2rac-266/21 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2rac-266/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2rac-266/2021
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Gh. Stratulat)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)
Î N C H E I E R E
17 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Publică Compania
„Teleradio-Moldova”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Publică
Compania „Teleradio-Moldova” împotriva Societății cu Răspundere Limitată
„Fluctus” cu privire la încasarea datoriei, penalității de întârziere, dobânzii de
întârziere, constatarea faptului rezilierii contractului, compensarea cheltuielilor de
judecată, și
la cererea reconvențională depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
„Fluctus” împotriva Instituției Publice Compania „Teleradio-Moldova” cu privire
la declararea nulității actului juridic,
împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 15 iunie 2015, IPNA Compania „Teleradio-Moldova” (actualmente IPC
„Teleradio-Moldova”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL
„Fluctus” cu privire la încasarea datoriei, penalității de întârziere, dobânzii de
întârziere, constatarea faptului rezilierii contractului, compensarea cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că la data de 2 septembrie 2014 între IPNA
Compania „Teleradio-Moldova”, ca locator, și SRL „Fluctus”, ca locatar, a fost
încheiat contractul de locațiune înregistrat cu nr. 287, în temeiul căruia IPNA
Compania „Teleradio-Moldova” s-a obligat să transmită în locațiune încăperea cu
o suprafață de 39,2 m.p., situată în mun. Chișinău, str. Miorița 1, iar SRL „Fluctus”
s-a obligat să achite lunar plata pentru chirie, în avans, până la data de 10 a lunii
premergătoare, în care nu se includeau cheltuielile pentru serviciile comunale,
energia electrică și paza care se achita separat conform facturilor.
A mai indicat că în temeiul actului de primire predare din 2 septembrie 2014
anexa nr. 3 la contract a transmis în locațiune încăperea (studioul) cu o suprafață de
39,2 m.p., situată în mun. Chișinău, str. Miorița 1 în condițiile prevăzute de
contract, astfel îndeplinindu-și toate obligațiunile asumate față de pârâtă, or, SRL
„Fluctus” s-a eschivat de la onorarea în termen a obligațiunilor contractuale
asumate, ceea ce a generat întârzieri de plată.
1
Reclamanta a mai menționat că în scopul soluționării amiabile a litigiului, a
expediat în adresa debitorului cererile prealabile nr. 01-14/1295 din 26 noiembrie
2014, nr. 01-14/145 din 24 februarie 2015 conform cărora a solicitat achitarea
datoriei, penalităților de întârziere comunicând și privind consecințele ce vor
surveni în cazul neonorării obligațiunilor sale, cereri lăsate fără răspuns și
executare.
Drept urmare, prin demersul nr. 01-14/213 din 25 martie 2015, în temeiul
prevederilor contractuale, Compania a denunțat contractul de locațiune nr. 287 din
2 septembrie 2014 solicitând eliberarea spațiilor ocupate, cerințe care de asemenea
au rămas fără răspuns.
A subliniat că la 30 aprilie 2015, conform informației contabile, datoria
prescrisă în baza contractului de locațiune, inclusiv serviciile comunale, energia
electrică și pază, constituia suma de 21 571,13 de lei, iar conform pct. 3.5 a
contractului pentru data de 31 mai 2015 au fost calculate penalități de întârziere în
mărime de 15 005,87 lei.
IPC „Teleradio-Moldova”, concretizându-și acțiunea a solicitat încasarea de
la SRL „Fluctus” a datoriei în mărime de 101 220,82 de lei, a penalității de
întârziere în mărime de 81 858 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de
30966,29 de lei, constatarea faptului rezilierii contractului de locațiune nr. 287 din
2 septembrie 2014, evacuarea forțată a SRL „Fluctus” din spațiile IPC „Teleradio-
Moldova”, încasarea de la SRL „Fluctus” în beneficiul IPC „Teleradio-Moldova” a
taxei de stat în mărime de 1 097,31 de lei.
La 25 iunie 2018, SRL „Fluctus” a depus acțiune reconvențională împotriva
IPC „Teleradio-Moldova” prin care a solicitat recunoașterea nulă a contractului nr.
287 din 2 septembrie 2014.
În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că la 2 septembrie 2014, între
IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, ca locator, și SRL „Fluctus”, ca locatar, a
fost încheiat contractul de locațiune nr. 287 privind darea în arendă a biroului nr.
905 și a unei părți a acoperișului din clădirea Casei Radio, situat la adresa mun.
Chișinău, str. Miorița 1.
A relevat că în conformitate cu informația din Registrul patrimoniului public
la situația din 1 ianuarie 2017 edificiul situat la adresa mun. Chișinău, str. Miorița
1, reprezintă patrimoniu de stat.
A susținut că în temeiul pct. 10 și 13 din Regulamentul cu privire la modul de
dare în arendă și cuantumul arendei patrimoniului de stat, aprobat prin ordinul
Ministerului Economiei și Reformelor nr. 41 din 28 decembrie 1998 și ordinul
Ministerului Finanțelor nr. 148 din 24 decembrie 1998, contractul de arendă sau
modificările lui pot fi semnate doar după primirea autorizației de la Departamentul
Privatizării (Agențiile lui teritoriale).
Astfel, a menționat că în conformitate cu Capitolul VII din Regulament,
determinarea arendașului bunurilor de stat se efectuează în baza unei licitații,
organizate în același mod ca și licitațiile cu strigare pentru comercializarea
obiectelor patrimoniului de stat supuse privatizării.
De altfel, a susținut că conform prevederilor pct. 11 din Regulamentul privind
licitațiile cu strigare și cu reducere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 136 din
10 februarie 2009, cu cel puțin 15 zile, înainte de începerea licitației, vânzătorul
publică în Monitorul Oficial și după caz, în presa locală un comunicat informativ
privind desfășurarea licitației.
2
A afirmat că nici blancheta contractului de locațiune și nici textul nu conțin
datele privind primirea autorizației de la departamentul Privatizării pentru
semnarea și modificarea acestuia.
Așadar, a subliniat că conform răspunsului nr. 95 eliberat de Agenția
Informațională de Stat „Moldopress” la 21 iunie 2018, rezultă că IPC „Teleradio-
Moldova” în perioada 1 ianuarie 2014 – 2 septembrie 2014, nu a publicat în
Monitorul Oficial al RM, un anunț cu privire la desfășurarea licitației cu strigare,
privind darea în arendă/ locațiune a biroului nr. 905 și a unei părți a acoperișului
din clădirea Casei Radio, situat la adresa mun. Chișinău, str. Miorița 1.
În aceste circumstanțe, a considerat contractul litigios nul, în condițiile în care
a fost încheiat contrar prevederilor legii, subsecvent solicitând respingerea cererii
de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin hotărârea din 18 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
s-a admis parțial acțiunea IPC „Teleradio-Moldova”, s-a încasat de la SRL
„Fluctus” în beneficiul IPC „Teleradio Moldova” datoria în mărime de 16764,35
de lei, penalitatea în mărime de 7 404 lei, taxa de stat în mărime de 725,05 de lei,
în partea pretenției IPC „Teleradio-Moldova” privind constatarea rezilierii
contractului procesul s-a încetat, în rest acțiunea inițială și acțiunea
reconvențională depusă de SRL „Fluctus” a fost respinsă.
Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 28 decembrie 2018, IPC
„Teleradio-Moldova” a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanțe cu
emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
Prin decizia din 25 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul
declarat de IPC „Teleradio-Moldova” și s-a menținut hotărârea din 18 decembrie
2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare
în judecată depusă de IPC „Teleradio Moldova” împotriva SRL „Fluctus” cu
privire la încasarea datoriei, penalității de întârziere, dobânzii de întârziere,
constatarea faptului rezilierii contractului, compensarea cheltuielilor de judecată și
cererea reconvențională a SRL „Fluctus” împotriva IPC „Teleradio Moldova” cu
privire la declararea nulității actului juridic.
Pentru a decide astfel, prin prisma art. 8, 9, 10, 11, 199, 200, 512, 514, 572,
602, 666, 667, 668, 875, 970, 704 Cod civil, Colegiul a considerat neîntemeiat
apelul declarat și întemeiată și legală soluția primei instanțe.
Din probatoriul administrat în speță, Colegiul a reținut că la 2 septembrie
2014 între IPNA Compania „Teleradio-Moldova”, ca locator, și SRL „Fluctus”, ca
locatar, a fost încheiat contractul de locațiune înregistrat cu nr. 287, pe perioada 2
septembrie 2014 - 31 decembrie 2015, în temeiul căruia IPNA Compania
„Teleradio-Moldova” s-a obligat să transmită în locațiune încăperea cu o suprafață
de 39,2 m.p. în incinta Casei Radio, situată în mun. Chișinău, str. Miorița 1 și 2
m.p. a acoperișului Casei Radio (conform anexei nr. 4), iar SRL „Fluctus” s-a
obligat să achite lunar plata pentru chirie, în avans, până la data de 10 a lunii
premergătoare, care nu includea cheltuielile pentru serviciile comunale, energia
electrică și paza care se achită separat conform facturilor precum și să utilizeze
bunul închiriat în scopul amenajării studioului pentru funcționarea postului radio
„Datina FM”.
La 2 septembrie 2014 în temeiul actului de primire predare semnat de părți,
IPNA Compania „Teleradio-Moldova” a transmis iar SRL „Fluctus” a primit în
posesiune și folosință temporară studioul cu o suprafață de 39,2 m.p., în incinta
3
Casei Radio, situat în mun. Chișinău, str. Miorița 1 și 2 m.p. a acoperișului Casei
Radio situați în mun. Chișinău, str. Miorița 1.
Ulterior, la 13 octombrie 2014, între aceleași părți a fost încheiat Acordul
adițional nr. 320 la contractul de locațiune nr. 287 din 2 septembrie 2014.
Conform pct.1. al acordului adițional, pct.1.1. al contractului se expune în
redacția potrivit căruia, obiectul contractului constituie transmiterea în posesiune și
folosință temporară contra plată a suprafețelor Casei Radio (mun. Chișinău, str.
Miorița 1), conform anexei nr. 4, după cum urmează: biroul nr. 905 cu o suprafață
de 39,2 m.p., încăpere auxiliară cu o suprafață de 0,4 m.p., 2 m.p. a acoperișului
Casei Radio.
Conform pct. 2 a aceluiași acord, plata chiriei stabilită în pct. 3.1 al
contractului se majorează cu 1 393 de lei și va constitui 44 820 de lei, or, SRL
„Fluctus” nu și-a onorat obligațiunile asumate prin contract.
În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 24 februarie 2015, IPNA
Compania „Teleradio-Moldova” a expediat în adresa SRL „Fluctus” o cerere
prealabilă, prin care a solicitat achitarea datoriei pentru locațiune în sumă de 7
324,64 de lei.
Ulterior, IPNA Compania „Teleradio-Moldova” a expediat o altă cerere
prealabilă în adresa SRL „Fluctus”, prin care a solicitat achitarea datoriei pentru
locațiune în sumă de 16 764,35 de lei și penalității de întârziere în sumă de 7
404,06 de lei.
Astfel, Colegiul a constatat că debitorul SRL „Fluctus” a fost somat privind
achitarea sumei de 16 764,35 de lei cu titlu de datorie și sumei de 7 404,06 de lei
cu titlu de penalitate de întârziere.
Conform demersului nr. 01-14/213 din data de 25 martie 2015, IPNA
Compania „Teleradio- Moldova” drept rezultat al neonorării obligațiilor asumate
prin contractul de locațiune nr. 287 din 2 septembrie 2014 și neglijării somației
privind achitarea datoriei și penalității de întârziere a informat debitorul despre
rezilierea contractului de locațiune nr. 287 din 2 septembrie 2014 începând cu data
de 10 martie 2015, solicitând eliberarea spațiilor ocupate cu restituirea acestora
companiei până la data de 1 aprilie 2015, stingerea datoriei acumulate pentru
locațiune, inclusiv penalitățile de întârziere.
Or, urmare a neonorării somației la 15 iunie 2015, IPNA Compania
„Teleradio-Moldova” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL
„Fluctus”
Colegiul a mai reținut că pe parcursul examinării cauzei, și anume la 25 iunie
2018, SRL „Fluctus” a depus acțiune reconvențională împotriva IPNA Compania
„Teleradio-Moldova”, solicitând recunoașterea nulă a contractului nr. 287 din 2
septembrie 2014.
Totodată, instanța de apel, reieșind din pretențiile formulate de IPNA
Compania „Teleradio Moldova”, Colegiul a reținut că aceasta pretinde de la SRL
„Fluctus” încasarea datoriei în mărime de 101220,82 de lei, penalității de întârziere
în mărime de 81 858 de lei, dobânzii de întârziere în mărime de 30 966,29 de lei,
taxei de stat în mărime de 1 097,31 de lei, constatarea faptului rezilierii
contractului de locațiune nr. 287 din 2 septembrie 2014, evacuarea forțată a SRL
„Fluctus” din spațiile IPNA Compania „Teleradio-Moldova”.
La caz, Colegiul a observat că locatorul IPNA Compania „Teleradio-
Moldova” a depus declarație de reziliere scrisă, aceasta a fost recepționată de
locatarul SRL „Fluctus”, care a predat cheile la pază, ultimului fiindu-i restricționat
4
în continuare accesul în imobil, ceea ce denotă că contractul de locațiune nr. 287
din 2 septembrie 2014, a fost desființat începând cu 10 martie 2015.
Astfel, în speță, în situația în care s-a optat în vederea acestei metode de
apărare a dreptului pretins încălcat, or, alte cerințe formulate de către reclamant au
fost epuizate, prin utilizarea la alegerea sa a formulei de apărare, Colegiul a
considerat întemeiată soluția instanței de fond cu referire la cerința privind
constatarea faptului rezilierii. Ori, contractul de locațiune nr. 287 din 2 septembrie
2014, a fost deja reziliat prin declarația scrisă a locatarului IPNA Compania
„Teleradio-Moldova”, iar constatarea faptului rezilierii în aceste împrejurări a fost
calificată de Colegiu ca una care nu este necesară.
Conform art. 11 alin. (1)-(2) din Codul civil, buna-credință este un standard
de conduită a unei părți, caracterizată prin corectitudine, onestitate, deschidere și
luarea în cont a intereselor celeilalte părți la raportul juridic.
În special, este contrar bunei-credințe ca o parte să acționeze în contradicție
cu declarațiile pe care le-a făcut anterior sau cu comportamentul pe care l-a avut
anterior în cazul în care cealaltă parte, în detrimentul său, s-a bazat în mod
rezonabil pe acele declarații sau acel comportament.
Totodată, instanța de apel a calificat comportamentul apelantei drept o
tentativă de distorsionare a adevărului în condițiile pretinsei calități de bună-
credință, or, în acest mod apelanta confirmă că este în cunoștință de cauză vizavi
de caracterul doar formal al argumentelor invocate în speță, lipsind suportul
factologic justificativ suficient, ce ar exclude dubiile unui observator rezonabil
vizavi de aspectele menționate.
Colegiul a considerat relevant și faptul că ulterior rezilierii contractului în
adresa SRL „Fluctus” nu au fost expediate în modul prevăzut de lege facturi fiscale
pentru achitarea serviciilor comunale, iar facturile fiscale anexate la materialele
cauzei nu pot fi reținute în calitate de probe, or nu sunt contrasemnate de către
ambele părți, actele de verificare întocmite de reclamantă la fel nu sunt
contrasemnate de ambele părți, astfel că acestea nu constituie probe în sensul art.
121 Cod de procedură civilă, ceea ce denotă inexistența raporturilor contractuale
după rezilierea contractului.
Așadar, dat fiind că rezilierea contractului presupune încetarea raporturilor
contractuale între părți și, implicit, a drepturilor și obligațiilor reciproce instituite în
baza contractului, contractul de locațiune nr. 287 din 2 septembrie 2014 fiind
reziliat a încetat pe de o parte să mai producă efecte juridice pe viitor, iar pe de altă
parte a oferit creditorului apelant IPNA Compania „Teleradio-Moldova”
posibilitatea să pretindă de la debitor datoria formată până la momentul rezilierii
contractului.
Respectiv, dat fiind că debitorul SRL „Fluctus” a fost somat despre
necesitatea achitării sumei de 16 764,35 de lei cu titlu de datorie și sumei de
7404,06 lei, cu titlu de penalitate de întârziere, fiind totodată informată că în cazul
neachitării sumei de 24 168,41 de lei în termenul oferit, contractul de locațiune nr.
287 din 2 septembrie 2014 urma a fi considerat reziliat începând cu 10 martie
2015, intimata SRL „Fluctus” nu este degrevată de obligația de achitare a sumei de
16 764,35 de lei cu titlu de datorie și sumei de 7 404,06 lei, cu titlu de penalitate de
întârziere, or efectele rezilierii constau în încetarea drepturilor și obligațiilor
părților contractului pentru viitor, iar obligațiile neexecutate până la momentul
dispunerii rezilierii se mențin în vigoare, ceea ce justifică soluția instanței de fond
în acest sens de admitere parțială a acestor pretenții.
5
Totodată, Colegiul a respins argumentul apelantei privind necesitatea achitării
datoriei în partea ce excedă suma de 16 764,35 lei, or, rezilierea contractului
presupune încetarea raporturilor contractuale între părți și, implicit, a drepturilor și
obligațiilor reciproce instituite în baza contractului, iar continuarea unei obligații
contractuale după denunțarea acesteia de către o parte contractantă, ar submina
principiul forței obligatorii a actului juridic, desconsiderând efectele juridice ale
declarației de reziliere.
Colegiul a respins ca fiind neîntemeiat și argumentele apelantei privind
temeinicia cerinței de încasare a penalității în partea ce excedă suma de 7 404,06
lei, în condițiile în care pe de o parte termenul de executare a obligației nu este
determinat iar pe de altă parte la materialele cauzei lipsește dovada somării
debitorului în privința acestor sume, ceea ce denotă că debitorul nu a fost pus în
întârziere.
Reținând prevederile art. 624 alin. (1) și (4), 625 alin. (1) și (2) Cod civil,
Colegiul a specificat că părțile, stipulând o penalitate pentru eventuala neexecutare
a obligațiilor contractuale și semnând această înțelegere, au dat o evaluare
consecințelor neexecutării acestor obligații, luând în calcul circumstanțele concrete
și specificul raporturilor contractuale, capacitatea de plată, mărimea despăgubirii și
alte circumstanțe relevante.
Colegiul a reținut că aplicarea clauzei penale presupune doar neexecutarea
unei obligații principale din partea debitorului, iar existența cât și întinderea
prejudiciului nu necesită a fi dovedite, creditorul urmând să dovedească numai
existența obligației contractuale și faptul că aceasta nu a fost executată.
Or, la caz, debitorul nu a fost somat în privința sumelor pretinse cu titlu de
penalitate în partea ce excedă suma de 7 404,06 lei, ceea ce justifică soluția
instanței de fond și în această privință.
Colegiul a apreciat ca fiind nejustificată legal și cerința de încasarea din
contul debitorului SRL „Fluctus” a dobânzii de întârziere în sumă de 30 966,29 de
lei.
De altfel, la caz, dat fiind că debitorul SRL „Fluctus” nu s-a aflat în întârziere
de plată, Colegiul a considerat că apelanta nu este îndreptățită în circumstanțele
prezentei spețe de a cere încasarea din contul debitorului și a dobânzilor de
întârziere în sumă de 30 966,29 lei, or dobânda prevăzută de art. 619 are un
caracter de sancțiune care se aplică pentru perioada în care debitorul se află în
întârziere, situație care în speță nu se atestă, constatând că instanța de fond în temei
legal a respins și cerința de încasare a dobânzii de întârziere.
La 6 septembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, IPC „Teleradio-
Moldova” a declarat recurs, solicitând casarea deciziei instanței de apel și hotărârii
primei instanțe în partea respingerii pretențiilor din acțiune, cu adoptarea unei noi
hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea
cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept material, precum și
au dat o apreciere greșită materialului probator, ceea ce a dus la adoptarea unei
soluții neîntemeiate.
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au
fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora
le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a
demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de
judecată a normelor legale aplicabile speței.
6
În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 25 mai 2021 și a
expediat-o participanților la proces la data de 21 iunie 2021 (f.d. 206, Vol. I), or, la
actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către
participanții la proces.
Astfel, recursul declarat la 6 septembrie 2021, este în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 28 septembrie
2021 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre
necesitatea depunerii referinței (f.d. 15, Vol. II), or, până la data examinării cauzei
careva referințe în adresa instanței nu au parvenit.
Examinând temeiurile recursului declarat de IPC „Teleradio-Moldova”,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de IPC „Teleradio-Moldova”, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de
procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
7
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de IPC „Teleradio-Moldova”, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Instituția Publică Compania
„Teleradio-Moldova”, împotriva deciziei din 25 mai 2021 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Iurie Bejenaru
Galina Stratulat
8