3ra-897/21 — contestarea actului administrativ

3ra-897/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-897/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Biroul migrație și azil al

Ministerului Afacerilor Interne, reprezentat de Pavel Ciorici,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Ndashi Didimous Fuependap împotriva Biroului migrație și azil al Ministerului

Afacerilor Interne, terț Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul depus de către Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor

Interne împotriva hotărârii din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, prin care s-a admis acțiunea depusă de către Ndashi Didimous

Fuependap,

constată:

La 22 noiembrie 2019, Ndashi Didimous Fuependap, reprezentat de avocatul

Dumitru Fortuna, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Biroului

migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că Ndashi Didimous Fuependap este cetățean

al Republicii Camerun, cu domiciliu permanent în Republica Federală Germania,

fiind înregistrat cu domiciliul temporar în mun. Chișinău, bd. Xxx.

La 31 octombrie 2018, organul de urmărire penală al Inspectoratului General

al Poliției de Frontieră a Republicii Moldova a pornit cauza penală conform

semnelor componenței de infracțiune prevăzute la art. 3621 alin. (2) lit. b) și c)

din Codul penal (organizarea migrației ilegale).

Ulterior, lui Ndashi Didimous Fuependap i-a fost atribuit statutul de bănuit,

învinuit și inculpat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 3621 alin. (3) lit. a)

din Codul penal, cauza penală fiind transmisă pentru examinare în Judecătoria

Chișinău, sediul Buiucani.

La 12 aprilie 2019, în privința lui Ndashi Didimous Fuependap a fost

aplicată măsura preventivă sub formă de liberare provizorie sub control judiciar,

1

care a fost prelungită până la 24 iulie 2019, cu aplicarea restricțiilor de nepărăsire

a locuinței temporare din Republica Moldova.

Prin încheierea din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

în dosarul nr. 1-1240/19, s-a anulat temporar restricția de nepărăsire a localității

în Republica Moldova, stabilită prin încheierea din 12 aprilie 2019 și i s-a acordat

permisiunea de a pleca din Republica Moldova în Republica Federativă Germania

până la 08 iulie 2019. Astfel, în baza permisiunii instanței de judecată, Ndashi

Didimous Fuependap a părăsit teritoriul Republicii Moldova, deplasându-se la

domiciliul său din Germania.

La 18 august 19, ora 15.20, Ndashi Didimous Fuependap s-a prezentat la

punctul de trecere a frontierei de stat Sculeni /intrare/ în Republica Moldova, în

vederea respectării interdicțiilor impuse prin încheierea Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani și a măsurii preventive aplicate în privința sa, precum și de a

participa la judecarea cauzei penale. Însă, Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a Republicii Moldova a emis în privința lui Ndashi Didimous

Fuependap decizie de refuz de a intra în Republica Moldova. Astfel, acesta a fost

nevoit să revină în Republica Federativă Germania.

Reprezentantul reclamantului a notat că drept temei pentru care lui Ndashi

Didimous Fuependap i-a fost refuzată intrarea în Republica Moldova a servit

faptul că pe numele acestuia este instituit un consemn la frontieră de nepermitere

a intrării în țară. Însă, Poliția de Frontieră nu a explicat, nu i-a adus la cunoștință

ce fel de consemn și de către cine a fost instituit, precum și care e norma legală

de refuz.

Astfel, a contestat în contencios administrativ decizia Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră de refuz de a intra în Republica Moldova, iar în

cadrul procesului a aflat din dosarul administrativ că decizia de refuz a fost emisă

în temeiul consemnului instituit de către Biroul de migrație și azil al Republicii

Moldova prin decizia nr. 27 din 19 iulie 2019 privind declararea cetățeanului

Republicii Camerun Ndashi Didimous ca persoană indezirabilă pe o perioadă de

10 ani.

Reprezentantul reclamantului a menționat că decizia Biroului de migrație și

azil al Republicii Moldova nr. 27 din 19 iulie 2019 nu i-a fost notificată lui

Ndashi Didimous Fuependap în modul stabilit de lege, iar despre existenta

acesteia ultimul a aflat prin intermediul reprezentantului său abia la 18 noiembrie

2019, după ce a luat cunoștință de materialele dosarului administrativ în care a

fost emisă decizia Inspectoratului General al Poliției de Frontieră de refuz de a

intra în Republica Moldova.

În opinia părții reclamante decizia Biroului de migrație și azil al Republicii

Moldova nr. 27 din 19 iulie 2019 este neîntemeiată și urmează a fi anulată,

deoarece declararea lui Ndashi Didimous Fuependap ca persoană indezirabilă a

fost aplicată ca o măsură la propunerea autorității competente în domeniul ordinii

publice și al securității naționale, ce dețin date sau indicii temeinice în privința

străinului care a desfășurat, desfășoară ori intenționează să desfășoare activități

de natură să pună în pericol securitatea națională sau ordinea publică. Însă, în

decizie nu s-au indicat circumstanțele ce determină existența pericolului pentru

securitatea națională, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței unei

concluzii bazate pe rațiunea de securitate națională.

2

Respectiv, decizia Biroului de migrație și azil al Republicii Moldova nr. 27

din 19 iulie 2019 este nemotivată, deoarece din conținutul acesteia nu este cert în

temeiul cărui aliniat al art. 55 din Legea privind regimul străinilor în Republica

Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010 a fost emisă. Deși, conform alin. (3) al acestui

articol, autoritatea competentă pentru străini emite o decizie motivată privind

declararea străinului persoană indezirabilă după ce s-a constatat că este ca atare.

Totodată, decizia Biroului de migrație și azil al Republicii Moldova nr. 27

din 19 iulie 2019, contrar prevederilor art. 56 din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010,

nu a fost adusă la cunoștință lui Ndashi Didimous Fuependap, în vederea

exercitării dreptului său de apărare, fapt pentru care acesta a omis termenul de

atac, fiindu-i îngrădit accesul la justiție și la un proces echitabil. Potrivit art. 53 și

art. 56 din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010, decizia privind declararea străinului

ca persoană indezirabilă se întocmește în 2 exemplare, în limba de stat și într-o

limbă de circulație internațională, înțeleasă de străin, iar un exemplar se

înmânează contra semnătură străinului. În cazul când străinul nu este prezent,

comunicarea se face prin poștă, cu confirmare de primire la adresa declarată de

străin.

La fel, decizia Biroului de migrație și azil al Republicii Moldova nr. 27 din

19 iulie 2019 nu conține nici un motiv de nepermitere a intrării lui Ndashi

Didimous Fuependap în Republica Moldova din cele prevăzute la art. 8 din Legea

nr. 200 din 16 iulie 2010.

Mai mult ca atât, măsura nepermiterii intrării în țară a lui Ndashi Didimous

Fuependap nu a fost motivată și nu i-a fost explicată acestuia, deși, conform art. 8

alin. (3) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010, măsura nepermiterii intrării în

Republica Moldova a străinului va fi motivată de Politia de Frontieră din

subordinea Ministerului Afacerilor Interne și va fi comunicată persoanei în cauză,

faptul consemnându-se în Sistemul informațional integrat automatizat în

domeniul migrației și al azilului.

Totodată, art. 9 alin. (5) din Legea nr. 200 din 16 iulie 2010 stipulează că

instituirea măsurii interdicției de intrare în Republica Moldova se comunică

străinilor în scris de către organul care a adoptat măsura împreună cu motivele

care stau la baza dispunerii ei. Interdicția de intrare în Republica Moldova, se

aduce la cunoștință străinului printr-o decizie separată fie concomitent cu o

decizie de returnare.

Legiuitorul a prevăzut expres temeiurile și durata interdicției de intrare în

Republica Moldova, care potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 200 din 16 iulie

2010, în cazul străinilor care au comis pe teritoriul Republicii Moldova

infracțiuni cu intenție sau infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de

grave din imprudență, durata interdicției de intrare pe teritoriul Republicii

Moldova este de 5 ani, iar când aceștia reprezintă o amenințare gravă pentru

ordinea publică sau pentru securitatea națională, durata interdicției se stabilește

pentru un termen de până la 10 ani.

Reprezentantul reclamantului a indicat că, în speță, nu este clar după care

criterii autoritatea publică a stabilit interdicția pe un termen de 10 ani, fără a

argumenta această soluție și a specifica care a fost acea amenințare gravă pentru

ordinea publică sau securitatea națională, pentru care se aplică interdicția

maximală.

3

Cu atât mai mult că, în baza art. 60 alin. (2) și art. 12 alin. (1) din Legea

nr. 200 din 16 iulie 2010, se suspendă îndepărtarea străinului din țară în caz când

este bănuit, învinuit, inculpate într-o cauză penală.

La caz, autoritatea publică nu a respectat niciuna din aceste reguli, fapt prin

care a încălcat flagrant dreptul accesului liber la justiție, la apărare și la libera

circulație a lui Ndashi Didimous Fuependap.

Subsecvent, reprezentantul reclamantului a atras atenția asupra faptului că în

prezent pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de

învinuire a lui Ndashi Didimous Fuependap în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 3621 alin. (3) lit. a) din Codul penal, iar în privința lui fiind aleasă măsura

preventivă sub formă de control judiciar, fiind instituite careva obligațiuni,

inclusiv de a se prezenta în fața instanței și a nu-și schimba domiciliul temporar,

care nu pot fi executate de către Ndashi Didimous Fuependap din motiv că i s-a

refuzat intrarea în Republica Moldova.

De asemenea, a subliniat că la moment în privința lui Ndashi Didimous

Fuependap nu există o sentință de condamnare, prin care s-ar fi constatat că

acesta a comis vreo infracțiune pe teritoriul Republicii Moldova.

Prin urmare, nepermiterea lui Ndashi Didimous Fuependap de a intra pe

teritoriul Republicii Moldova îi încalcă flagrant drepturile de a participa la

examinarea cauzei penale, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare,

precum și drepturile procesual penale, deoarece este în imposibilitate de a-și

executa obligațiunile aplicate prin măsura preventivă aleasă în privința acestuia,

fapt care poate negativ influența mersul judecării dosarului penal, precum și

poate duce la schimbarea măsurii preventive.

Reclamantul Ndashi Didimous Fuependap, reprezentat de avocatul Dumitru

Fortuna, a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea deciziei Biroului

migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne nr. 27 din 19 iulie 2019 „cu

privire la declararea străinului ca persoană indezirabilă”.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a atras în proces în calitate de persoană terță Serviciul de Informații și

Securitate al Republicii Moldova (f.d. 48).

Prin hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis acțiunea.

S-a anulat decizia Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne

nr. 27 din 19 iulie 2019 „cu privire la declararea străinului ca persoană

indezirabilă” (f.d. 103, 113-122).

La 02 iulie 2020, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova

a depus apel împotriva hotărârii din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Rîșcani), solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii privind

respingerea acțiunii (f.d. 107).

La 08 iulie 2020, Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne a

depus prin intermediul poștei electronice la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani,

apel nemotivat (f.d. 109-111), iar la 10 august 2020 a depus motivarea apelului,

solicitând casarea hotărârii cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii

(f.d. 130, 131-133).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne a respectat

termenul de atac instituit la art. 232 din Codul administrativ.

4

Prin încheierea din 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibil apelul depus de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii

Moldova, în conformitate cu art. 236 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul

administrativ, din motivul neprezentării motivării (f.d. 138-139).

Prin decizia din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de către Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne și s-a

menținut hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

(f.d. 162, 163-173).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au constatat

necesitatea anulării deciziei Biroului migrație și azil al Ministerului Afacerilor

Interne nr. 27 din 19 iulie 2019, prin care s-a declarat cetățeanul Republicii

Camerun – Ndashi Didimous Fuependap ca persoană indezirabilă pe teritoriul

Republicii Moldova pe o perioadă de 10 ani, deoarece acesta are calitatea de

inculpat într-un dosar pendinte pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în

baza art. 3621 alin. (3) lit. a) din Codul penal și că în privința acestuia a fost

aplicată măsura preventivă sub formă de control judiciar (f.d. 37-44, 45).

Instanțele inferioare au notat că în privința lui Ndashi Didimous Fuependap

nu este emisă o sentință de condamnare și că prin prisma art. 321 alin. (1) din

Codul de procedură penală acesta are obligațiunea de a se prezenta fața instanței

de judecată.

Cu atât mai mult că, prin prisma prevederilor coroborate ale art. 12 alin. (1)

și art. 60 alin. (2) din Legea privind regimul străinilor în Republica Moldova

nr. 200 din 16 iulie 2010, se suspendă îndepărtarea străinului din țară în cazul

când este bănui, învinuit și posedă calitatea de inculpat într-o cauză penală.

La 25 mai 2021, Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne a

depus la Curtea de Apel Chișinău recurs împotriva deciziei din 28 aprilie 2021 a

Curții de Apel Chișinău (f.d. 175, 178).

La 09 august 2021, Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne

a depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din

28 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și

emiterea unei decizii noi sau, după caz, restituirea cauza spre rejudecare în

instanța de apel (f.d. 188-189, 190).

În motivarea recursului, în esență, a invocat că a declarat străinul Ndashi

Didimous Fuependap ca persoană indezirabilă în baza demersului parvenit de la

Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, care poartă grad de

secretizare a informațiilor atribuite la secret de stat și parafă de secretizare pentru

purtătorii materiali de asemenea informații, în conformitate cu prevederile art. 11

din Legea cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27 noiembrie 2008.

Recurentul a considerat eronate argumentele lui Ndashi Didimous

Fuependap precum că în privința sa au fost încălcate normele naționale și

internaționale, or, măsura de declarare a intimatului ca persoană indezirabilă s-a

aplicat din motive de securitate națională și în urma unei analize efectuate pe

acest caz de către Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Motivele care au stat la baza emiterii deciziei privind declararea intimatului ca

persoană indezirabilă nu au fost și nu pot fi menționate din considerente

întemeiate ce țin de securitatea națională. Aceste informații nu pot fi dezvăluite

nici în cadrul examinării cererii în instanța de judecată.

5

Conform art. 56 alin. (2) din Legea privind regimul străinilor în Republica

Moldova nr. 200 din 16 iulie 2010, comunicarea datelor și a informațiilor care

constituie motivele deciziei privind declararea străinului persoană indezirabilă se

poate face, pentru rațiuni de securitate națională, numai în condițiile stabilite și

numai către destinatarii prevăzuți în mod expres de actele normative care

reglementează regimul activităților referitoare la securitatea națională și la

protejarea secretului de stat. Astfel de date și informații nu pot fi sub nici o

formă, direct sau indirect, aduse la cunoștință străinului declarat persoană

indezirabilă, inclusiv în cadrul examinării în instanța de judecată a contestării

deciziei privind declararea străinului persoană indezirabilă.

Astfel, unul din motivele declarării străinului Ndashi Didimous Fuependap

ca persoană indezirabilă pe teritoriul Republicii Moldova a fost și implicarea

acestuia în activități infracționale de organizare a migrației ilegale, fapt pentru

care este atras la răspundere penală în dosarul penal aflat la moment pe rolul

instanței de judecată.

La 21 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a notificat intimatului,

reprezentantului acestuia și terțului copia recursului motivat depus de către Biroul

migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne împotriva deciziei din 28 aprilie

2021 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul procedural de a depune

referințe. Însă, până la examinarea admisibilității recursului, aceștia nu au făcut

uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe în care să-și expună poziția

procesuală și argumentele sale în privința criticilor formulate în recurs (f.d. 191,

192-193.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 28 aprilie 2021 (f.d. 162).

La 25 mai 2021, Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor Interne a depus

la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat (f.d. 175). Potrivit avizului de

recepție a corespondenței DS8001941164AS decizia motivată a Curții de Apel

Chișinău a fost notificată recurentului la 08 iulie 2021 (f.d. 183). Motivarea

recursului a fost depusă la Curtea Supremă de Justiție la 09 august 2021 (f.d.188).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurentul s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

modul și termenul de depunere a recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. În acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

6

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

7

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurentă este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Biroul migrație și azil al Ministerului Afacerilor

Interne se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8