, actul de

constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013 al Comisiei Naționale de Integritate și decizia

nr. 28/1 din 25 iulie 2013 a Comisiei Naționale de Integritate, cu efect pentru trecut,

de la data emiterii acestora și compensarea cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiuiii reclamantul a indicat că, prin actul de constatare al

Comisiei Naționale de Integritate nr. 04/22 din 25 iulie 2013, adoptat prin decizia

Comisiei Naționale de Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013, s-a constatat încălcarea

regimului juridic al incompatibilității și restricțiilor funcției publice deținute în

privința lui Vladimir Țurcan.

1

Potrivit actului de constatare nominalizat, s-a decis suspendarea controlului în

legătură cu indicarea de către Vladimir Țurcan, director al Direcției generale analiză,

monitorizare și evaluare a politicilor a Ministerului Afacerilor Interne, în declarația

cu privire la venituri, proprietate și interese personale pe anul 2012, depusă anual și

la numire la data de 13 februarie 2013 și respectiv 01 aprilie 2013, a datelor inexacte

și incomplete, de a sesiza Procuratura Generală în vederea examinării faptului

admiterii falsului în declarații de către Vladimir Țurcan, prin prisma prevederilor art.

3521 din Codul penal, după rămânerea definitivă a actului de constatare, a sesiza

Ministerul Afacerilor Interne, în vederea încetării raporturilor de muncă cu Vladimir

Țurcan, a avertiza conducerea Ministerului Afacerilor Interne asupra asigurării

controlului îndeplinirii exacte a obligațiilor persoanei/persoanelor responsabile de

colectarea declarațiilor, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, a atrage

la răspundere în conformitate cu art. 3191 din Codul contravențional, SC „Elat-

Constructor” SRL pentru neprezentarea informației solicitate, a comunica actul de

constatare Centrului Național Anticorupție, conform solicitării, a comunica actul de

constatare lui Vladimir Țurcan.

Potrivit pct. 3 din actul de constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013, Vladimir

Țurcan a fost lipsit de dreptul la muncă, iar potrivit pct. 2 din actul de constatare nr.

04/22 din 25 iulie 2013, acest act a fost folosit drept sesizare a organului de urmărire

penală pentru pornirea urmăririi penale conform art. 3521 din Codul penal, după ce

controlul a fost suspendat potrivit pct. l al acestuia.

Prin sentința din 14 noiembrie 2016 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

Țurcan Vladimir Tudor, învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3521 din

Codul penal (în redacția de până la modificările din 17 iunie 2016, MO 245- 246/30

iulie 2016 art. 515 în vigoare 01 august 2016), a fost achitat, din motiv că fapta

inculpatului nu a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii.

Prin decizia din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către procuror, casată parțial sentința din 14 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) din

Codul de procedură penală, a fost pronunțată o hotărâre nouă, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Țurcan Vladimir Tudor învinuit de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3521 din Codul penal a fost achitat, pe motiv că fapta

nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin decizia din 19 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, cu menținerea în vigoare a deciziei din

14 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, în cauza penală în privința lui Țurcan

Vladimir Tudor.

Țurcan Vladimir a menționat că în cadrul dosarului penal, a fost acuzat de

organul de urmărire penală că, fiind subiect al declarării veniturilor și proprietății în

sensul art. 3 alin. (l) lit. f) din Legea nr. 1264 din 19 iulie 2002 privind declararea și

controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere, fiind obligat să-și declare veniturile și proprietatea conform prevederilor

art. 5 al aceluiași act normativ, neavând dreptul conform prevederilor art. 25 alin.

(2) lit. b) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public, să desfășoare alte activități remunerate în cadrul societăților

comerciale, a indicat intenționat în declarația cu privire la venituri și proprietăți pe

2

anul 2012 (anuală) depusă la 13 februarie 2013 și declarația de interese personale pe

anul 2012 (anuală) depusă la 13 februarie 2013, declarația cu privire la venituri și

proprietăți pe anul 2012 (la numire) depusă la 01 aprilie 2013 și declarația de interese

personale pe anul 2012 (la numire) depusă la 01 aprilie 2013, declarația cu privire la

venituri și proprietăți pe anul 2011 (anuală) depusă la 16 martie 2012 a datelor

incomplete și anume, nereflectând calitatea de administrator al SRL „Elat-

Constructor” pe care o deținea din 01 decembrie 2013, calitatea de asociat în cadrul

SRL „Euro Metal” și SRL „Tevas Grup”, precum si calitatea de fondator al AO

„Împreună pentru Moldova”, nedeclararea mijloacelor financiare acordate cu titlu

de împrumut, bunul imobil deținut în proprietate de feciorul Țurcan Tudor, care se

află la întreținerea acestuia și deținerea automobilului de model „Dacia Logan”.

Astfel, Țurcan Vladimir, conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale

infracționale, a făcut declarații necorespunzătoare instituției angajatoare și,

respectiv, Comisiei Naționale de Integritate, în vederea eschivării producerii

consecințelor juridice atât timp cât declarația servește pentru producerea acestor

consecințe, care rezultă din prevederile art. 57 lit. j) din Legea nr. 158 din 04 iulie

2008 și constituie o obligație a învinuitului datorită funcției deținute în sensul art. 24

al aceluiași act normativ.

Acțiunile menționate pretinse a fi comise de către Țurcan Vladimir, au fost

încadrate juridic de către organul de urmărire penală în baza art. 3521 din Codul

penal, adică falsul în declarații.

În decizia din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost subliniat că,

instanța de fond a combătut întemeiat învinuirea imputată, invocând că din

conținutul declarației de interese personale semnată la data de 01 aprilie 2013 de

către Țurcan Vladimir, dânsul a indicat calitatea de asociat al SRL „Euro Metal”, și

calitatea de asociat al SRL „Tevas Grup”, cât și calitatea de fondator al AO

„Împreună pentru Moldova”, iar din declarațiile martorului Ciumac Petru rezultă că

SRL „Euro Metal” nu activează din februarie 2011, fiind inițiată procedura de

insolvabilitate în martie 2011, afirmație întărită prin informația eliberată de

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, emisă pentru anul 2011, potrivit căreia SRL

„Euro Metal” nu a realizat careva venituri. Calitatea de asociat deținută în cadrul

SRL „Tevas Grup” a fost dobândită la data de 11 ianuarie 2013, ceea ce se dovedește

prin înregistrarea modificărilor din 11 ianuarie 2013.

Prin urmare, prima instanță a menționat corect că această calitate a fost

dobândită ulterior datei completării declarației cu privire la venituri și proprietate

pentru anul 2011 (la angajare), anul 2012 (anuală), astfel încât această calitate nici

nu urma a fi reflectată.

În acest caz nu sunt întrunite semnele obligatorii prevăzute de art. 25 alin. (2)

lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, în

conformitate cu care funcționarul public este în incompatibilitate doar la întrunirea

cumulativă a condițiilor expres nominalizate, printre care activitatea acestuia trebuie

să fie remunerată, să se desfășoare în baza unui contract individual de muncă sau al

unui contract cu caracter civil, activitatea întreprinderii sau organizației la care este

angajat funcționarul public este controlată, subordonată sau în anumite privințe este

de competența autorității în care el este angajat.

A susținut că situația de fapt și de drept care a stat la baza actului de constatare

al Comisiei Naționale de Integritate nr. 04/22 din 25 iulie 2013, și a deciziei al

Comisiei Naționale de Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013, s-a modificat ulterior în

3

favoarea reclamantului, deoarece, în cadrul procesului penal, la baza căruia a stat

sesizarea Comisiei Naționale de Integritate cu constatări prealabile greșite, au fost

administrate probe noi, prin care a fost cert stabilită lipsa circumstanțelor incriminate

lui Țurcan Vladimir drept încălcare a regimului juridic al incompatibilității și

restricțiilor funcției publice deținute de către el în acea perioadă, de aceea,

menținerea în vigoare a actului de constatare al Comisiei Naționale de Integritate nr.

04/22 din 25 iulie 2013 și a deciziei Comisiei Naționale de Integritate nr.28/1 din 25

iulie 2013 nu pot fi tolerate, fiindcă din conținutul lor rezultă o acuzație penală

pentru care reclamantul a fost achitat printr-o decizie judecătorească definitivă și

irevocabilă, totodată actele Comisiei Naționale de Integritate menționate provoacă

până în prezent efecte, inclusiv juridice, care îl prejudiciază enorm.

A mai indicat reclamantul că în favoarea acestor argumente vin și constatările

din decizia irevocabilă a Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2018, prin care a

fost dispusă despăgubirea sa în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, iar în pct. 55 al

acesteia instanța a indicat că conform art. 66 alin. (3) din Codul de procedură penală,

în cazul în care învinuirea nu a fost confirmată, învinuitul sau, după caz, inculpatul

are dreptul la reabilitare.

Astfel, la 01 iulie 2019, Vladimir Țurcan a depus la Autoritatea Națională de

Integritate cerere conform art. 170 alin. (1) lit. a) și b) din Codul administrativ, prin

care a solicitat reluarea procedurii administrative în privința sa, cu emiterea actului

administrativ de anulare a celor stabilite în actul de constatare al Comisiei Naționale

de Integritate nr. 04/22 din 25 iulie 2013 și a deciziei Comisiei Naționale de

Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013, care sunt acte administrative defavorabile

reclamantului, deoarece situația de fapt și de drept care a stat la baza emiterii lor s-a

modificat ulterior în favoarea reclamantului.

La 10 iulie 2019, a recepționat răspunsul nr. 07/Ț-198/19, semnat de către

președintele Autorității Naționale de Integritate, care a fost emis contrar prevederilor

Codului administrativ, deoarece nu s-a dat o apreciere legală argumentelor, făcând

în textul răspunsului referință la anumite hotărâri judecătorești care nu afectează și

nu se atribuie la problema pusă în fața Autorității Naționale de Integritate.

A indicat că în răspunsul Autorității Naționale de Integritate se face referință la

decizia din 20 ianuarie 2016 a Curții Supreme de Justiție, prin care au fost menținute

constatările Comisiei Naționale de Integritate, însă în cadrul procesului penal s-a

stabilit cu certitudine că constatările prealabile ale Comisiei nu corespund realității,

astfel aceste acuzații au fost pe deplin combătute, dînsul fiind achitat, iar legislația

în acest caz asigurându-i dreptul la reabilitare în drepturile pierdute.

Reclamantul a susținut că, constatările anterioare ale Comisiei Naționale de

Integritate din 25 iulie 2013, nu pot prevala celor finale ale Colegiului penal a Curții

de Apel Chișinău din 14 februarie 2017, altfel că Autoritatea Națională de Integritate

se opune deciziei din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, menținând

acuzarea reclamantului, îngrădindu-i evident dreptul la reabilitare. De asemenea, a

făcut trimitere la ordonanța procurorului în Procuratura sect. Botanica, mun.

Chișinău din 30 septembrie 2014, emisă în cadrul dosarului penal nr. 2013422448,

prin care a fost indicat că actele prezentate Comisiei Naționale de Integritate în

calitate de probe, au fost falsificate.

4

Reclamant susține că motivarea Autorității Naționale de Integritate în răspunsul

oferit, bazată pe cele circumstanțele stabilite în încheierea din 11 iulie 2018 a Curții

Supreme de Justiție, nu suferă nici o critică, așa cum, prin această încheiere nu a fost

admisă revizuirea declarată de către reclamant, în conformitate cu prevederile

Codului de procedură civilă, care se referă la revizuirea hotărârilor judecătorești

irevocabile și nu se aplică unor decizii administrative. Astfel, la baza

inadmisibilității cererii de revizuire a stat depășirea termenului de adresare a unei

astfel de acțiuni și nu lipsa probelor noi or a circumstanțelor noi care au un impact

esențial asupra cauzei, care sunt prevăzute drept temei în art. 170 alin. (1) lit. a) și

b) din Codul administrativ, aplicarea căruia a fost solicitată Autorității Naționale de

Integritate.

La examinarea cererii reclamantului de aplicare a prevederilor art. 170 din

Codul administrativ, care se referă la reluarea procedurii administrative, Autoritatea

Națională de Integritate nu s-a expus prin prisma prevederilor legislației

administrative pertinente, respectiv acest răspuns nu poate fi calificat ca unul juridic.

A menționat reclamantul că, Autoritatea Națională de Integritate în răspunsul

oferit, nu a făcut o comparație dintre constatările Comisiei Naționale de Integritate

din actul de constatare nr.04/22 din 25 iulie 2013 și din decizia nr. 28/1 din 25 iulie

2013, în raport cu constatările subliniate în decizia din 14 februarie 2017 a Curții de

Apel Chișinău, decizia din 19 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție,

ordonanța procurorului în Procuratura sect. Botanica, mun. Chișinău din 30

septembrie 2014, care i-au fost prezentate în anexă, dar nici nu a solicitat prezentarea

probelor noi care au stat la baza acestora.

Astfel, potrivit art. 170 alin. (5) din Codul administrativ, Autoritatea Națională

de Integritate urma să inițieze o procedură de anulare a unui act administrativ

individual incontestabil, odată cu intrarea în vigoare a Codului administrativ,

deoarece, Autoritatea era în cunoștință de cauză, că sesizarea Comisiei Naționale de

Integritate în privința lui Vladimir Țurcan, nu și-a găsit confirmare, iar argumentele

au fost pe deplin combătute de către instanța de apel a cărei decizie de achitare pe

acest caz a rămas irevocabilă și servește pentru reclamant drept temei de reabilitare

și repunere în drepturi. Neexecutarea acestui drept al Autorității Naționale de

Integritate din oficiu a provocat adresarea reclamantului cu o cerere de reluare a

procedurii administrative.

Nefiind de acord cu răspunsul Autorității Naționale de Integritate, Țurcan

Vladimir a depus cerere prealabilă.

Prin răspunsul Autorității Naționale de Integritate nr. 07/Ț-238/19 din 16

august 2019, cererea prealabilă a fost calificată drept o adresare repetată, iar cele

constatate prin actele judecătorești irevocabile de achitare a lui Țurcan Vladimir, au

fost considerate drept decizii care nu pot fi luate în considerare în cadrul unui proces

administrativ fiindcă au fost emise într-un proces penal.

Reclamantul a considerat că, Autoritatea Națională de Integritate a examinat

superficial adresările acestuia, a ignorat prevederile Codului administrativ, a încălcat

flagrant prevederile legale care îi garantează dreptul la reabilitare și repunerea în

drepturi după achitarea de comiterea infracțiunii de care a fost acuzat de către

Comisia Națională de Integritate prin Actul de constatare al Comisiei Naționale de

Integritate nr. 04/22 din 25 iulie 2013, adoptat prin decizia Comisiei Naționale de

Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013, garantate prin prevederile art. 23 alin. (3), art.

66 alin. (3), art. 390 alin. (3) din Codul de procedură penală.

5

Reclamantul a relatat că prin ordonanța procurorului în Procuratura sect.

Botanica, mun. Chișinău din 30 septembrie 2014, emisă în cadrul dosarului penal

nr. 2013422448, precum și decizia din 19 decembrie 2017 a Curții Supreme de

Justiție, a fost stabilit cu certitudine că Vladimir Țurcan prin ordinul nr. 03 din 22

august 2011 a fost concediat din funcția de administrator al SRL „Elat-Constructor”,

respectiv nu și-a exercitat careva atribuții în cadrul acesteia după această dată, fapt

invocat atât Comisiei Naționale de Integritate, cât și instanțelor de judecată care au

examinat contestările asupra actului de constatare și deciziei Comisiei Naționale de

Integritate.

Astfel, în cadrul acestor procese penale, au fost stabilite circumstanțe

necunoscute Comisiei Naționale de Integritate, care se regăsesc în declarațiile lui

Ivașciuc Iacov, Lobcenco Alexandra, care au fost examinate, reflectate și apreciate

prin ordonanța procurorului în Procuratura sect. Botanica, mun. Chișinău din 30

septembrie 2014, emisă în cadrul dosarului penal nr. 2013422448, precum și a

martorilor Ivașciuc Iacov, Lobcenco Alexandra, Braduceanu Viorel, Ciumac Petru,

Gogu Sergiu, Țurcan Teodor, inclusiv probele materiale, raportul de expertiză nr.

903 din 23 ianuarie 2014, extrasul din cont nr. 1414 din 25 noiembrie 2013 și altele

care se regăsesc în decizia din 19 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție.

Aceste circumstanțe noi, au fost stabilite în urma unor investigații minuțioase,

fiind infirmată nu doar incompatibilitatea lui Vladimir Țurcan cu funcția deținută în

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ci și lipsa intenției și a vinovăției referitor la

celelalte încălcări stabilite de Comisia Națională de Integritate și menținute de

instanțele de judecată.

Totodată, potrivit circumstanțelor noi constatate este cert faptul că actul de

constatare al Comisiei Naționale de Integritate nr. 04/22 din 25 iulie 2013, în temeiul

căruia a fost emisă decizia Comisiei Naționale de Integritate nr. 28/1 din 25 iulie

2013, decizia din 20 ianuarie 2016 a Curții Supreme de Justiție, se întemeiază pe

date eronate prezentate de SA „Elat”, în calitate de fondator al SRL „Elat-

Constructor”, fapt care a permis aprecierea critică și chiar ignorarea totală a

argumentelor prezentate de Vladimir Țurcan, precum că acesta nu deținea funcția de

administrator al SRL „Elat-Constructor” din 22 august 2011, fiind ignorate

totalmente și înscrisurile în carnetul de muncă, potrivit cărora dânsul prin ordinul nr.

03 din 22 august 2011 a fost concediat din funcția de administrator al SRL „Elat-

Constructor”.

Astfel, argumentele lui Vladimir Țurcan, precum că nu deținea funcția de

administrator al SRL „Elat-Constructor” din 22 august 2011, au fost ignorate, fiind

utilizate drept probe informații neveridice și insuficiente pentru o astfel de constatare

și contrar prevederilor pct. 52 din Regulamentul Comisiei Naționale de Integritate,

aprobat prin Legea cu privire la Comisia Națională de Integritate nr. 180 din 19

decembrie 2011, a fost constatată incompatibilitatea cu funcția deținută în organele

MAI, începând cu data de 07 martie 2013, iar ulterior, în temeiul pct. 57 din

Regulamentului indicat, a fost sesizată conducerea Ministerului Afacerilor Interne,

care, prin ordinul nr. 102 ef din 15 iunie 2016, a dispus la 17 iunie 2016 destituirea

din funcția publică de șef al Direcției generale analiză, monitorizare și evaluare a

politicilor, potrivit art. 64 alin. (l) lit. c) din Legea cu privire la funcția publică și

statutul funcționarului public.

Pe parcursul judecării cauzei în fond, reclamantul a depus cerere de micșorare

a pretențiilor, solicitând constatarea nulitatății răspunsului Autorității Naționale de

6

Integritate nr. 07/Ț-238/19 din 16 august 2019 și a răspunsului Autorității Naționale

de Integritate nr. 07/Ț-198/19 din 08 iulie 2019, ca fiind ilegale și neîntemeiate,

constatarea nulitații și anularea ca fiind ilegal Actul de constatare al Comisiei

Naționale de Integritate nr. 04/22 din 25 iulie 2013 și decizia Comisiei Naționale de

Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013, în ceea ce ține de stabilirea încălcării regimului

juridic al incompatibilităților și restricțiilor funcției publice deținute de către

Vladimir Țurcan, obligarea pârâtului să reia procedura administrativă în privința lui

Vladimir Țurcan prin care a fost emis actul de constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013

adoptat prin decizia Comisiei Naționale de Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013 și

emiterea uni act administrativ, prin care să fie retrase actele administrative

defavorabile cu efect pentru trecut, de la data emiterii acestora, în ceea ce ține de

stabilirea încălcării regimului juridic al incompatibilităților și restricțiilor funcției

publice deținute de către Vladimir Țurcan, cu informarea Ministerului Afacerilor

Interne despre retragerea actelor menționate, încasarea cheltuielilor de judecată din

contul pârâtului, Autoritații Naționale de Integritate.

Prin hotărârea din 06 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vladimir Țurcan.

S-a constatat nulitatea răspunsului Autorității Naționale de Integritate nr. 07/Ț-

238/19 din 16 august 2019 și a răspunsului Autorității Naționale de Integritate nr.

07/Ț-198/19 din 8 iulie 2019.

S-a anulat răspunsul Autorității Naționale de Integritate nr. 07/Ț-238/19 din 16

august 2019 și răspunsul Autorității Naționale de Integritate nr. 07/Ț-198/19 din 8

iulie 2019.

S-a constatat nulitatea, drept act ilegal defavorabil, a actului de constatare nr.

04/22 din 25 iulie 2013 al Comisiei Naționale de Integritate și a deciziei nr. 28/1 din

25 iulie 2013 a Comisiei Naționale de Integritate, în ceea ce ține de stabilirea

încălcării regimului juridic al incompatibilităților și restricțiilor funcției publice

deținute de către Vladimir Țurcan.

S-a anulat drept un act ilegal defavorabil, actul de constatare nr. 04/22 din 25

iulie 2013 al Comisiei Naționale de Integritate și decizia nr. 28/1 din 25 iulie 2013

a Comisiei Naționale de Integritate, în ceea ce ține de stabilirea încălcării regimului

juridic al incompatibilităților și restricțiilor funcției publice deținute de către Țurcan

Vladimir, respectiv partea dispozitivă a acestor acte, în care este indicat că „După

rămânerea definitivă a Actului de constatare, a sesiza Ministerul Afacerilor Interne

al Republicii Moldova, în vederea încetării raporturilor de muncă cu Vladimir

Țurcan”, cu efect pentru trecut, de la data emiterii acestora (data de 25 iulie 2013).

S-a încasat din contul Autorității Naționale de Integritate în beneficiul lui

Țurcan Vladimir cheltuielile de judecată pentru asistență juridică în sumă de 5 750

de lei.

S-a încasat din contul Autorității Naționale de Integritate în beneficiul lui

Țurcan Vladimir cheltuielile de judecată pentru acțiuni notariale, în sumă de 370 de

lei.

În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a stabilit că, la emiterea actului de

constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013 și a deciziei nr.28/1 din 25 iulie 2013 a

Comisiei Naționale de Integritate, reclamantul a fost acuzat în săvârșirea unor

ilegalități de comiterea cărora acesta a fost achitat ulterior printr-o decizie

7

judecătorească irevocabilă astfel, menținerea efectelor actelor în cauză reprezentă

un abuz împotriva drepturilor reclamantului la reabilitare și repunere în drepturi.

Cu referire la pretenția reclamantului privind obligarea pârâtei să reia procedura

administrativă în privința lui Vladimir Țurcan pe care a fost emis actul de constatare

nr. 04/22 din 25 iulie 2013 al Comisiei Naționale de Integritate adoptat prin decizia

nr. 28/1 din 25 iulie 2013 a Comisiei Naționale de Integritate și să emită un act

administrativ prin care să fie retrase actele administrative defavorabile lui Vladimir

Țurcan, cu efect pentru trecut, de la data emiterii acestora, instanța de fond a respins

pretențiile în cauză. Or, atât actul de constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013 al

Comisiei Naționale de Integritate, cât și decizia nr. 28/1 din 25 iulie 2013 a Comisiei

Naționale de Integritate, au fost declarate nule și anulate parțial de către instanța de

judecată prin hotărâre, corespunzător, necesitatea obligării pârâtei la reluarea

procedurii administrative a decăzut.

Manifestând dezacordul cu hotărârea instanței de fond, în termenul prevăzut de

lege, Autoritatea Națională de Integritate, la 25 august 2020 a depus cerere de apel

împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat casarea hotărârii din 06

august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei decizii noi

de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Autoritatea Națională de Integritate, a fost casată hotărârea din 06 august

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, emisă o decizie nouă prin care cererea

de chemare în judecată depusă de către Vladimir Țurcan împotriva Autorității

Naționale de Integritate, cu privire la anularea actelor administrative și obligarea de

a relua procedura administrativă, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind eronată

concluzia instanței de fond, precum că faptele și probele noi prezentate de Țurcan

Vladimir, combat concluziile expuse în actul de constatare nr. 04/22 din 25 iulie

2013 și decizia Comisiei Naționale de Integritate nr. 28/1 din 25 iulie 2013, întrucât

după cum rezultă din înscrisurile cauzei, anterior, Țurcan Vladimir a contestat actul

de constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013 și decizia nr. 28/1 din 25 iulie 2013

Comisiei Naționale de Integritate, unde în cadrul procesului respectiv, Țurcan

Vladimir, a depus cerere cu privire la renunțarea parțială de la acțiune în partea

contestării punctelor 1, 4, 5, 6, 7 din actul de constatare nr. 04/22 din 25 iulie 2013,

renunț care a fost admis prin decizia din 28 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău,

menținută în această parte prin decizia din 20 ianuarie 2016 a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, odată ce reclamantul a renunțat la pretențiile sale cu privire la

anularea punctelor 1, 4, 5, 6, 7 din actul de constatare a Comisiei Naționale de

Integritate nr. 04/22 din 25 iulie 2013, Țurcan Vladimir nu mai este în drept de a

depune cerere de anulare a actului administrativ administrativ individual

defavorabil, chiar dacă se prezintă probe noi. Or, legea procedurală stabilește expres,

că reclamantul este privat de dreptul de a depune o nouă acțiune cu privire la același

obiect și pe aceleași temeiuri.

Revenind la incidența în cauză a prevederilor art. 170 alin. (1) lit. a), b) din

Codul administrativ, Colegiul a reiterat că, această normă legală este aplicabilă doar

în cazul în care, persoana prezintă probe noi, de natură să ducă la adoptarea unui nou

act administrativ individual, favorabil persoanei.

Instanța de apel a stabilit că anterior depunerii cererii întemeiate pe prevederile

art. 170 din Codul administrativ, Țurcan Vladimir a depus cerere de revizuire a

8

deciziei din 26 ianuarie 2016 a Curții Supreme de Justiție, în conținutul căreia a

invocat argumente similare, anexând aceleași probe. Astfel, cererea de revizuire

depusă de Țurcan Vladimir a fost respinsă ca inadmisibilă de către Curtea Supremă

de Justiție.

Instanța de apel a mai reținut că, concluziile expuse în încheierea din 11 iulie

2018 a Curții Supreme de Justiție, au puterea lucrului judecat și urmează a fi luate

în considerare în prezenta cauză, fapt generat și impus de principiul securității

raporturilor juridice, principiu indispensabil art. 6 al Convenției Europene pentru

Drepturile Omului. Or, prin actul judecătoresc ce urmează a fi pronunțat, nu pot fi

puse la dubiu și contrazise concluziile expuse într-un act judecătoresc irevocabil,

care se bucură de autoritatea lucrului judecat, fiind obligatoriu atât pentru părțile la

proces, cât și pentru instanțele judecătorești chemate să dea o apreciere acelorași

concluzii.

Drept urmare, instanța de apel a concluzionat în privința temeinciei

argumentelor expuse de către Autoritatea Națională de Integritate în cererea de apel,

astfel constatând că instanța de fond a soluționat cauza eronat, cu aprecierea eronată

a normelor de drept material și a probatoriului administrat.

La 17 februarie 2021, Țurcan Vladimir a depus cerere de recurs nemotivată, iar

la 06 aprilie 2021, a depus recurs motivat împotriva decizia din 02 februarie 2021, a

Curții de Apel Chișinău solicitând casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

în vigoare a hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la emiterea deciziei a

admis mai multe încălcări ale prevederilor legale prin ce a afectat grav drepturile

recurentului, au fost aplicate eronat normele de drept prin faptul că nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată, aplicînd o lege care nu trebuia să fie aplicată. La

examinarea aplicabilității prevederilor art. 170 alin. (1) lit. a) și b) din Codul

administrativ, instanțele inferioare nu au stabilit vreo circumstanță prevăzută de art.

170 alin. (2) și (3) din Codul administrativ, care ar împiedica aplicarea normei legale

solicitate, respectiv nu au făcut vreo referință la aceste norme în hotărârile sale.

Instanța de apel a omis să aplice prevederile art. 16 și art. 123 alin. (3) din Codul

de procedură civilă, în privința autorității lucrului judecat a constatărilor din decizia

din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, întrucât instanța de fond, instanța

de apel și instanța de recurs au dispus achitarea lui Țurcan Vladimir de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 3521 din Codul penal.

Menționează recurentul că instanța de apel, cât și Agenția Națională de

Integritate, subminează valoarea lucrului judecat prin încheierea din 11 iulie 2018 a

Curții Supreme de Justiție, prin prisma art. 123 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, fără însă a lua în considerare prevederile art. 123 alin. (3) din Codul de

procedură civilă.

Totodată, la emiterea deciziei contestate, instanța de apel, a comis încălcarea

esențială și aplicarea eronată a prevederilor art. 266 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, prin faptul că a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Eronat a constatat

că reclamantul s-a adresat în instanța de judecată cu o acțiune care include aceleași

părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri, în raport cu cele soluționate

prin încheierea din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, unde a fost examinată

cererea de revizuire a deciziei din 20 ianuarie 2016 a Curții Supreme de Justiție, fapt

care nu corespunde adevărului, deoarece anterior reclamantul nu a solicitat în cauza

respectivă aplicarea prevederilor art. 170 alin. (1) lit. a) și b) din Codul administrativ.

9

A specificat că, aprecierea probelor a fost arbitrară, deoarece instanța de apel

s-a expus doar asupra a două probe din totalul probelor prezentate de reclamant,

adică doar asupra celor care le-a găsit invocate de reclamant anterior în procesul de

solicitare a revizuirii deciziei Curții Supreme de Justiție din 20 ianuarie 2016, care

a fost soluționată prin încheierea din 11 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

A relatat că la examinarea cauzei au fost admise încălcări care au dus la

soluționarea greșită a cauzei, fiind omisă identificarea reducerii pretențiilor

reclamantului realizate la examinarea cauzei în instanța de fond. Erorile comise de

către instanța de apel la adoptarea deciziei contestate, au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale lui Vladimir Țurcan.

La 05 aprilie 2021 (ștampila de pe plicul poștal), avocatul Viorel Plopa, în

interesele lui Vladimir Țurcan, a depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei

din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea în vigoare a hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului avocatul Viorel Plopa, a reiterat argumentele expuse de

Vladimir Țurcan în recurs, menționând că instanța de apel a aplicat eronat normele

de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicînd o lege care

nu trebuia să fie aplicată.

A mai invocat că Curtea de Apel a omis să aplice prevederile art. 16 și art. 123

alin. (3) din Codul de procedură civilă, în privința autorității lucrului judecat a

constatărilor din decizia din 14 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 02 februarie

2021, care a fost expediată părților la 09 martie 2021 și recepționată de către

Vladimir Țurcan la 18 martie 2021.

Astfel, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Vladimir Țurcan și avocatul său, Viorel Plopa, s-au

conformat prevederilor legale și au depus recursul la 05 aprilie 2021 și 06 aprilie

2021, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 06 aprilie 2021 și 08 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa Autorității Naționale de Integritate copia recursurilor, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

La 26 aprilie 2021, Autoritatea Națională de Integritate a depus referință, prin

care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea deciziei din 02 februarie

2021 a Curții de Apel Chișinău.

Examinând temeiurile invocate în recursuri în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție le consideră inadmisibile, din următoarele motive.

10

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

11

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererile de recurs depuse de Vladimir Țurcan și de avocatul

Viorel Plopa în interesele lui Vladimir Țurcan, sunt inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursurile depuse de Vladimir Țurcan și de avocatul Viorel Plopa în interesele

lui Vladimir Țurcan se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Victor Burduh

judecători Nina Vascan

Nicolae Craiu

12