2ra-1729/21 — cu privire la irepararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1729/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, Iu. Cotruță, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Lidia

Poalelungi, reprezentată de avocatul Alexandru Termizan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lidia Poalelungi

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

Procuraturii Generale a Republicii Moldova, intervenient accesoriu Inspectoratul de

Poliție Anenii Noi cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Lidia Poalelungi, reprezentată de avocatul Alexandru

Termizan, și a fost menținută hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2019, Lidia Poalelungi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, Ministerului Finanțelor al RM, Ministerului

Afacerilor Interne al RM și Procuraturii Generale a RM, intervenient accesoriu

Inspectoratul de Poliție Anenii Noi, solicitând încasarea prejudiciului material în

mărime de 25000 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 1500000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, prin încheierea din 21 mai 2019 a

Judecătoriei Anenii Noi, sediul central, a fost admisă plângerea înaintată de Lidia

Poalelungi și s-a dispus anularea ordonanțelor Procuraturii Anenii Noi din 13 iunie

2017 și 30 iunie 2017 privind refuzul în pornirea urmăririi penale și clasarea

materialului penal nr.XXXXXXXXX, fiind dovedit și faptul încălcării dreptului de

acces la informație.

A relevat reclamanta că, organele de drept în mod ilegal au dispus încetarea

urmăririi penale, fără a se expune asupra solicitărilor cu privire la intentarea acțiunii

civile în cadrul urmăririi penale.

A menționat reclamanta că, probele pe care le deține demonstrează cert

vinovăția cet. Vitalie Isac, și care au dus la agravarea stării sale de sănătate.

Concomitent a relatat că, pentru înlăturarea consecințelor numeroaselor traume

suferite, a suportat cheltuieli materiale în mărime de 25000 de lei.

A afirmat reclamanta că, din cauza aplicării torturii față de ea, a tratamentelor

cu cruzime, inumane și degradante, a suportat suferințe psihice și fizice, fiindu-i

cauzat un prejudiciu moral pe care îl estimează în cuantum de 1500000 de lei.

A relatat reclamanta că, în temeiul prevederile art.6 al Legii nr. 1545-XII din 25

februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești și art. 1-6 al Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil

a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

este în drept să solicite constatarea încălcării drepturilor și libertăților sale și

repararea prejudiciului material și moral cauzat de către organele de drept prin

încălcarea termenelor rezonabile de desfășurare a urmăririi penale și prin aplicarea

eronată a normelor de drept din Codul de procedură penală.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Lidia Poalelungi, a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 16 decembrie 2020, Lidia

Poalelungi, reprezentată de avocatul Alexandru Terziman a declarat apel împotriva

hotărârii din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanței cu emiterea unei noi

hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Lidia Poalelungi, reprezentată de avocatul Terziman Alexandru, și a fost

menținută hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii contestate în raport cu criticile formulate în apel și materialele cauzei,

coroborat cu normele de drept material și procedural aplicabile raportului juridic

litigios, a conchis că, prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia de a respinge

cererea de chemare în judecată.

La caz, instanța de apel a reținut că, prima instanța just a constatat că, în speță

nu sunt întrunite și aplicabile prevederile Legii privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or, Legea nr. 1545-XII din 25 februarie

1998, reglementează expres, în mod limitativ cazurile și condițiile răspunderii

patrimoniale a statului pentru erorile comise de organele de urmărire penală,

procuratură și instanțele judecătorești.

Totodată, instanța de apel a constatat că, la art.3 alin.(1) din nr. 1545-XII din 25

februarie 1998, sunt prevăzute expres cazurile când este reparabil prejudiciul

material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice iar, pentru alte situații, distincte

de cele indicate în art. 3, Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 nu este

aplicabilă.

Prin urmare, în speță, instanța de apel a menționat că, nu s-a constat prezența

unor cazuri de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin

acțiunile ilicite comise în procesele penale și contravenționale de organele de

urmărire penală, de procuratură și de instanțele judecătorești, astfel, instanța de apel

reținut că, prevederile Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de

2

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nu sunt aplicabile.

La caz, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a constatat și

netemeinicia pretențiilor apelantei Lidia Poalelungi cu privire la repararea

prejudiciului material și moral cauzat de către organele de drept prin încălcarea

termenelor rezonabile de desfășurare a urmăririi penale în temeiul art.1-6 al Legii

nr.87 din 21 aprilie 2011, deoarece nu cad sub incidența normelor expuse supra or,

pentru a dispune repararea prejudiciului material și moral, trebuie de demonstrat că

fapta cauzatoare de asemenea prejudiciu este recunoscută de lege ca una care

îndreptățește prejudiciul.

În astfel de circumstanțe, instanța de apel a atestat că, în prezenta speță, lipsesc

temeiurile de încasare a prejudiciului material și moral pretins or, repararea

prejudiciului cauzat se face doar dacă ar fi fost confirmată o legătură de cauzalitate

între dreptul încălcat și prejudiciul pretins.

La 27 septembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, iar la 29 septembrie

2021, prin intermediul oficiului poștal, Lidia Poalelungi, reprezentată de avocatul

Alexandru Termizan a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrala a hotărârii din 24 noiembrie 2020 a

Judecătoarei Chișinău, sediul Centru și a deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanțele de judecată inferioare au

aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar aceste încălcări ale

instanțelor de judecată inferioare au dus la soluționarea greșită a litigiului.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, instanța de apel a emis decizia la 22 iunie 2021 și expediată participanților la

proces prin intermediul poștei electronice la 26 iulie 2021, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică (f.d.224-Vol.I). Prin urmare, recursul declarat de Lidia

Poalelungi, reprezentată de avocatul Alexandru Termizan împotriva deciziei din 22

iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 15 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție, în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat

3

intimaților copia recursului și i-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 03 noiembrie 2021, Ministerul Afacerilor Interne, a depus referință la

recursul declarat de Lidia Poalelungi, reprezentată de avocatul Alexandru Termizan,

prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pârțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Lidia Poalelungi, reprezentată

de avocatul Alexandru Termizan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Lidia Poalelungi, reprezentată de avocatul Alexandru Termizan, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Lidia Poalelungi, reprezentată de avocatul Alexandru

Termizan, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5