2ra-1384/21 — constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contraventională, prezumtia nevinovătiei si a dreptului la un proces echitabil, repararea prejudiciului moral

2ra-1384/21 — constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contraventională, prezumtia nevinovătiei si a dreptului la un proces echitabil, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1384/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Țonov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe

Străisteanu împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratului național de securitate

publică cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la

răspundere contravențională, prezumția nevinovăției și a dreptului la un proces

echitabil și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea

din 26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 08 octombrie 2019 Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției și Inspectoratul Național de Patrulare, în

prezent Inspectoratul național de securitate publică cu privire la constatarea

încălcării dreptului de a nu fi tras ilegal la răspundere contravențională (penală),

prezumția nevinovăției, constatarea încălcării dreptului la un proces echitabil și

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 08 iunie 2019 agentul

constatator din cadrul Inspectoratul Național de Patrulare, Andrian Gheorgheuță a

fabricat în privința sa procesul-verbal cu privire la contravenție nr.MAI și i-a aplicat

vădit ilegal sancțiunile prevăzute de art. 240 din Codul contravențional.

A menționat că, la 10 iunie 2019 a depus contestație împotriva procesului-

verbal cu privire la contravenție enunțat, iar la 26 septembrie 2019 Judecătoria

Chișinău, sediul Ciocana a emis o hotărâre, prin care a admis contestația și a anulat

1

actele emise ilegal de agentul constatator din cadrul Inspectoratului Național de

Patrulare, Adrian Gheorgheuță, pe motiv inexistenței faptei contravenționale.

A susținut că, hotărârea judecătorească menționată a devenit irevocabilă prin

necontestare.

A afirmat că, faptul fabricării, falsificării de către ofițerul de poliție, Andrian

Gheorgheuță a dosarului contravențional din 08 iunie 2019 a fost constatat prin

hotărârea din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana. Astfel,

printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit că, el a fost tras la răspundere

contravențională (penală) și sancționat vădit ilegal, contrar prevederilor Codului

contravențional, prin falsificarea unui proces-verbal cu privire la contravenție și

deciziei de sancționare.

A relevat că, în urma acțiunilor efectuate de către agentul constatator i-a fost

încălcat grav dreptul fundamental prevăzut de Constituția Republicii Moldova și

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de a nu fi tras la răspundere contravențională (penală) contrar

prevederilor legislației în vigoare, prezumția nevinovăției.

A comunicat că, procesul-verbal cu privire la contravenție din 08 iunie 2019

a fost întocmit, cu date eronate, false, lipsindu-l intenționat de dreptul de a fi apărat

de un avocat, de a prezenta probe, cereri, plângere, declarații, i-au fost încălcate grav

drepturile prevăzute de Constituția Republicii Moldova și Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu a avut parte

de un proces echitabil în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție la întocmirea

procesului-verbal nominalizat, fapt confirmat și prin hotărârea din 26 septembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

A subliniat că, a fost tras la răspundere contravențională (penală) ilegal, a fost

frustrat puternic, a avut emoții negative, a suportat cheltuieli, contestând acțiunile

ilegale ale agentului constatator Adrian Gheorgheuță, participând în ședințele de

judecată.

A solicitat constatarea încălcării dreptului său de a nu fi tras ilegal la

răspundere contravențională (penală), prezumția nevinovăției, constatarea încălcării

dreptului său la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 din Convenție, încălcare

comisă prin întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție

nr.MAI04684010 din 08 iunie 2019 și aplicarea unei sancțiuni vădit ilegale, prin

fabricarea, falsificarea dosarului contravențional (penal) din 08 iunie 2019 și

încasarea din contul Inspectoratului Național de Patrulare a sumei de 5500 de lei, cu

titlu de prejudiciul moral.

Prin hotărârea din 26 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de către Gheorghe Străisteanu ca fiind neîntemeiată.

La 11 martie 2021 Gheorghe Străisteanu a declarat apel împotriva Gheorghe,

a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea

acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu

privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 29 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

2

Instanța de apel a relevat că, existența hotărârii instanței de judecată din 26

septembrie 2019, prin care contestația depusă de către Gheorghe Străisteanu a fost

admisă și a fost anulată decizia de sancționare înserată în procesul-verbal cu privire

la contravenție, cu încetarea procesului contravențional, nu denotă și caracterul ilicit

al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională.

Astfel, instanța de apel a considerat că, prima instanță just a reținut că,

dezacordul apelantului cu soluția agentului constatator nu se încadrează în caracterul

ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să constate contravenția

sau să soluționeze cauza contravențională, iar în perioada după anularea deciziei

agentului constatator de către instanța de judecată, este neîntemeiată afirmația

apelantului cu privire la încălcarea dreptului său la un proces echitabil, fiindcă

instanța de judecată, anume respectând principiul prezumției nevinovăției, a ajuns la

concluzia de a casa soluția agentului constatator.

La fel, instanța de apel a remarcat că, de către agentul constatator au fost

efectuate acțiuni procesuale în cadrul unui proces contravențional, acțiuni de

documentare și cercetare a unei posibile contravenții săvârșite, colaboratorii INSP

având acest drept și fiind obligați să investigheze asemenea cazuri, acțiunile acestora

neputând fi calificate drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a

atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă.

Instanța de apel a mai reținut că, prima instanță corect a stabilit că, argumentul

apelantului privind constatarea faptului privind fabricarea, falsificarea dosarului

contravențional din 08 iunie 2019 nu ține de competența unei instanțe de drept civil,

de aceea nu poate fi acceptat.

Cu referire la solicitarea apelantului privind constatarea încălcării dreptului la

prezumția nevinovăției, instanța de apel a apreciat drept neîntemeiată pretenția

înaintată, or, conform art. 375 alin. (1) din Codul contravențional, persoana acuzată

de săvârșirea unei contravenții se consideră nevinovată atîta timp cît vinovăția sa nu

este dovedită în modul prevăzut de prezentul cod. În consecință, prezumția de

nevinovăție este o garanție și un drept fundamental al persoanei, așadar, cerința

apelantului privind constatarea încălcării dreptului la prezumția nevinovăției este

neîntemeiată, or, aceasta reprezintă un drept fundamental al persoanelor,

reglementat atât de legislația națională, cât și de cea internațională, iar în cazul

săvârșirii unor abuzuri, organele abilitate intervin pentru contracararea acestora, la

caz nefiind demonstrat că, intimații au încălcat dreptul apelantului la prezumția

nevinovăției.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță întemeiat a constatat la caz

inaplicabilitatea Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare

a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești, deoarece contravenția a fost constatată

de către agentul constatator al Inspectoratului național de securitate publică al

Inspectoratului General al Poliției. Acest drept i-a fost atribuit agentului constatator

prin alin. (2) art. 400 din Codul contravențional.

3

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral, instanța de

apel a opinat că, pe cale de consecință, aceasta urmează a fi respinsă ca fiind

neîntemeiată, or, conform art. 10 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, expres prevede că, dreptul persoanei fizice la repararea

prejudiciului moral în mărimea și în modul stabilite de prezenta lege apare în

cazurile specificate la art.6.

Drept urmare a celor relatate, instanța de apel a remarcat că, Gheorghe

Străisteanu nu este îndreptățit să solicite constatarea încălcării dreptului de a nu fi

tras la răspundere contravențională și a dreptului la un proces echitabil, precum și

repararea prejudiciului moral în urma anulării procesului-verbal cu privire la

contravenție.

Subsecvent de cele menționate, instanța de apel a constatat că, prima instanță

corect a conchis asupra faptului că, acțiunea este îndreptată asupra unui pârât

necorespunzător, or, Inspectoratul național de securitate publică, fiind o

subdiviziune a Inspectoratului General al Poliției, nu poate fi desinestătător subiect

în raportul obligațional de răspundere delictuală civilă, această obligație fiind

atribuită prin lege unității centrale de administrare și control a Poliției, cu statut de

persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova.

La 21 iulie 2021 Gheorghe Străisteanu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt ilegale, contrare tuturor prevederilor legislației naționale și celei

internaționale.

A menționat că, instanțele judecătorești, respingând acțiunea, au concluzionat

că, Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a

prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale

procuraturii și ale instanțelor judecătorești și art. 2007 din Codul civil nu sunt

aplicabile în speța dată.

A susținut că, această concluzie a instanțelor judecătorești este în totalmente

eronată, deoarece Curtea Supremă de Justiție deja a examinat astfel de cauze similare

și s-a pronunțat asupra acestei concluzii eronate.

A afirmat că, instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

A relevat că, instanțele judecătorești au ignorat intenționat toate probele, toate

prevederile legislației în vigoare, inclusiv Recomandările Curții Supreme de Justiție

și Recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului în astfel de cazuri.

A notat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe nu corespund

cerințelor art. 241 alin. (5) CPC.

Prin referința depusă la 07 septembrie 2021 Inspectoratul național de

securitate publică a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 11 august 2021 (f. d. 238, vol. I).

Astfel, recursul declarat la 21 iulie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Gheorghe Străisteanu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Gheorghe Străisteanu consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6