2r-681/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-681/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – N. Mămăligă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând cererea de recurs înaintată de Prussacova Elena, prin intermediul

avocatului Beruceașvili Andrei,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de ÎMGFL nr. 13, în

procedura falimentului, către Prussacova Elena cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respinsă cererea apelantei Prussacova Elena, înaintată prin intermediul

avocatului Beruceașvili Andrei cu privire la repunerea în termen a apelului, fiind

resituită cererea de apel împotriva hotărârii din 01 iunie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2021, ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului, a depus în instanțх

cerere de chemare în judecată către Prussacova Elena privind încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la Prussacova Elena în beneficiul

ÎMGFL nr. 13, în procedura falimentului, suma de 5172,21 (cinci mii una sută

șaptezeci și doi,21) lei cu titlu de datorie pentru serviciile locativ-comunale și

energia termică pentru perioada de până la 01 februarie 2021, la locul de consum

apartamentul nr. 7 din str. XXXXXX, 25, mun. Chișinău. S-a încasat de la

Prussacova Elena în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 270 (două sute

șaptezeci) lei.

La 14 iulie 2021, Prussacova Elena, prin intermediul avocatului Beruceașvili

Andrei, a declarat apel, solicitând repunerea apelului în termenul de declarare,

casarea hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri

sub formă de încheiere prin care procesul să fie încetat.

1

Drept temei de repunere în termen a apelului, reprezentatul apelantei

Prussacova Elena, avocatul Beruceașvili Andrei, a invocat că apelanta domiciliază

permanent în statul Israel, iar în Republica Moldova a venit pe o perioadă scurtă de

timp și în cutia poștală a găsit scrisoarea instanței cu copia hotărârii din 16 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Accesând portalul instanței de judecată,

apelanta a constatat că aceeași instanță a pronunțat o hotărâre identică la 01 iunie

motive întemeiate, deoarece nu a cunoscut despre procedurile judiciare intentate de

către ÎMGFL nr.13 cu privire la încasarea datoriilor la serviciile comunale, temei

pentru care a solicitat repunerea în termen a apelului.

Prin încheierea din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă cererea apelantei Prussacova Elena, înaintată prin intermediul avocatului

Beruceașvili Andrei cu privire la repunerea în termen a apelului, fiind resituită

cererea de apel împotriva hotărârii din 01 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

La 07 octombrie 2021 (prin poștă), Prussacova Elena, prin intermediul

avocatului Beruceașvili Andrei, a declarat recurs împotriva încheierii din 23

septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea acesteia,

pronunțarea unei decizii prin care Prussacova Elena să fie repusă în termenul de

declarare a apelului, iar cauza să fie remisă spre rejudecare la etapa primirii în

procedură a apelului.

În motivarea recursului, s-a invocat faptul că litigiul a fost examinat în lipsa

recurentei, or aceasta este stabilită cu traiul permanent în Israel. Astfel, recurenta nu

a cunoscut despre existența prezentului litigiu, iar când a revenit în țară, a descoperit

în cutia poștală copia hotărârii din 16 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru (emisă pe cauza civilă nr. 2-19645/2020). Despre hotărârea din 01 iunie 2021

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, emisă în prezentul proces, a aflat accesând

portalul instanțelor judecătorești. Respectiv, recurenta consideră incorectă soluția

instanței de apel cu privire la respingerea cererii sale de repunere în termen a

apelului, or termenul de declarare a apelului a fost omis motivat.

Studiind materialele dosarului, în raport cu temeiurile invocate în cererea de

recurs și prevederile legale, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Prussacova Elena,

prin intermediul avocatului Beruceașvili Andrei, este neîntemeiat și necesită a fi

respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură

este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia

instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea

instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un

ansamblu de acte.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată participanților la proces prin poșta electronică la 29

septembrie 2021 (f.d. 52). Astfel, ținând cont de faptul că cererea de recurs a fost

înregistrată la 08 octombrie 2021, fiind expediată prin poștă la 07 octombrie 2021,

Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

2

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă

din momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, a fost respinsă cererea apelantei Prussacova Elena, înaintată prin

intermediul avocatului Beruceașvili Andrei cu privire la repunerea în termen a

apelului, fiind resituită cererea de apel împotriva hotărârii din 01 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de

procedură civilă.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța de apel

restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Potrivit prevederilor art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (3) din Codul de procedură civilă constituie

o garanție a dreptului de apărare, legiuitorul urmărind că persoanele, care din motive

întemeiate au omis termenul de apel, pot fi repuse de către instanța de apel, în baza

cererii. Totodată, repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Potrivit cererii de recurs, avocatul Beruceașvili Andrei a argumentat omiterea

termenului de depunere a cererii de apel, prin faptul că prima instanță a examinat

litigiul în lipsa recurentei, pe care a citat-o, dar nu a avut posibilitatea de a recepționa

corespondența, dat fiind faptul că aceasta locuiește permanent în Israel, revenind

doar periodic în Republica Moldova.

Examinând minuțios materialele cauzei, Colegiul conchide că argumentele

invocate în cererea de recurs nu pot fi reținute, or acestea au un conținut general, și

nu unul concret, nefiind probate.

Astfel, Colegiul examinează legalitatea și temeinicia încheierii din 23 septembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău la momentul pronunțării acesteia. Respectiv,

solicitând prin cererea de apel din 14 iulie 2021 repunerea în termen a apelului,

avocatul Beruceașvili Andrei a indicat doar asupra domicilierii apelantei Prussacova

Elena în afara teritoriului Republicii Moldova, dar a omis să probeze în fața instanței

acest argument. În așa mod, examinând solicitarea apelantei de repunere în termen

a apelului, Curtea de Apel Chișinău întemeiat a respins-o, deoarece argumentele

avocatului sunt declarative.

Totodată, Colegiul atrage atenția asupra faptului că recurenta a făcut o tentativă

de a demonstra faptul domicilierii sale în Israel prin anexarea la cererea de recurs

supusă examinării a copiei pașaportului său, care conține mențiunea IP Agenția

Servicii Publice, Departamentul înregistrare și evidență a populației, despre

autorizarea emigrării recurentei în Statul Israel, cu data aplicării – 04 martie 2020

3

(f.d. 58). Totuși, Colegiul reiterează că încheierea instanței de apel din 23 septembrie

2021 este una întemeiată, or la momentul pronunțării acesteia, la materialele cauzei

nu existau probe care să confirme cele invocate de recurentă.

Chiar și așa, copia pașaportului recurentei Prussacova Elena nu demonstrează

momentul ieșirii acesteia din țară, momentul întrării pe teritoriul Republicii

Moldova, momentul în care a luat cunoștință de copia hotărârii, etc. Or, în lipsa unor

probe care să demonstreze incontestabil aflarea recurentei în afara țării, nu poate fi

reținută imposibilitatea acesteia de a contesta hotărârea instanței în termen.

Colegiul relevă că, potrivit art. 61 din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Suplimentar, în conformitate cu prevederile art. 116 din Codul de procedură

civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui

act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în

termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se

examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul,

data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în

termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care

nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele

respective etc). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea

și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile,

calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care

justifică depășirea termenului de procedură.

Colegiul reiterează faptul că instanța de recurs verifică legalitatea și temeinicia

încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia. În așa mod, materialele

cauzei atestă faptul că, la data pronunțării încheierii contestate, la materialele cauzei

nu erau anexate probe incontestabile care să certifice faptul imposibilității apelantei

de a contesta hotărârea în termen. Respectiv, Colegiul susține poziția instanței de

apel cu privire la faptul că apelanta nu a probat motivele omiterii termenului de

depunere a cererii de apel.

Astfel, legislația procedurală de rând cu stabilirea anumitor drepturi procedurale

participanților la proces, instituie și obligația părților de a se folosi cu bună-credință

de drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror abuzuri de drepturi, la

caz, crearea unei concluzii false de prelungire a termenului de depunere a apelului.

Respectiv, reînnoirea acestui termen pe motive, care nu au putere de convingere,

poate fi contrară principiului securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă,

sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a

actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de

către judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

4

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

Articolul 6 par. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art. 6 par. (1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat.

Din această perspectivă, instanța de recurs concluzionează că, recursul declarat

de Prussacova Elena, prin intermediul avocatului Beruceașvili Andrei, împotriva

încheierii din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, este neîntemeiat, iar

actul de discreție al instanței de apel urmează a fi menținut de către instanța de

recurs.

Luând în considerație cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Prussacova Elena, prin intermediul avocatului

Beruceașvili Andrei.

Se menține încheierea din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL nr. 13, în

procedura falimentului, către Prussacova Elena cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru

5