3ra-1014/21 — cu privire la contestarea actelor administrative

3ra-1014/21 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1014/21

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – T. Avasiloaiei

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de către Elena Pavliuc

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Inspectoratul General

al Poliției cu privire la contestarea actelor administrative,

împotriva deciziei din data de 15 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care

s-a respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din data de 15 octombrie 2020 și a hotărârii suplimentare din data de 15

octombrie 2020 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 03 septembrie 2019 Elena Pavliuc a depus acțiune în contenciosul

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat

anularea deciziei de suspendare a pensiei nr. 2019/93/34996 din 27 iunie 2019,

declararea nulității actului de verificare a documentelor nr. 1 din 13 mai 2019, a

procesului-verbal nr. 4 din 15 mai 2019 și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 3-

5)

În motivarea acțiunii Elena Pavliuc a indicat că în perioada 01 septembrie 1986 -

20 iunie 1991 și-a făcut studiile la Institutul Pedagogic de Stat din Bălți „A. Russo”.

La 01 septembrie 1991 a fost angajată în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În

perioada de la 12 aprilie 1993 până la 13 decembrie 1998 raporturile de serviciu au

fost suspendate în legătură cu acordarea concediilor de maternitate și de îngrijire a

copiilor. În baza ordinul nr. 37ef din 17 decembrie 1998 Elena Pavliuc a revenit la

serviciu în calitate de operator al grupei de analiză, planificare și control al

comisariatului de poliție mun. Bălți. La 01 iunie 1999 a fost numită în calitate de

inspector operator al Secției organizare, analiză și evidență a comisariatului de poliție

Bălți al Inspectoratului de Poliție județul Bălți, în legătură cu modificările survenite

în statele de personal. La 12 iulie 1999 a fost numită inspector-operator al Secției

organizare analiză, evidență și control al Inspectoratului de Poliție al Județului Bălți.

La 01 iunie 2001 în legătură cu modificările survenite în statele de personal a fost

1

eliberată de la lucru conform art. 38, p. l din Codul muncii, însă, tot la 01 iunie 2001

a fost primită pe bază de contract, în calitate de inspector inferior al biroului de

informație și evidență operativă al serviciului organizare, analiză, evidență și control

al Inspectoratului de Poliție Bălți, acordându-i primul grad special „polițist”. Prin

ordinul nr. 75ef din data de 27 februarie 2017 s-au întrerupt raporturile de serviciu cu

Elena Pavliuc, în corespundere cu art. 47, alin. (l), lit. c) din Legea nr.320 din data de

27 decembrie 2012 cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului și anume la

împlinirea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, începând cu 01 martie

2017.

Potrivit calculului efectuat de către Inspectoratul de Poliție Bălți se atestă că

Elena Pavliuc a acumulat la 01 martie 2017 vechimea în serviciu pentru fixarea

pensiei de 23 ani și 15 zile.

Începând cu 02 martie 2017 reclamanta a beneficiat de pensie pe linia

Ministerului Afacerilor Interne pentru vechimea în serviciu de 23 ani, în sumă de

3 413,37 lei, fiind indexată ulterior la 01 aprilie 2018 în sumă de 3 886,08 lei și la 01

aprilie 2019 în sumă de 4 093,04 lei.

Reclamanta a menționat că la 28 mai 2019 a recepționat notificarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. II-03/10-5160, prin care i s-a solicitat restituirea

sumei în mărime de 101 454,14 lei, primită pentru perioada 02 martie 2017-31 mai

2019, fiind anexat și procesul-verbal nr.4 din 18 mai 2019 al ședinței comisiei Casei

Naționale de Asigurări Sociale, prin care s-a decis ca Elena Pavliuc să restituie suma

de 101 454,14 lei.

La 10 iunie 2019 Elena Pavliuc a solicitat să-i fie adusă la cunoștință decizia

Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a fost sistată achitarea pensiei,

respectiv, la 04 iulie 2019 reclamanta a recepționat decizia de suspendare a pensiei

nr. 2019/93/34996 din 27 iunie 2019, notificarea nr. II-03/10-5160, procesul-verbal

nr.4 din 18 mai 2019 și actul de verificare nr. 1 din 13 mai 2019.

În opinia Elenei Pavliuc decizia de suspendare a pensiei și procesul-verbal nr. 4

din 18 mai 2019 contravin prevederilor art. 118 din Codul administrativ, deoarece nu

sunt motivate.

În partea ce ține de actul de verificare a documentelor nr. 1 din 13 mai 2019

reclamanta a menționat că acesta a fost semnat de o persoană care nu a participat la

întocmirea acestui act, iar semnătura Dianei Belous în prezența căreia a fost întocmit

prezentul act, lipsește, precum lipsește numele și semnătura contabilului-șef.

Reclamanta a susținut ca fiind eronată concluzia Casei Naționale de Asigurări

Sociale precum că pensia pentru vechime în muncă a fost stabilită incorect, din

motivul includerii în calculul vechimii în muncă de către Inspectoratul de Poliție

Bălți a perioadei de activitate calculându-se pentru un an de serviciu militar, doi ani

de vechime în muncă în ramurile civile înrudite cu specialitatea militară (activitate

civilă), perioadă în care nu au fost achitate contribuții de asigurări sociale.

În suportul aceste concluzii Elena Pavliuc a relatat că în temeiul art. 18, lit. e)

din Legea nr.1544-XII din 23 iunie 1993, Hotărârii Guvernului nr.334 din 08 iulie

1991, ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 59 din 11 martie 2011 cu

modificările ulterioare și a procesului- verbal nr. 1 din 16 ianuarie 2012, a fost emis

ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 44ef din 27 ianuarie 2012 prin care s-a

recunoscut activitatea de muncă în cadrul întreprinderilor și organizațiilor civile ca

2

activitate pe specialități înrudite, s-a inclus în vechimea de muncă în organele

afacerilor interne a Elenei Pavliuc stagiul de 4 ani, 10 luni și 21 zile.

Astfel, potrivit calculului efectuat de către Inspectoratul de Poliție Bălți se atestă

că vechimea în muncă pentru fixarea dreptului la pensie a Elenei Pavliuc constituie

23 ani și 15 zile.

Reclamanta a mai menționat că autoritatea pârâtă urma să-i aducă la cunoștință

actul administrativ, prin care se atestă perioada de activitate inclusă ilegal în

vechimea de muncă a acesteia, or conform procesului- verbal nr. 4 din 15 mai 2019

nu este menționată care perioada nu urma a fi inclusă în vechime de serviciu.

Nefiind de acord cu actele emise de către Casa Națională de Asigurări Sociale

reclamanta prin intermediul avocatului Tatiana Guțu a depus cererea prealabilă, prin

care a solicitat emiterea unui act administrativ individual, în privința Elenei Pavliuc,

anularea actului de verificare a documentelor nr.1 din 13 mai 2019, procesului-

verbal nr.4 din 18 mai 2019 și deciziei de suspendare a pensiei nr.2019/93/34996.

Prin răspunsul nr.P-1665/19 Casa Națională de Asigurări Sociale a susținut că

pensia pentru vechimea în muncă a fost stabilită incorect și pentru perioada 02 martie

2017-31 mai 2019, suma achitată constituie 101 454,14 lei, care s-a format în

legătură cu includerea în calculul vechimii în muncă de către Inspectoratul de Poliție

Bălți a perioadei de activitate, calculându-se pentru un an de serviciu militar, doi ani

de vechime în muncă în ramurile civile înrudite cu specialitatea militară (activitate

civilă), perioade care nu au fost achitate contribuții de asigurări sociale.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 25 februarie 2020 s-a

dispus atragerea în proces în calitate de terț a Inspectoratului General al Poliției. (f.d.

81)

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani prin hotărârea din 08 iulie 2020 a admis

acțiunea în contencios administrativ înaintată de către Elena Pavliuc, s-au anulat

deciziile Oficiului teritorial Chișinău, Buiucani a Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. 2019/93/34996 din 18 mai 2019 (de schimbare a pensiei) și din 27 iunie

2019 (de suspendare a pensiei), actul de verificare a documentelor nr. 1 din 13 mai

2019, procesul-verbal nr. 4 din 18 mai 2019 și răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. P-1665/19 din 12 august 2019. S-a menționat că actele administrative și

operațiunile administrative anulate, nu produc efecte juridice din momentul emiterii

lor. (f.d. 88,94-97).

Prin hotărârea suplimentară din data de 15 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani s-a dispus încasarea din contul Casei Naționale de Asigurări

Sociale în beneficiul Elenei Pavliuc suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistența juridică acordată. (f.d. 100,101)

Hotărârile instanței de fond au fost contestate cu apel, în termen, de către Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 15 iunie 2021 a respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din data de

15 octombrie 2020 și a hotărârii suplimentare din data de 15 octombrie 2020 ale

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d.178,179-188)

Instanțele de judecată au constatat că procedura administrativă în situația din

speță, a fost inițiată din oficiu, de către Casa Națională de Asigurări Sociale la 14 mai

2019, fapt confirmat prin scrisoarea nr. II-03/10-4578, prin care s-a solicitat Casei

teritoriale de Asigurări Sociale Bălți să verifice informația prezentată pe suport de

3

hârtie al declarațiilor REV5 și confirmarea veridicității datelor extrasului din cont

personal al Elenei Pavliuc, pentru perioada anilor 2000-2001 al agentului economic

IGP Bălți.

Însă, contrar art. 70, alin. (1) din Codul administrativ Elena Pavliuc nu a fost

înștiințată despre verificarea suplimentară a dosarului de pensionare până la

finalizarea procedurii administrative, fapt ce rezultă din notificarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr. II-03/10-5160 din 28 mai 2019, ori careva dovezi în vederea

demonstrării contrariului nu au fost prezentate de autoritatea pârâtă.

Totodată, instanțele de judecată în temeiul art. 144, alin. (1), alin. (2), lit. a) și b)

din Codul administrativ au concluzionat că în speță nu au fost întrunite temeiuri

legale pentru a dispune sistarea achitării pensiei Elenei Pavliuc, care a acționat cu

bună credință, ori aceasta s-a adresat la Casa teritorială de Asigurări Sociale Bălți cu

cerere privind stabilirea pensiei, în baza certificatului eliberat de Inspectoratul de

Poliție Bălți – calcului vechimii în serviciu. Respectiv, faptul că la momentul

stabilirii pensiei colaboratorii organului de asigurări sociale nu au atras atenția asupra

unor momente, observate ulterior, nu pot servi temei de sistare a pensiei stabilite

Elenei Pavliuc, or, aceste inacțiuni nu pot fi imputate reclamantei. La caz, Elena

Pavliuc este beneficiarul deciziei de stabilire a pensiei pentru vechime în muncă, prin

care i se achită pensie lunară din 02 martie 2017, pentru un stagiu de muncă

confirmat de 23 ani, respectiv, de mai bine de 3 ani acesta a obținut încrederea în

acest act administrativ și disponibilitățile financiare primite, ca efect al emiterii

acestuia.

Instanțele de judecată au mai menționat că în speță nu sunt aplicabile prevederile

art. 144, alin. (3) din Codul administrativ, deoarece Elena Pavliuc nu a fost audiată în

cadrul procedurii administrative și nu i s-a oferit posibilitatea să-și justifice

încrederea în actul administrativ supus revocării. Prin urmare, decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale de a încasa de la Elena Pavliuc suma de 101 454,14

lei, pretins achitată necuvenit pentru trecut, perioada 02 martie 2017-31 mai 2019,

este lipsită de temei juridic.

La fel, instanțele de judecată au stabilit că nu sunt aplicabile prevederile art. 144,

alin. (6) din Codul administrativ, ori dosarul de pensionare al Elenei Pavliuc a fost

suspus verificării suplimentare în legătură cu faptul că organul de asigurări sociale a

considerat că în calculul vechimii în muncă efectuat de către Inspectoratul de Poliție

Bălți privind perioada de activitate a acesteia s-a calculat pentru un an de serviciu

militar, doi ani de vechime în muncă pentru ramurile civile înrudite cu specialitatea

militară (activitate civilă), perioade pentru care nu au fost achitate contribuții de

asigurări sociale. Acest fapt nu poate fi apreciat ca comportament de rea-credință din

partea Elenei Pavliuc, care a prezentat dovadă că calculul privind vechimea în muncă

a fost stabilită corect și anume extrasul din procesul- verbal nr. 1 din 16 ianuarie 2012

al ședinței comisiei Ministerului Afacerilor Interne pentru examinarea materialelor

privind stabilirea vechimii pe specialități înrudite angajaților Ministerului Afacerilor

Interne pentru stabilirea pensiei și sporului la salariu și ordinul nr. 44ef din 27

ianuarie 2012, prin care s-a decis că funcțiile ocupate de Elena Pavliuc în perioada 01

septembrie 1991-14 iunie 2001 sunt considerate înrudite cu funcția deținută la acel

moment în cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Mai mult, atât procesul- verbal nr.

1 din 16 ianuarie 2012 al ședinței comisiei Ministerului Afacerilor Interne, cât și

ordinul nr. 44ef din 27 ianuarie 2012 produc efecte juridice, or, nu au fost anulate.

4

Argumentul Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că instanța de fond

neîntemeiat a admis solicitarea Elenei Pavliuc privitor la declararea nulității actului

nr. 1 din 13 mai 2019, întrucât acesta nu poate fi contestat, fiind act preparatoriu, dar

nu act administrativ, a fost respins de către instanța de apel, deoarece în temeiul art.

15, alin. (2) din Codul administrativ odată ce s-a contestat actul administrativ

individual defavorabil, la caz decizia nr. 2019/93/34966 din 27 iunie 2021 de

suspendare a pensiei, Elena Pavliuc a fost în drept să conteste și operațiunile

administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ, iar instanța de

judecată fiind în drept să efectueze controlul judecătoresc asupra acestora.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs, Casa Națională de Asigurări

Sociale, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

pronunțarea unei noi decizii. (f.d. 191-191,201-202)

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că

instanța de apel nu a examinat multilateral actele normative și legislația în vigoare ce

reglementează astfel de litigii, precum și nu a dovedit circumstanțele considerate ca

fiind stabilite.

Autoritatea recurentă a susținut că în temeiul art. 49 din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri nr. 1544-XII

din 23 iunie 1993, dosarul de pensionare al Elenei Pavliuc a fost supus verificării. În

urma controlului s-a constatat că pensia intimatei a fost stabilită incorect, astfel, s-a

decis recuperarea sumei de 101 454,14 lei, pe motiv că a fost plătită fără temei.

Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că decizia nr. 2019/93/34966

corespunde prevederilor art. 118 , alin. (1), lit. c) din Codul administrativ fiind emisă

pentru concretizare.

De asemenea autoritatea recurentă a mai indicat că instanțele de judecată au

admis pretenția privind anularea actului nr. 1 din data de 13 mai 2019, care nu poate

fi contestat în judecată deoarece este un act preparatoriu, nu are caracteristicele unui

act administrativ chiar dacă emană de la o autoritate publică.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 15 iunie 2021.

La 21 iunie 2021, în termen, Casa Națională de Asigurări Sociale a expediat prin

intermediul poștei electronice a instanței de apel recursul nemotivat. ( f.d. 189-191)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din data de 15 iunie 2021 a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la 06 septembrie 2021, fapt confirmat

prin extrasul din poșta electronică anexat la fila dosarului 199 (verso).

Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor legale și la 04

octombrie 2021 a expediat la adresa electronică a Curții Supreme de Justiție

motivarea recursului, semnat electronic.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

5

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art.246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs menționează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

6

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.

141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, înaintat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

7