3ra-949/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ

3ra-949/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-949/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (O. Ionașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Întreprinderea cu Capital Străin

,,Reforma Art” Societate cu Răspundere Limitată,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Întreprinderea cu Capital Străin ,,Reforma Art” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Consiliul Concurenței, personae terțe Societatea cu Răspundere Limitată

,,TV MR MLD” și Consiliul Audiovizualului cu privire la contestarea actului

administrative și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 19 iunie 2018, ÎCS ,,Reforma Art” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului Concurenței, persoane terțe SRL „TV MR MLD” și

Consiliul Audiovizualului, solicitând anularea deciziei Plenului Consiliului

Concurenței nr. APD-23 din 16 mai 2018, cu obligarea pârâtului să dispună

efectuarea investigației pe marginea plângerii privind încălcarea legislației

concurenței de către Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon, Corneliu Furculiță, Consiliul

Coordonator al Audiovizualului și SRL „TV MR MLD”.

La 25 octombrie 2018, ÎCS ,,Reforma Art” SRL a depus cerere, prin care a

declarat că renunță la toate pretențiile față de partea ÎCS „TV MR LD” SRL (f.d.

185, vol. I). Însă, din procesul-verbal al ședinței de judecată a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 09 noiembrie 2018, rezultă că cererea respectivă nu a fost pusă

în discuție pe motiv nu este justificată în fapt și în drept, având în vedere că

reclamantul în cererea de chemare în judecată nu a formulat careva pretenții față de

terțul ÎCS „TV MR MLD” SRL (f.d. 217, vol. I).

În motivarea acțiunii a indicat că, prin plângere a solicitat Consiliului

Concurenței investigarea faptelor de încălcare a Legii concurenței comise de

1

Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon, Corneliu Furculiță, Consiliul Coordonator al

Audiovizualului și SRL „TV MR MLD”.

Prin scrisoarea Consiliului Concurenței nr. APD-06/183-1108 din 04 mai 2018,

au fost informați despre refuzul inițierii unei investigații pe marginea plângerii

înaintate.

Reclamantul relevă că, ÎCS ,,Reforma Art” SRL prin răspuns a indicat asupra

mai multor inadvertențe în concluziile pârâtului, precum și au solicitat efectuarea

mai multor acțiuni procesuale, cu toate acestea, prin decizia Plenului Consiliului

Concurenței nr. APD-23 din 16 mai 2018, s-a dispus respingerea plângerii.

Reclamantul consideră că decizia Plenului Consiliului Concurenței nr. APD-23

din 16 mai 2018 este vădit ilegală și neîntemeiată.

Reclamantul menționează că, Consiliul Concurenței avea în procedură de

verificare și investigare plângerea comună a posturilor de televiziune Jurnal TV,

RTR Moldova, PRO TV Chișinău și TV8, privind acțiunile anticoncurențiale ale

întreprinderilor SRL „Casa Media Corp” și SRL „Exclusive Sales House”, în

privința cărora, la 15 februarie 2018 a fost dispusă inițierea unei investigații prin

dispoziția Plenului Consiliului Concurenței nr. 06.

Plângerea înaintată în investigarea căreia a fost refuzat, deconspiră faptul că

cele două companii aparțin unor persoane identificate, iar situația ce a dus la

instituirea acestor acțiuni anticoncurențiale, se datorează Consiliului Coordonator al

Audiovizualului și măsurătorului audienței SRL „TV MR MLD”, ceea ce în esență

reprezintă o completare a procedurii ce se află în investigare și care trebuia să

continue fie în paralel cu acea procedură, fie în cadrul acelei proceduri. Contrar

acestui fapt evident, pârâtul a refuzat să dispună investigarea faptelor sesizate, care

constau în următoarele. Pe piața media, în general, și pe piața publicității

audiovizuale, în special, a fost atestată divizarea pieței publicitare între cele două

clanuri politice, oligarhice și mediatice: Plahotniuc Vladimir și Igor Dodon.

În acest sens, a precizat reclamantul că, potrivit cutumelor de afaceri, plasarea

publicității de către companiile internaționale se efectuează prin contractarea caselor

de vânzări (Sales House), care, la rândul lor, făcând referire la rapoartele de măsurare

a audiențelor, realizate de măsurătorul SRL „TV MR MLD”, plasează publicitatea

la primele posturi din grilele acestui măsurător, iar justificarea plasatorilor de

publicitate străină se rezumă la clasamentul pe primele locuri în audiențele furnizate

de măsurătorul indicat, iar prețul publicității plasate se stabilește în dependență de

locul ocupat de post în grila de măsurare.

Reclamantul a notat că, la finele anului 2017, a avut loc o partajare a pieței

publicitare din audiovizualul autohton, realizate de Plahotniuc Vladimir și Dodon

Igor prin polarizarea acestei pieți, fiind instituite 2 case de vânzări: Casa Media și

Exclusive Sales House. Astfel, începând cu anul 2018, plasarea publicității mari se

realizează doar prin intermediul acestor două case de vânzări, ele instituind o

înțelegere de cartel, privind dictarea și stabilirea prețurilor la publicitate,

determinând toate agențiile de publicitate să nu plaseze publicitate la posturile

reclamante, prin instituirea unor sancțiuni financiare drastice, dar și prin neacordarea

posibilității de a plasa publicitate. Anterior plasator major și practic exclusiv al

publicității în audiovizualul moldovenesc, era și este Casa Media, ce rezultă din

informațiile și analizele publicate de jurnaliștii de investigație, dar și din rapoartele

Asociației Agențiilor de Publicitate.

2

În același timp, a subliniat că măsurătorul audienței furnizează activ rapoarte

de măsurare cu un grad mare de eroare, pentru a facilita plasarea publicității mari

doar la posturile ce aparțin lui Plahotniuc și Dodon. Or, discrepanțele majore între

măsurările furnizate de acest prestator și rezultatele măsurărilor efectuate de alți

măsurători, au fost confirmate prin sondajele realizate de IMAS și CJI. În acest sens,

a solicitat Consiliului Concurenței efectuarea unei analize mai ample a măsurărilor

efectuate de SRL „TV MR MLD” și coroborarea acesteia cu rezultatele măsurărilor

efectuate de IMAS și CJI.

Reclamantul consideră un fapt notoriu că, posturile TV beneficiare de

publicitate au, potrivit măsurătorului dat, un rating mare chiar și în perioadele când

nu au emisie, fiind în pauze tehnice. În astfel de circumstanțe, rezută că pârâtul s-a

limitat în a constata că măsurările efectuate prin sondaje diferă de măsurările

efectuate de SRL „TV MR MLD”, însă a omis să se pronunțe asupra rezultatelor

acestor măsurări, care redau poziții diametral opuse, vizavi de ratingul postului

reclamantului.

Reclamantul a mai invocat că, un rol aparte în aceasta schemă ilegală revine

Consiliului Coordonator al Audiovizualului, care din 14 aprilie 2017 fiind obligat

prin art. 66/1 din Codul audiovizualului, să aprobe un Regulament de selectare în

baza unei licitații transparente a unei companii de măsurare a cotelor de audiență, nu

își onorează această obligație, facilitând menținerea schemei date.

Prin aceste acțiuni coordonate, dânșii sunt prejudiciați direct, deoarece pe de o

parte nu pot obține informații veridice despre locul pe piața media, nu pot confirma

agențiilor de publicitate cât și doritorilor de a plasa publicitate, nivelul ridicat al

ratingului său, nu pot stabili prețul publicității, precum și nu pot accesa plasarea

publicității mari, oferite de companiile internaționale, ce îi prejudiciază considerabil,

iar pe de altă parte, în baza informațiilor eronate furnizate de măsurător, publicitatea

este îndreptată spre alte posturi de televiziune, fără ca acestea să „merite”.

În acest context, solicită ca instanța de judecată să aprecieze corect starea de

fapt și să constate că dânșii sunt în fața unei situații certe, când de la 14 aprilie 2017

Consiliul Coordonator al Audiovizualului a fost obligat, prin lege, să elaboreze și să

adopte Regulamentul de selectare în baza unei licitații transparente a unei companii

de măsurare a cotelor de audiență, însă nici până astăzi, la peste 15 luni de zile, acest

Regulament nu a fost elaborat și nici adoptat or, legea se execută din data intrării ei

în vigoare și nu sunt necesare instituirea altor termeni de executare a ei, după cum

încearcă pârâtul să motiveze. O altă prezumție, care face să creadă că soluția

pârâtului este ilegală, indica ignorarea, tăinuirea aspectului legat de indicarea

numelor concrete ale persoanelor fizice care au inițiat schemele descrise și care sunt

beneficiarii finali a ilegalităților raportate: Vladimir Plahotniuc, proprietar efectiv a

6 posturi de televiziune: PRIME TV, CANAL2, CANAL3, PUBLIKA TV, CTC

MEGA, „Familia Domashniy” și a 5 posturi de radio: PUBLIKAFM, „Muz FM”,

„Radio ONE”, „Like FM - Pyccкoe paдио”, „Maestro FM”, precum și a companiilor

ÎCS „CASA MEDIA PLUS” SRL și ÎCS „General Media Group Corp” SRL; Igor

Dodon și Corneliu Furculiță titulari efectivi și nemijlociți ale posturilor Accent TV,

NTV-Moldova, TNT Moldova (Exclusive TV) și SRL „Exclusive Sales House”.

Reclamantul a evidențiat că, nici un argument din decizia contestată, nu se

referă la persoanele date, cu toate că dânșii anume pe ei indică ca fiind principalii și

unicii vinovați de schemele instituite și abaterile deplânse. Mai mult, în cadrul așa

3

zisei investigații au fost solicitate pozițiile a 12 posturi de televiziune, dintre care 8

(Canal3, Exclusiv TV, NTV Moldova, Prime, Canal2, Publika, STS Mega și Familia

Domașnii), aparțin lui Plahotniuc și Dodon, care au indicat că nu au obiecții asupra

măsurării audienței, acțiune procesuală pe care o consideră una perfidă, deoarece au

indicat anume despre înțelegerea instituită între aceste posturi și proprietarii lor cu

măsurătorul de audiență.

Reclamantul susține că, având obligația de a investiga efectiv toate argumentele

invocate în plângere, Consilul Concurenței a eșuat să execute această obligație or,

argumentele și probele prezentate demonstrau necesitatea inițierii unei investigații.

Prin încheierea din 13 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

dispus atragerea în proces a SRL „TV MR MLD” și Consiliul Coordonator al

Audiovizualului, în calitate de terți (f.d. 174-176, vol. I).

Prin hotărârea din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de

Întreprinderea cu Capital Străin ,,Reforma Art” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Consiliului Concurenței, persoane terțe Întreprinderea ,,TV MR MLD”

Societate cu Răspundere Limitată și Consiliul Audiovizualului cu privire la

contestarea actului administrativ (f.d. 24, vol. II).

La 18 aprilie 2019, ÎCS „Reforma Art” SRL a declarat apel împotriva hotărârii

din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea

hotărârii primei instanțe (f.d. 26, vol. II). La 11 noiembrie 2020, ÎCS „Reforma Art”

SRL a prezentat motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei decizii noi prin care acțiunea să fie admisă (f.d. 52-58, vol. II).

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de avocatul Dumitru Pavel, în interesele ÎCS „Reforma Art” SRL,

împotriva hotărârii din 11 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanța a ajuns la o

concluzie corectă că în cauza dedusă judecății nu există nici un temei legal de anulare

a deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. APD-23 din 16 mai 2018 și de

obligare a Consiliului Concurenței de a dispune efectuarea investigației privind

încălcarea Legii concurenței de către cetățenii Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon,

Corneliu Furculița și Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Or, reclamantul

greșit a invocat că starea de fapt descrisă în plângerea sa depusă la Consiliul

Concurenței la data de 22 martie 2018, reprezintă o completare a procedurii ce se

afla la acel moment în investigare, și care trebuia să continue fie în paralel cu

procedură respectivă, fie în cadrul acelei proceduri.

Instanța de apel a reținut că, prin dispoziția Plenului Consiliului Concurenței

nr. 06 din 15 februarie 2018 a fost inițiată investigația referitor la semnele încălcării

Legii concurenței nr. 183/2012 (în continuare - Legea concurenței) de către „General

Media Group Corp” SRL și „Exclusive Sales House” SRL pe când, prin decizia

contestată, a fost respinsă plângerea ÎCS „Reforma Art” SRL în legătură cu lipsa

temeiurilor rezonabile pentru a suspecta încălcarea Legii concurenței de către

Consiliul Audiovizualului, ÎCS „TV MR MDL” SRL și cetățenii Vladimir

Plahotniuc, Igor Dodon și Corneliu Furculiță.

Totodată, instanța de apel a stabilit că la momentul examinării cauzei în instanța

de fond, Consiliul Concurenței a comunicat că acțiunile „General Media Group

Corp” SRL și „Exclusive Sales House” SRL și ale persoanelor de care sunt conduse,

4

urmează să fie examinate în cadrul investigației inițiate prin dispoziția Plenului

Consiliului Concurenței nr. 06 din 15 februarie 2018.

Astfel, la 04 august 2020 ca urmare a cazului investigat, prin Decizia Plenului

Consiliului Concurenței nr. APD-06/18-39 s-a constatat încălcarea prevederilor art.

11 alin. (1) și (2) lit. a) și c) din Legea concurenței de către „General Media Group

Corp” SRL și s-a aplicat amendă în sumă de 1 852 896,80 de lei pentru încălcarea

constatată.

Instanța de apel a relevat că, celelalte posturi de televiziune care au depus

plângerea inițială cu nr. 149 din 19 ianuarie 2018, împreună cu ÎCS „Reforma ART”

SRL, au comunicat că nu susțin plângerea depusă la Consiliul Concurenței de ÎCS

„Reforma ART” SRL la 22 martie 2018, respectiv, aceasta nu reprezintă o

completare a procedurii ce se afla în investigare, întrucât viza subiecți diferiți.

Acest aspect a fost reținut întemeiat și de instanța de fond în hotărârea

contestată și anume faptul că plângerea suplimentară depusă la Consiliul

Concurenței de către ÎCS „Reforma Art” SRL la 22 martie 2018, nu reprezenta o

completare a procedurii ce se afla în cursul investigării, dar viza subiecți diferiți, iar

probe care ar demonstra contrariul nu au fost prezentate.

În acest context, instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele

apelantului că plângerea depusă la Consiliul Concurenței la 22 martie 2018

reprezintă o completare a procedurii ce se afla la acel moment în investigare, și care

trebuia să continue fie în paralel cu acea procedură, fie în cadrul acelei proceduri.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că în conformitate cu

prevederile art. 4 din Legea concurenței, acord reprezintă orice formă (verbală sau

scrisă) de manifestare a voinței comune cu privire la comportamentul pe piață,

exprimată de două sau mai multe întreprinderi independente. Astfel, un presupus

acord anticoncurențial putea fi realizat doar între întreprinderi, fiind imposibilă

realizarea acestuia între persoane fizice - cetățeni. Respectiv, instanța de fond corect

și întemeiat a reținut în hotărârea contestată faptul că un presupus acord

anticoncurențial putea fi realizat doar între întreprinderi, fiind imposibilă realizarea

acestuia între persoane fizice.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia instanței

de fond, reținând că deși ÎCS „Reforma Art” SRL pretinde a fi afectată de lipsa

Regulamentului în cauză, acesta nu a participat la consultările publice organizate de

Consiliul Audiovizualului pe marginea acestui Regulament.

La 17 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, ÎCS „Reforma Art” SRL a

depus recurs nemotivat, iar la 21 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, a

depus motivarea recursului împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu emiterea

unei decizii noi de admitere a acțiunii sau de rejudecare (f.d. 135-136, 153-159, vol.

II).

În motivarea recursului, ÎCS „Reforma Art” SRL și-a exprimat dezacordul cu

decizia instanței de apel, reiterând argumentele indicate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel. Suplimentar a subliniat asupra lipsei competenței

procesuale a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani de a judeca cauza, atât timp cât

competența de judecare a cazurilor administrative a fost transmisă Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani. Totodată, invocând acest fapt în instanța de apel, ultima a

ignorat expunerea asupra acestui subiect, însă acesta reprezintă un viciu grav de

5

procedură ce afectează valabilitatea și legalitatea hotărârii primei instanțe. Prin

urmare, consideră că hotărârea primei instanțe este afectată de nulitate absolută, ca

fiind emisă cu încălcarea flagrantă a procedurii legale.

Recurnetul a notat că, instanțele ierarhic inferioare au ignorat și vădit eronat au

interpretat principiul aplicării imediate a normelor legale, care au opinat că obligația

legală a Consiliului Audiovizualului inserată prin art. 661 Codul audiovizualului nu

a fost însoțită de un termen expres, ceea ce, în opinia judecătorilor, presupunea că

acest intervenient putea să o facă în timp, după bunul său plac, însă această poziție

este vădit eronată.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 18 mai 2021, decizia

motivată fiind recepționată de către recurent la 03 august 2021 (f.d. 147 verso, vol.

II).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că ÎCS „Reforma Art” SRL s-a conformat prevederilor legale și

a depus recursul la 17 iunie 2021 (data de pe plicul poștal), iar la 21 august 2021

(data de pe plicul poștal) motivarea recursului, în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

La 20 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia

cererii de recurs, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință asupra recursului

declarat.

La 01 octombrie 2021, Consiliul Audiovizualului a depus referință pe marginea

recursului declarat, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat (f.d. 165-

172, vol. II).

La 09 noiembrie 2021, prin intermediul poștei electronice, Consiliul

Concurenței a depus referință, solicitând în temeiul art. 432, 433 din Codul de

procedură civilă și art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, decalarea

inadmisibilă a recursului depus de ÎCS „Reforma Art” SRL, sau după caz

respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

6

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

7

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul depus de ÎCS „Reforma Art” SRL, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Întreprinderea cu Capital Străin ,,Reforma Art” Societate cu

Răspundere Limitată, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

8