2ra-182/21 — incasarea prejudiciului moral

Dosarul 2ra-182/21

Prima instanță:Judecătoria Anenii Noi (judecător Gh.Mîra)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, I. Cotruță, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

14 aprilie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursurilor declarate de către agentul constatator

Coiman Ghenadie, Inspectoratul de poliție Anenii Noi și Poalelungi Lidia,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Poalelungi Lidia

împotriva Inspectoratului de Poliție Anenii Noi, a Ministerului Finanțelor, Inspecției

Ecologice Anenii Noi, intervenienți accesorii agenții constatatori Roșior Victor și

Coiman Ghenadie, privind repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 22 aprilie 2019, Poalelungi Lidia a depus cererea de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului de Poliție Anenii Noi, a Ministerului Finanțelor,

Inspecției Ecologice Anenii Noi, intervenienți accesorii agenții constatatori Roșior

Victor și Coiman Ghenadie, privind repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la data de 24 mai 2016, în privința

sa a fost întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție, în temeiul art. 116 alin.(2)

și art. 122 alin.(1) Cod Contravențional, pentru faptul că au fost tăiați copaci sădiți de

ea pe terenul care l-a primit în folosință cu 28 de ani în urmă.

Nefiind de acord cu decizia de sancționare emisă de agentul constatator și cu

hotărârea Inspecției Ecologice Anenii Noi din 24 mai 2016, a depus în instanța

de judecată o contestație conform art. 448 Cod Contravențional, solicitând anularea

procesului-verbal cu privire la contravenție și a deciziei de sancționare, ca fiind ilegale

și neîntemeiate, cu încetarea procesului-verbal în privința sa.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din data de 22 mai 2018, menținută prin

decizia din 28 iunie 2018 a Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău, s-a dispus

admiterea contestației depusă de reclamantă și anularea procesului-verbal cu privire la

contravenție și a deciziei de sancționare a hotărîrii Inspecției Ecologice Anenii Noi din

24 mai 2016.

1

A susținut că, prin hotărîrea Judecătoriei Anenii Noi, s-a stabilit faptul că,

la întocmirea procesului -verbal cu privire la contravenție, agentul constatator a

încălcat vădit prevederile art. 443 Cod Contravențional, ce reglementează expres

conținutul procesului-verbal cu privire la contravenție. Contrar prevederilor, în

procesul-verbal cu privire la contravenție din 24 mai 2016, timpul săvîrșirii

contravenției imputate reclamantei nu corespunde celor invocate de către pretinsa

victimă.

Ca urmare, din cauză că i-au fost încălcate drepturile prevăzute în Convenția

Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, a

Constituției și, dat fiind faptul că a trecut printr-o perioadă chinuitoare plină de

stres, procesul contravențional avînd o durată prea îndelungată, din cauza

persecutărilor din partea agentului constatator și a procesului îndelungat de restabilire

a onoarei, cinstei și demnității prin intermediul instanței de judecată, a avut de suferit

nu doar moral, dar și fizic, psihic. Fiind invalid de gradul II din cauza diabetului de

zaharat de formă gravă, în urma procesului îndelungat și foarte stresant a avut de suferit

mari schimbări și agravări a acestei maladii, de mai multe ori solicitînd urgența pentru

a primi ajutor medical.

A solicitat reclamanta admiterea cererii înaintate și încasarea, din contul

pârâților, în beneficiul său, a prejudiciului moral în sumă de 1 000 000 lei și a tuturor

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 13 februarie 2020, cererea de

chemare în judecată depusă de Poalelungi Lidia împotriva Inspectoratului de Poliție

Anenii Noi, a Ministerului Finanțelor, Inspecției Ecologice Anenii Noi,

intervenienții accesorii agenții constatatori Roșior Victor și Coiman Ghenadie,

privind încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată a fost respinsă,

ca neîntemeiată.

La data de 24 februarie 2020, Poalelungi Lidia a depus cererea de apel

exprimându-și dezacordul cu hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 13 februarie 2020.

Prin decizia din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel declarată de Poalelungi Lidia, casată integral hotărârea din 13 februarie

2020 a Judecătoriei Anenii Noi și emisă o nouă hotărâre, prin care cererea de chemare

în judecată depusă de Poalelungi Lidia a fost admisă parțial. S-a încasat de la

Inspectoratul de Poliție Anenii Noi și Inspecția Ecologică Anenii Noi, în beneficiul

reclamantei Poalelungi Lidia, prejudiciul moral în mărime de câte 1000 (una mie)

lei de la fiecare. În rest, pretențiile din cererea de chemare în judecată au fost respinse

ca neîntemeiate.

În favoarea acestei soluții, instanța de apel a considerat eronată concluzia primei

instanțe, care a conchis că reclamanta/apelantă nu are dreptul la încasarea

prejudiciului moral, or prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, în

coroborare cu art. 384 alin.(2) lit. u) Cod contravențional, acordă dreptul

reclamantului de a pretinde prejudiciul prin prisma acestor dispoziții legale. Iar la

admiterea contestațiilor împotriva actelor întocmite de autoritatea competentă, în

esență, s-a constatat ignorarea prevederilor legale de cătrea agenții constatatori,

acțiunile acestora, în sensul legii, pot fi calificate ca fiind contrare normelor legale și

care au dus la încălcarea principiului general.

Respectiv, instanța de apel a reținut că este justificată acordarea reparației în

aprecierea echității, fiind respectate principiile compensării rezonabile și echitabile

a prejudiciului moral.

2

La 06 noiembrie 2020, agentul constatator Coiman Ghenadie a declarat recurs

împotriva deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd casarea

integrală a deciziei.

În susținerea cererii de recurs, a indicat că decizia Curții de Apel o consideră

eronată și emisă pripit deoarece, potrivit art. 432 p. (2) lit. a) Cod procedură civilă,

instanța nu a aplicat legea care trebuia aplicată.

La 17 noiembrie 2020, a depus recurs Inspectoratul de poliție Anenii Noi,

solicitînd casarea integrală a deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

cu pronunțarea unei noi decizii, prin care acțiunea înaintată de Poalelungi Lidia să fie

respinsă drept neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că acțiunea a fost formulată împotriva unui pîrît

necorespunzător, adică în lipsa calității procesuale pasive, deoarece Inspectoratul de

poliție Anenii Noi nu poate fi desinestătător subiect în raportul obligațional de

răspundere civilă.

Pe 06 ianuarie 2021, a fost înregistrată și cererea de recurs a lui Poalelungi Lidia,

prin intermediul Oficiului poștal, prin care recurenta solicită admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei din 13 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în partea

cerințelor respinse ale apelului declarat de Poalelungi Lidia, cu pronunțarea în partea

enunțată a unei decizii noi, de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a indicat că instanța de apel nu a examinat

în deplină măsură circumstanțele cauzei, iar decizia a fost emisă cu aprecierea eronată

a probatoriului administrat. La fel, nu este de acord cu determinarea întinderii

prejudiciului cauzat, or suma de 1000 lei de la fiecare este una derizorie în raport cu

suferințele suportate.

Examinînd admisibilitatea recursurilor, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 14 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților

copiile cererilor de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă

intimații nu și-au valorificat acest drept.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 octombrie 2020, care

a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 06 noiembrie 2020

(f.d.178), însă nu există dovada recepționării de către participanții la proces, cu

excepția participanților, cărora le-a fost expediată decizia prin intemediul poștei

electronice: Inspectoratul de Poliție Anenii Noi, Inspecția Ecologică Anenii Noi și

avocata Negru Olesea.

Astfel, căile de atac în ordine de recurs au fost demarate de către recurenți în

interiorul termenului legal.

Examinînd temeiurile recursurilor declarate de către agentul constatator Coiman

Ghenadie, Inspectoratul de poliție Anenii Noi și Poalelungi Lidia, completul Colegiului

3

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile drept inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, reieșind din prevederile art. 437

alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă

obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelor încălcări esențiale sau a

acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau

procedural și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

La caz, criticile invocate de recurenți nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori

acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei,

în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, acestea fiind lipsite de

esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, avînd în

vedere faptul că rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe care

se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de

vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărîre neîntemeiată.

Or, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția

legală a dezvoltării motivelor de recurs implicînd determinarea greșelilor anume

4

imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum

și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurenților, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestora

cu soluția dată de instanța de apel, iar criticile invocate în recurs nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursurilor ca fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în

cererile de recurs declarate de către agentul constatator Coiman Ghenadie,

Inspectoratul de poliție Anenii Noi și Poalelungi Lidia.

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta

necesitatea declarării recursurilor ca fiind admisibile și consideră că recursurile

declarate de către agentul constatator Coiman Ghenadie, Inspectoratul de poliție Anenii

Noi și Poalelungi Lidia nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sînt inadmisibile.

În temeiul art. 270, art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440 Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de către agentul constatator

Coiman Ghenadie, Inspectoratul de poliție Anenii Noi și Poalelungi Lidia.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

5