2ra-1643/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală

2ra-1643/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1643/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. L. Lavric)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Ciupac

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți accesorii

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 13 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 09 octombrie 2018, Nicolae Ciupac, reprezentat de avocatul Eudochia

Jomir, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, intervenient accesoriu Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, solicitând încasarea de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, a sumei de 70087,20 de lei cu titlu de venit ratat

(salariul neprimit), cu aplicarea coeficientului de inflație, din motivul suspendării

din funcție în perioada 03 octombrie 2016-02 octombrie 2017, în cauza penală

finalizată cu achitarea deplină a sa, a prejudiciului moral în mărime de 100000 de

lei suportat în rezultatul urmăririi penale și tragerii la răspundere penală, aplicării

măsurii de constrângere prin suspendarea contractului individual de muncă pe un

termen de 12 luni, a sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

suportate în cadrul examinării cauzei penale și a sumei de 5000 de lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică suportate în prezenta cauză civilă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin sentința din 03 mai 2017

a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga a fost achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 328 alin.(1) Codul penal, excesul de putere sau depășirea

atribuțiilor de serviciu, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Ulterior, prin decizia din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Comrat a fost

menținută sentința primei instanțe, iar prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții

Supreme de Justiție a fost respins ca fiind inadmisibil recursul ordinar declarat

împotriva deciziei din 21 septembrie 2017 a Curții de Apel Comrat

Totodată, a menționat că, a fost supus neîntemeiat urmăririi penale și tras la

răspundere penală pentru săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave, în săvârșirea

1

căreia a fost acuzat pe nedrept, prin ce i-au fost grav încălcat și limitat pentru o

perioadă îndelungată dreptul fundamental la muncă.

Reclamantul a indicat că, în cadrul cauzei penale, în baza demersului

Procuraturii Anticorupție, Serviciul Sud, nr.862 din 26 septembrie 2016,

Departamentul de Frontieră, prin ordinul nr. 1131/ps din 03 octombrie 2016,

conform prevederilor art. 14 alin. (3), art. 31 din Legea nr. 283 din 28 decembrie

2011 cu privire la Poliția de Frontieră, art. 76 lit. g) din Codul muncii și pct. 22 din

Regulamentul Departamentului Poliției de Frontieră, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 434 din 19 iunie 2012 cu privire la poliția de Frontieră, i-a fost

suspendat contractul individual de muncă, începând cu data de 03 octombrie 2016.

Peste un an, în temeiul ordinului din 02 octombrie 2017, nr. 1140/ps, al

Inspectoratului General al Poliției de frontieră „Cu privire la reîncadrare în funcție”,

a fost reîncadrat în funcția anterior ocupată.

Reclamantul a precizat că, din certificatul nr. 35/22-97 din 14 august 2018,

eliberat de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Direcția regională Sud,

rezultă că, salariul lunar calculat cu suplimente și adaos lunare, la momentul

suspendării contractului individual de muncă, a constituit 5840,60 de lei. Respectiv,

fiind reîncadrat în funcție la data de 03 octombrie 2017, a fost privat de dreptul

fundamental de muncă în perioada 03 octombrie 2016 - 02 octombrie 2017, ceea ce

constituie 12 luni. Astfel, a solicitat restituirea sumei de 70087, 20 de lei, care

constituia suma salariilor lunare cu toate suplimentele și adaosurile pentru perioada

în care i-a fost suspendat contractul individual de muncă. Totodată, a solicitat

aplicarea coeficientului de inflație.

De asemenea, a susținut că, în cadrul urmăririi penale și tragerii la răspundere

penală a suportat prejudiciu moral ca urmare a acțiunilor ilicite ale Procuraturii

Anticorupție, Serviciul Sud, care s-a manifestat prin stresurile acumulate, frustrările,

discreditarea, suferințele psihice și morale, precum și consecințele ireparabile a

suferințelor suportate. În baza probatoriului administrat, s-a constatat cu certitudine

că prin supunerea neîntemeiată urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, i-

au fost grav lezate drepturile fundamentale, inadmisibilitatea învinuirii în mod

arbitrar și neîntemeiat, i-a fost, în mod neîntemeiat, aplicată măsura preventivă prin

suspendarea din funcția ocupată, i-au fost aduse grave daune de imagine, i-a fost

afectată autoritatea, credibilitatea și reputația profesională, personală și familială. Pe

toată perioada procesului penal, fiind inspector superior al unității control al

frontierei a sectorului poliției de frontieră „Valea Perjei” al Direcției regionale Sud,

a suportat suferințe psihice și morale grave, a fost tratat ca fiind un potențial

infractor, a suportat multiple situații de umilință și stres psihologic, incertitudine

pentru viitor, disconfort moral enorm și dezamăgire în buna funcționare a organelor

de poliție și a Procuraturii Anticorupție a Republicii Moldova, a fost tratat cu

neîncredere și suspiciune de către rude, foștii colegi, cunoscuți și vecini, a trăit tot

acest timp într-o stare permanentă de neliniște și frică ca să nu fie condamnat pe

nedrept, ceea ce i-au afectat grav starea psihologică, provocându-i o stare perpetuă

de anxietate și frustrare, nervozitate, dezamăgire în viață și dreptate.

Reclamantul a precizat că, în cadrul cauzei penale, pentru asistență juridică a

suportat cheltuieli în mărime de 5000 de lei.

În cadrul ședinței de judecată din 01 februarie 2019, Nicolae Ciupac,

reprezentat de avocatul Eudochia Jomir, a prezentat calculul coeficientului de

2

inflație, conform datelor Biroului Național de Statistică. Astfel, având în vedere rata

inflației pentru perioada octombrie 2016 – septembrie 2017, care a constituit 7,62%,

a solicitat încasarea sumei de 5340,64 de lei (70087,20 de lei x 7,62%).

Prin încheierea protocolară din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani, a fost atrasă în proces în calitate de intervenient accesoriu,

Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Prin hotărârea din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Ciupac și s-a

încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, în beneficiul lui Nicolae Ciupac prejudiciul material în mărime de

75087,20 de lei, prejudiciul moral în sumă de 5000 de lei, cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 5000 de lei; în rest au fost respinse ca fiind neîntemeiate cerințele

formulate de Nicolae Ciupac.

Prin decizia din 13 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins cererile

de apel depuse de reprezentantul Ministerului Justiției al Republicii Moldova și

reprezentantul Procuraturii Generale a Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru; s-a încasat de la bugetul

de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul

lui Nicolae Ciupac cheltuielile de asistență juridică suportate în instanța de apel în

mărime de 1000 de lei.

În consolidarea soluției, instanța de apel citând prevederile art. 1, art. 2 alin.(1),

art.3 alin.(1) lit.a) și b), art. 6 lit.b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 cu

privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 524 din Codul

de procedură penală, a reținut că, sentința irevocabilă de achitare îi acordă lui Ciupac

Nicolae dreptul de a cere repararea prejudiciului suferit în baza Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998.

În consecință, instanța de apel a reținut ca întemeiată concluzia primei instanțe

care a constatat temeinicia valorificării dreptului la acțiune în baza Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998.

Corespunzător, în circumstanțele în care din înscrisurile anexate la dosar și

explicațiile reclamantului rezultă că, în baza Ordinului nr.1131/ps din 03 octombrie

2016 a fost suspendat din funcție, începând cu data de 03.10.2016, în baza

demersului Procuraturii Anticorupție Serviciul Sud din 26.09.2016, nr.862, instanța

de apel a considerat că, prima instanță corect a concluzionat că, Ciupac Nicolae are

dreptul la salariu neachitat și legal a încasat din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Ciupac Nicolae suma de 75 087,20

lei, conform calculului prezentat.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță în mod temeinic și legal a încasat

din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Ciupac

Nicolae cheltuielile de asistență juridică suportate în cadrul dosarului penal în sumă

de 5000 de lei, iar argumentele invocate de către recurenți în acest sens nu pot fi

reținute ca întemeiate.

Corespunzător, în circumstanțele expuse, instanța de apel a considerat justă

concluzia primei instanțe care a conchis că la aprecierea prejudiciului moral va ține

3

cont de principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura

dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, statutul social al

persoanei, durata urmăririi penale și examinării cauzei, aplicarea măsurii preventive

sub forma obligării de nepărăsire a localității pe un termen de 30 de zile,

circumstanțe care incontestabil i-au cauzat stare de stres și de frustrare reclamantului

Ciupac Nicolae.

Totodată, instanța de apel a reținut că, suma solicitată de reclamant cu titlu de

prejudiciu moral în mărime de 100000 de lei, este una exagerată și nejustificată. Or,

la stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune prin necesitate ca reclamantul să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Mai mult, acesta

trebuie astfel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie

nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru

victime.

Instanța de apel a considerat justă concluzia primei instanțe, care a conchis că

este necesar de a încasa de la Stat, prin intermediul Ministerul Justiției, o

despăgubire bănească în sumă de 5000, care este una rezonabilă și echitabilă, fiind

o despăgubire utilă și suficientă, compensatoare pagubelor de ordin moral cauzat

persoanei vizate, această despăgubire corespunde și criteriilor de despăgubire

stabilite de CEDO prin jurisprudența sa.

Corespunzător reieșind din criteriile de stabilire a cheltuielilor de asistență

juridică, instanța de apel a reținut că, instanța de fond în mod just a admis pretenția

cu privire la încasarea sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică

în cadrul examinării prezentei cauzei, ca fiind necesare, reale și rezonabile.

Totodată în circumstanțele în care cererile de apel au fost respinse, iar interesele

reclamantului/intimatului în instanța de apel au fost reprezentate de avocatul Jomir

Eudochia, fiind anexat și bonul de plată, care confirmă suportarea cheltuielilor de

judecată în instanța de apel, instanța de apel a considerat că urmează a încasa de la

bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției RM, în beneficiul lui Ciupac

Nicolae cheltuielile de asistență juridică suportate în instanța de apel în mărime de

1000 (una mie) lei.

La 06 august 2021, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 13 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe,

emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat interpretarea legii în mod eronat și a

aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de apel.

Totodată, în susținerea netemeiniciei deciziei din 13 mai 2021, a indicat că,

instanța de apel la adoptarea soluției judecătorești a aplicat eronat normele de drept

material ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. Or, pentru

aplicabilitatea prevederilor din Legea nr.1545-XIII din 25 februarie 1998, necesită a

fi întrunite cumulativ, atât circumstanțele prevăzute de art. 6 - dreptul la repararea

prejudiciului, cât și de art. 3 - cazurile de reparare a prejudiciului material și moral.

Prin urmare, normele legale în cauză sunt indisolubile și nu pot fi aplicate separat.

Coroborând normele legale citate cu situația din prezenta cauză, recurentul a

declarat că, instanțele de judecată inferioare corect și just au constatat că în privința

intimatului/reclamantului Nicolae Ciupac a fost emisă sentință de achitare. Acest

4

aspect nici nu a fost negat sau contestat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova. Totuși, motivarea instanței de apel precum, că reclamantul/intimatul este

în drept să solicite compensarea prejudiciului cauzat în conformitate cu prevederile

Legii nr.1545, este nefondată și eronată. În condițiile normei enunțate, nu orice

acțiune a organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului. Or, este

important și necesar să se constate ilegalitatea actului procedural emis de către

organul de drept. Respectiv, dacă se demonstrează printr-un act judecătoresc de

dispoziție irevocabil că acțiunile întreprinse de către organul de urmărire penală

sunt/au fost ilegale, atunci dreptul la despăgubire apare indiferent de faptul dacă este

vinovată sau nu persoana. În opinia recurentului, instanța de fond, cât și instanța de

apel au omis să indice care anume act sau acțiune ilegală justifică răspunderea

statului. De altfel, în sensul prevederilor legale, pentru angajarea răspunderii statului

pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare

unele condiții speciale și anume existența faptei ilicite. Or, nu orice acțiune a

organelor de drept și judecătorești atrage răspunderea statului. Astfel, la materialele

cauzei nu există niciun act procedural definitiv și irevocabil a judecătorului de

instrucție, sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale

acțiunile organului de urmărire penală. În consecință, a considerat că, instanța de

apel eronat a menținut hotărîrea instanței de fond, în condițiile în care la caz nu sunt

întrunite toate condițiile de aplicabilitate a prevederilor Legii nr.1545.

Coroborând prevederile Legii nr. 1545, art. 50 din Codul penal cu

circumstanțele de fapt și drept a cauzei, recurentul a evidențiat că, intimatul/

reclamantul Nicolae Ciupac nu a fost tras la răspundere penală și nici nu i s-a acordat

statutul de „condamnat”, cât și în privința acestuia nu a fost emisă o sentință de

condamnare. Astfel, instanța de apel nejustificat a menținut hotărîrea instanței de

fond, în condițiile în care prezenta acțiune nu întrunește toate condițiile de

aplicabilitate a Legii nr. 1545. Or, în astfel de situații nu există nici temei legal de a

solicita încasarea acestui prejudiciu.

Referitor la dispunerea încasării prejudiciului material și moral, recurentul a

opinat că este o apreciere eronată, în condițiile în care nu sunt întrunite condițiile

expres prevăzute de lege, prin prisma Legii nr.1545. Concomitent, în lipsa unei

justificări, fapt confirmat și de instanța de apel, încasarea oricărei sume este

inechitabilă unor suferințe iluzorii, doar pretinse a fi suferite. Subsecvent, însuși

dispunerea sentinței de achitare, a considerat a fi un aspect plauzibil, ce prin sine

poate constitui o satisfacție echitabilă pentru presupusul prejudiciu pretins.

Recurentul a susținut că, instanțele judecătorești inferioare la emiterea soluției

judecătorești nu au evitat subiectivismul inerent evaluării mărimii despăgubirilor

acordate, nu au menținut echilibrul între interesele individuale ale persoanei

(intimatului/reclamantului) și interesele generale ale întregii societăți. Or, aplicarea

eronată de către instanța de judecată a normelor de drept material are un efect nociv

nu doar pentru societate, cât și pentru cadrul legal, din motiv că se creează un

precedent care cu trecerea timpului este tot mai greu de remediat.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii

de însoțire datate cu 29 septembrie 2021 (f.d.157) și a fost recepționată de către

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii

Moldova la 01 octombrie 2021, conform avizelor de recepție (f.d.161-162).

5

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 13 mai 2021, iar cererea de recurs a

fost depusă la 06 august 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei instanței de apel către

participanții la proces la 14 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, conform

scrisorii de însoțire inclusiv (f.d.145). Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3)

și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

6

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii

Moldova împotriva deciziei din 13 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7