2r-162/21 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-162/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – I. Pulbere

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

DECIZIE

21 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM

”MSA Finance” SRL,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul

Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM ”MSA Finance” SRL către Melega Natalia și

Bordeianu Natalia cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2021, prin care s-a

restituit apelul declarat de avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM ”MSA

Finance”, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 iulie 2020,

ca fiind depus în afara termenului legal,

c o ns ta tă :

La 01 octombrie 2019, avocatul Perebicovscaia Maria în interesele ÎM ”MSA

Finance” SRL, a depus cerere de chemare în judecată către Melega Natalia și

Bordeianu Natalia cu privire la încasarea, în mod solidar, a datoriei în mărime de

8607,79 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 iulie 2020, cererea de

chemare în judecată depusă de avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM

”MSA Finance” SRL, a fost respinsă.

La 10 septembrie 2020, prin intermediul serviciului poștal, avocatul Perebicovscaia

Maria, în interesele ÎM ”MSA Finance” SRL, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 iulie 2020, solicitând casarea hotărârii

primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată

să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2021, s-a restituit cererea

de apel declarată de avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM ”MSA Finance”

SRL împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 iulie 2020, ca

fiind depus în afara termenului legal.

La 27 ianuarie 2021, prin intermediul serviciului poștal, avocatul Perebicovscaia

Maria, în interesele ÎM ”MSA Finance” SRL, a declarat recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2021, solicitând casarea integrală a încheierii

atacate, soluționarea chestiunii repunerii în termen a cererii de apel și restituirea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

1

În motivarea recursului a indicat că, potrivit extrasului de pe pagina web a

Judecătoriei Chișinău, dispozitivul hotărârii atacate cu apel, a fost publicat la 18

august 2020, hotărârea motivata fiind publicată la 06 decembrie 2020.

De asemenea, a menționat că actul judecătoresc, expediat participanților la adresa

poștală, a fost recepționat la 08 septembrie 2020, ce se confirmă prin avizul de

recepție, iar din acest motiv nici nu s-a solicitat repunerea în termen apelului.

În concluzie, reiterând procedura de examinare a cererilor cu valoare redusă,

reprezentantul apelantei a remarcat că cererea de apel a fost depusă cu respectarea

termenului de 30 de zile din momentul primirii hotărârii – 10 septembrie 2020, or,

prin restituirea apelului, recurentei i-a fost îngrădit dreptul lui la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit materialelor cauzei, încheierea privind restituirea cererii de apel, a fost

pronunțată de Curtea de Apel Chișinău la 12 ianuarie 2021, fiind expediată

participanților la proces, pentru cunoștință, la 14 ianuarie 2021, însă date cu privire la

recepționarea actului judecătoresc, nu au fost stabilite la dosar.

Astfel, Colegiul constată că recursul înaintat la 27 ianuarie 2021 (f.d.59), a fost

declarat în termen.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și normele legale

aplicabile la caz, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocatul Perebicovscaia Maria,

în interesele ÎM ”MSA Finance” SRL, urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și

să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 428 din Codul de procedură civilă, decizia instanței de

recurs, emisă după examinarea recursului împotriva încheierii, rămâne irevocabilă din

momentul emiterii. Decizia se plasează pe pagina web a instanței la data emiterii.

Copia deciziei se remite părților în termen de 5 zile de la data emiterii.

În speță, se constată că prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie

2021, s-a restituit apelul declarat de avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM

”MSA Finance” SRL, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM ”MSA Finance” SRL către Melega

Natalia și Bordeianu Natalia cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 30 iulie 2020,

ca fiind depus în afara termenului legal.

La caz, reprezentantul recurentei se referă la faptul că examinarea litigiului în

cauză a avut loc în procedura cererilor cu valoare redusă și că prima instanță a

încălcat normele legale cu privire la expedierea actelor de procedură în adresa

participanților la proces, iar instanța de apel nu a ținut cont de aceste împrejurări.

Colegiul civil nu poate reține aceste argumente, deoarece, potrivit materialelor

cauzei, interesele ÎM ”MSA Finance” SRL, în prima instanță, au fost reprezentate de

avocatul Perebicovscaia Maria, fiind citată legal despre ședința de judecată. (f.d.28)

Astfel, reiterând cele menționate supra, ținând cont de prevederile art.56 alin.(3)

din Codul de procedură civilă, instanța de recurs consideră că părțile interesate

trebuiau să se folosească cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale,

să se intereseze de mersul procesului de judecată și să declare apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 30 iulie 2020, în termenul stabilit de

legislație. Apelanta/recurentă însă, nu a dat dovadă de promptitudine în vederea

2

exercitării căii de atac în termen, astfel că, depunerea cererii de apel fără a prezenta

dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut

de lege, demonstrează o neglijență a obligațiilor sale procedurale.

În context, instanța de recurs consideră neîntemeiate mențiunile reprezentantului

recurentei, precum că actul judecătoresc atacat cu apel, a fost recepționat la 08

septembrie 2020 și, respectiv, că apelul a fost declarat în interiorul termenului de 30

zile, or, în conformitate cu art.362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Astfel, Legea indică expres o modalitate de calcul a acestui termen și modul de

atac, acesta fiind de 30 zile de la pronunțarea hotărârii, instanța de apel nefiind în

drept de a deroga de la aceste prevederi.

Suplimentar, este de menționat faptul că potrivit art.362 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, repunerea în termenul de apel se face de către instanța de apel în

cazurile și în ordinea prevăzute de art.116 din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art. 116 alin. (1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de

procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen

se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să

cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

De asemenea, este de menționat faptul că, instanța de recurs verifică legalitatea și

temeinicia încheierii supuse recursului la momentul adoptării acesteia.

În acest sens, este de remarcat faptul că, la data pronunțării încheierii contestate, la

materialele cauzei nu erau anexate probe incontestabile care să certifice faptul

imposibilității apelantei de a contesta hotărârea în termen și, respectiv, nu erau

temeiuri de a repune în termen cererea de apel.

Mai mult, Colegiul civil reține că, articolele 113 alin.(1) și 10 alin.(1) din Codul de

procedură civilă, coroborate, prevăd că dreptul de a efectua actul de procedură,

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța

judecătorească (judecător). Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile,

stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în

raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de

procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

În acest context, instanța apreciază critic argumentele recurentei cu referire la data

când a luat cunoștință de dispozitivul hotărârii atacate cu apel, deoarece acestea nu

reprezintă un temei de repunere în termenul depunerii cererii de apel.

În altă ordine de idei, Colegiul reține că, de rând cu stabilirea anumitor drepturi,

legislația procedurală instituie și obligația părților de a se folosi cu bună-credință de

drepturile lor procedurale, în scopul contracarării oricăror abuzuri de drepturi, la caz,

crearea unei vizibilități de existență a unei stări de fapt. Respectiv, reînnoirea acestui

termen pe motive, care nu au putere de convingere, poate fi contrară principiului

securității raporturilor juridice.

Potrivit dispozițiilor art.10 alin.(1)-(3) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

3

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură

va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de

participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale vizează atât actele

de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât și ale

persoanelor legate de activitatea acestora și, în funcție de prevederile legii, constau în

anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire

în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul

îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea

amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Articolul 6 par.(1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, garantează fiecăruia dreptul de a se adresa unui tribunal

pentru ca ultimul să se pronunțe asupra drepturilor și obligațiilor sale civile. În acest

sens, este de menționat că limitarea accesului la o curte sau la un tribunal nu se

conciliază cu art.6 par.(1) al Convenției decât în cazul în care acestea urmăresc un

scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

vizat.

Colegiul civil mai menționează că prin prisma jurisprudenței CtEDO (cauza

Melnic vs RM (Hotărârea din 14.11.2006), Ciachir vs RM (Hotărârea din

15.01.2008), Popov vs RM (Hotărârea din 02.12.2005), Ponomaryov vs Ucraina

(Hotărârea din 03.04.2008), Van Harn vs Germany (Hotărârea din 11.09.2007)),

neprezentarea de către instanța de judecată a motivelor pentru repunerea apelului în

termen sau repunerea neîntemeiată în termenul de apel reprezintă o încălcare a

dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO.

Din această perspectivă, Colegiul susține poziția instanței de apel cu privire la

omiterea neîntemeiată a termenului depunerii cererii de apel și lipsa temeiurilor de

repunere a acestuia în termen. Astfel că, recursul declarat de avocatul Perebicovscaia

Maria, în interesele ÎM ”MSA Finance” SRL, împotriva încheierii Curții de Apel

Chișinău din 12 ianuarie 2021, este neîntemeiat, iar actul de discreție al instanței de

apel urmează a fi menținut de către instanța de recurs.

În temeiul art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de avocatul Perebicovscaia Maria, în interesele ÎM

”MSA Finance” SRL.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 ianuarie 2021, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Perebicovscaia Maria, în

interesele ÎM ”MSA Finance” SRL către Melega Natalia și Bordeianu Natalia cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

4