3ra-1039/21 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- examinarea admisibilitatii cererii de recurs
3ra-1039/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.3ra-1039/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: L.Holevițcaia)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V.Negru, Gr.Dașchevici)
Î N C H E I E R E
10 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componentă:
Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Victor Burduh
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul pentru prevenirea și
eliminarea discriminării și asigurarea egalității,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Primarul General al mun.Chișinău și Consiliul mun.Chișinău împotriva
Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, persoană
terță Nelea Prodan cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea
egalității, împotriva hotărârii din 02 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani,
c o n s t a t ă :
La data de 27 martie 2019 Primarul General al mun.Chișinău și Consiliul
mun.Chișinău, reprezentați de Petru Bojoga au depus cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,
persoană terță Nelea Prodan cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii reclamanții au indicat, că prin decizia Consiliului pentru
prevenirea și eliminarea discriminări și asigurării egalității nr.198/18 din 23 ianuarie 2019,
Direcția generală locativ-comunală a Consiliului mun. Chișinău a fost obligată să ofere
petiționarei Nelei Prodan, oportunități similare în procesul de obținere a spațiului locativ și
anume, ca să fie demarată procedura de încheiere a tranzacției de împăcare, prin care să i se
transfere suma de bani echivalentă celei propuse celorlalți creditori. La fel, Consiliul
1
municipal Chișinău a fost obligat să întocmească registrul persoanelor, care trebuie să
beneficieze de spațiu locativ în temeiul hotărârilor instanțelor de judecată naționale și
regionale, dezagreată în bază de sex, cu identificarea criteriilor de repartizare/soluționare.
Reclamanții consideră că decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea
discriminări și asigurării egalității nr.198/18 din 23 ianuarie 2019 este ilegală. Astfel, la data
de 26 februarie 2019, Primăria mun. Chișinău a înaintat o cerere prealabilă
cu nr. 02-115/5898, prin care a solicitat abrogarea deciziei Consiliului pentru prevenirea și
eliminarea discriminări și asigurării egalității nr.198/18 din 23 ianuarie 2019. La data de
22 martie 2019 Primăria mun. Chișinău a recepționat răspunsul Consiliului pentru
Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurării Egalității nr.03/592 din 19 martie 2019,
prin care i s-a refuzat admiterea cererii prealabile.
Reclamanții au menționat că, în pct.2 al deciziei contestate este indicat că reclamanții
vor oferi petiționarei Nelei Prodan oportunități similare în procesul de obținere a spațiului
locativ și anume, vor demara procedura de încheiere a unei tranzacții de împăcare, prin
care să i se transfere suma de bani echivalentă celei propuse celorlalți creditori. Prin urmare,
atât Primăriei mun. Chișinău cât și Consiliului mun. Chișinău le-au fost impuse executarea
unor condiții, care vin în contradicție cu legislația în vigoare. Astfel, actul emis de
autoritatea publică ce încalcă drepturile și interesele civile ale persoanelor fizice sau
juridice, urmează a fi declarat nul de către instanța de judecată din momentul adoptării lui.
Reclamanții au susținut că prin obligarea încheierii tranzacției de împăcare cu
creditorul Nelea Prodan, Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău ar fi puse în
situația de a încălca legislația națională în vigoare.
Făcând trimitere la prevederile art. 992 alin.(1) și art. 993 alin.(1) Cod civil,
reclamanții au invocat că încheierea unei tranzacții de împăcare cu Nelea Prodan ar
presupune schimbarea modului și ordinii de executare a hotărârii, ceia ce ar schimba
conținutul și natura acesteia, dându-i una cu caracter patrimonial, străină de litigiul inițial.
Într-o astfel de situație, Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău vor fi lipsite de
dreptul la un proces echitabil, neasigurându-li-se garanțiile necesare apărăii intereselor sale
într-un litigiu cu caracter patrimonial.
Reclamanții au relevat că prin hotărârea instanței de fond, Consiliul mun. Chișinău
urma să-i acorde creditorului Nelei Prodan spațiu locativ de serviciu, pentru perioada de
activitate în această localitate și nu alocarea unei sume de bani, pentru procurarea
apartamentului cu drept de proprietate privată. Între Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun.
Chișinău și Nelea Prodan nu au existat și nici nu există careva obligații pecuniare stipulate
într-un contract civil, care ar fi fost încheiat între părți, în concordanță cu prevederile
art. 776 Cod civil.
Mai mult, reclamanții au invocat că prin Legea nr.1324-XII din 10 martie 1993 privind
privatizarea fondului de locuințe, este reglementat că procesul de privatizare a fondului de
locuințe este un proces de înstrăinare, efectuat de organele puterii de stat, fondul de locuințe
aparținând statului, organizațiilor obștești, asupra cărora statul și-a declarat dreptul de
proprietate, pentru satisfacerea necesităților în locuințe și formarea unor stăpâni reali prin
dreptul de a dispune liber de proprietatea imobiliară.
În context, reclamanții au menționat că Nelea Prodan are dreptul să primească spațiu
locativ cu drept de folosință și posesie și nicidecum cu drept de dispoziție. Astfel, decizia
Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității
nr.198/18 din 23 ianuarie 2019 contravine hotărârii judecătorești din 07 august 2008,
2
deoarece prin hotărârea instanței de judecată, Consiliul mun. Chișinău urma să-i acorde
creditorului Nelei Prodan spațiu locativ în folosință și nicidecum în proprietate privată.
Reclamanții au menționat că practica judiciară confirmă netemeinicia adresări
creditorilor urmăritori, prin care se solicită schimbarea modului și ordinii de executare a
hotărârilor judecătorești, ce ține de acordarea spațiului locativ. Drept exemplu, reclamanții
au invocat încheierea din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, în cauza civilă la
cererea lui Nicolae Saculțan împotriva Consiliului mun. Chișinău privind schimbarea
modului și ordinii de executare a deciziei din 01 iunie 2009 a Curții de Apel Chișinău și
încheierea nr.2ra-1273/15 din 20 mai 2015 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost
respinsă cererea lui Gheorghe Marina împotriva Primăriei mun.Chișinău privind schimbarea
modului și ordinii de executare a hotărârii din 07 octombrie 1998 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, precum și încheierea nr.3r-220/16 din 19 octombrie 2016 a Curții Supreme
de Justiție, prin care a fost respinsă cererea lui Costin Turo, care au avut același obiect al
examinării.
Reclamanții consideră ca fiind abuziv și pct.3 din decizia contestată, deoarece prin
acesta sunt obligați să întocmească registrul persoanelor, care trebuie să beneficieze de
spațiu locativ în baza hotărârilor instanțelor de judecată naționale și regionale, dezagreată în
bază de sex, cu identificarea criteriilor de repartizare/soluționare.
De asemenea, reclamanții au menționat că art.9 alin.(1) și alin.(2) din Legea nr.75 din
30 aprilie 2015 cu privire la locuințe stabilește modalitatea de asigurare cu locuințe sociale,
care se atribuie în locațiune persoanelor sau familiilor luate la evidență în temeiul deciziei
Consiliului local. Locuințele sociale se transmit în locațiune persoanei sau familiei care
pretinde la o asemenea locuință în localitatea care are reședință sau domiciliu în baza
încheierii unui contract de locațiune.
Reclamanții au specificat că cerințele Consiliului pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurării egalității, privind întocmirea registrului de evidență a persoanelor
care urmează să beneficieze de spațiu locativ în baza hotărârilor judecătorești, nu sunt
reglementate de legislația în vigoare și anume, de Legea nr.75 din 30 aprilie 2015 cu privire
la locuințe.
Reclamanții au solicitat anularea deciziei nr. 198/18 din 23 ianuarie 2019 a Consiliului
pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.
Prin hotărârea din 02 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost
admisă acțiunea în contencios administrativ depusă de Primăria mun.Chișinău și Consiliul
mun.Chișinău împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității cu privire la contestarea actului administrativ. A fost anulată decizia
Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității nr.198/18 din
23 ianuarie 2019 (f.d. 213, 224-235, vol. I).
La data de 08 octombrie 2020 Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurării egalității a contestat cu apel hotărârea din 02 octombrie 2020 a Judecătoriei
Chișinău sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a acesteia și emiterea unei noi decizii,
prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă ca neîntemeiată (f.d.217-218, vol.I).
Hotărârea motivată din 02 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani a
fost notificată Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității
la data de 15 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție
nr. DS8000522728AS (f.d.238, vol.I).
La data de 29 decembrie 2020 Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării
și asigurării egalității a depus motivarea apelului (f.d.243-246, vol.I).
3
Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus de
Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității.
La data de 30 decembrie 2020 Nelea Prodan a contestat cu apel hotărârea din
02 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea integrală a
acesteia și emiterea unei noi decizii, prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă
ca neîntemeiată (f.d. 3- 27, vol. II).
Prin încheierea din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul
art. 236 alin. (2) lit. d) Cod administrativ, a fost declarat inadmisibil apelul depus de Nelea
Prodan împotriva hotărârii din 02 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
(f.d. 28-29, vol. II).
Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus
de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, împotriva
hotărârii din 02 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.44-52, vol.II).
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a menționat că reclamanții Primarul
General al mun.Chișinău și Consiliul mun.Chișinău contestă decizia Consiliului pentru
prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității nr. 198/18 din 23 ianuarie 2019,
prin care s-a decis: faptele constatate reprezintă discriminare pe criteriul de sex în realizarea
dreptului la asigurarea cu spațiul locativ; reclamații vor oferi petiționarei oportunități
similare în procedura de obținere a spațiului locativ și anume, vor desemna procedura de
încheiere a unei tranzacții de împăcare, prin care să i se transfere suma de bani echivalentă
celei propuse celorlalți creditori; reclamații vor întocmi registrul persoanelor care trebuie să
beneficieze de spațiu locativ în baza hotărârilor instanțelor de judecată națională și
regionale, dezagreată în bază de sex, cu identificarea criteriilor de repartizare/soluționare;
reclamații vor informa Consiliul în termen de 10 zile de la recepționarea deciziei despre
măsurile întreprinse sau planificate pentru implementarea recomandărilor formulate; decizia
se comunică petiționarei și va fi făcută publică pe adresa www.egalitate.md; decizia este cu
drept de atac în instanța de contencios administrativ, conform prevederilor pct.65 din Legea
nr.298/2012 cu privire la activitatea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurării egalității și Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din
10 febrfuarie 2000.
Instanța de apel a menționat că prin hotărârea judecătorească din 07 august 2008 a fost
obligat Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun. Chișinău să-i acorde spațiu locativ Nelei
Prodan și membrilor familiei acesteia – fiului xxxxx, în corespundere cu normele sanitare
prevăzute de art. 42-44 Cod cu privire la locuințe.
De asemenea, instanța de apel a invocat că din actele cauzei rezultă că la moment
autoritatea publică locală este în imposibilitate de a executa hotărârea nominalizată din
cauza lipsei spațiului liber în mun. Chișinău, astfel încât lipsa spațiului locativ și
imposibilitatea executării unei hotărîri judecătorești, nu poate fi apreciat ca fapt de
discriminare pe criteriu de sex în realizarea dreptului la asigurare cu spațiu locativ. Or, din
actul judecătoresc la care face trimitere Nelea Prodan - hotărârea judecătorească din
07 august 2008, rezultă că împreună cu persoana terță Nelea Prodan urmează să beneficieze
de spațiu locativ inclusiv și fiul acesteia xxxxx. Astfel, instanța de fond întemeiat a stabilit
că decizia autorității publice, precum că faptele constatate reprezintă discriminare pe
criteriu de sex în realizarea dreptului la asigurarea cu spațiul locativ, sunt lipsite de temei,
întrucât potrivit hotărârii judecătorești din 07 august 2006, de spațiu locativ urmează să
beneficieze atât persoana terță Nelea Prodan - gen feminin, cât și fiul acesteia xxxxx- gen
masculin.
4
Astfel, instanța de apel a relevat că motivele invocate de autoritățile publice locale
despre imposibilitatea executării la moment a documentului executoriu, nu pot fi apreciate
ca fiind legate de sexul persoanei terțe Nelei Prodan. Or, documentul executoriu vizează
atât persoana de sex feminin, cât și persoana de sex masculin. Iar, Consiliul mun. Chișinău
a invocat că la moment este în imposibilitate să execute actul nominalizat în întregime, dar
nu doar în partea ce se referă la Nelea Prodan.
La fel, instanța de apel a menționat că instanța de fond întemeiat a stabilit că actul
administrativ contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 15 al Legii nr. 121 din
25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității. Or, art. 15 alin. (4) din Legea citată
stabilește că, decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării
egalității nr. 198/18 din 23 ianuarie 2019 include și recomandări în vederea asigurării
repunerii în drepturi a victimei și a prevenirii faptelor similare pe viitor. Norma legală
enunțată, nu permite Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării
egalității să impună silit reclamaților o anumită conduită. Or, în astfel de circumstanțe apare
riscul depășirii de către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării
egalității a competenței oferite de legiuitor.
Analizând dispozițiile actului administrativ contestat, instanța de apel a stabilit că din
punctele 2, 3 și 4 ale deciziei nr. 198/18 din 23 ianuarie 2019, rezultă impunerea unui
comportament cu titlu imperativ din partea Consiliului pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurarea egalității către reclamanții Primăria mun. Chișinău și Consiliul
mun.Chișinău, ceea ce contravine atribuțiilor și competențelor Consiliului pentru prevenirea
și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.
În context, instanța de apel a relevat că din conținutul punctelor 2, 3 și 4 din decizia
contestată, rezultă o prescriere imperativă pentru Primăria mun. Chișinău și Consiliul
mun. Chișinău, dar nu una de recomandare, or, se constată cu certitudine că, prin expresiile:
reclamanții vor oferi petiționarei oportunități similare în procesul de obținere a spațiului
locativ, și anume vor demara procedura de încheiere a unei tranzacții de împăcare, prin care
să i se transfere suma de bani echivalentă celei propuse celorlalți creditori; reclamații vor
întocmi registrul persoanelor care trebuie să beneficieze de spațiul locativ în baza
hotărârilor instanțelor de judecată naționale și regionale, dezagreată în bază de sex, cu
indicarea criteriilor de repartizare/soluționare; reclamații vor informa Consiliul în termen de
10 zile de la recepționarea deciziei despre măsurile întreprinse sau planificate pentru
implementarea recomandărilor formulate. Consiliul pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurarea egalității impune reclamanților un comportament obligatoriu, o
anumită conduită, de la care nu se permite nicio abatere, situație care la fel este
inacceptabilă.
De asemenea, instanța de apel consideră ca nefondat argumentul invocat în apel, că
prima instanță a apreciat greșit recomandările expuse în decizia Consiliului pentru
prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, ca fiind imperative. Or,
Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nu a ținut cont
de faptul, că actul administrativ trebuie să fie întocmit într-un limbaj clar și ușor de înțeles,
fără a lăsa loc pentru interpretări. Iar, odată ce modul în care sunt formulate recomandările
în actul administrativ contestat, se apreciază ca obligare, dar nu ca recomandare să
întreprindă acțiunile impuse de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității prin decizia nr. 198/18 din 23 ianuarie 2019, actul administrativ
contestat întemeiat a fost apreciat de prima instanță ca fiind emis cu încălcarea Legii
nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.
5
Instanța de apel a relevat că alte argumente invocate de Consiliul pentru prevenirea și
eliminarea discriminării și asigurarea egalității în susținerea poziției sale nu pot fi reținute,
deoarece acestea se combat cu cele invocate mai sus și se referă la circumstanțele, care au
fost constatate și elucidate pe deplin de prima instanță, având la bază cumulul de probe,
care au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și
susținute de normele de drept material.
La data de 29 iunie 2021 Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității a depus recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu emiterea
unei noi decizii, prin care să fie respinsă acțiunea Primarului General al mun.Chișinău și
Consiliului mun.Chișinău (f.d.53, vol.II).
La data de 13 octombrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul pentru
prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a depus motivarea recursului
(f.d. 62-64, vol.II).
În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,
considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat
normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele
importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.
Recurentul a menționat, că instanța de apel a interpretat și a aplicat eronat prevederile
art.15 alin.(1) din Legea cu privire la asigurarea egalității nr. 121 din 25 mai 2012.
În acest sens, recurentul a menționat că potrivit dreptului material special aplicabil în
litigiile de discriminare, sarcina de a proba că fapta nu constituie discriminare revine
persoanei despre care se presupune că a comis fapta discriminatorie.
Astfel, recurentul a invocat că Primarul General al mun.Chișinău și Consiliul
mun.Chișinău urmau să prezinte acei indicatori/grafice/rapoarte/analize, prin care să
demonstreze că nu există niciun tratament diferențiat în ordinea alegerii beneficiarilor cu
care să încheie sau să nu încheie tranzacții de împăcare, cu achitarea sumelor bănești.
Recurentul a menționat că Primarul General al mun.Chișinău și Consiliul
mun.Chișinău nu au prezentat probe relevante și pertinente în acest sens.
În afară de aceasta, recurentul a relevat că petiționara Nelea Prodan a prezentat, în
limita posibilității, probe cu un șir de beneficiari, care toți erau bărbați, cu care Primarul
General al mun.Chișinău și Consiliul mun.Chișinău au recurs la acest mijloc de executare
a hotărârii instanței de judecată din 07 august 2006.
Recurentul a menționat, că cele invocate de instanța de apel precum că Consiliul
mun.Chișinău urma să se asigure cu suport probatoriu, este o interpretare și aplicare eronată
a dreptului material, ce a dus la emiterea unei decizii neîntemeiate și pasibile de a fi casată.
De asemenea, recurentul a menționat ca concluziile instantei de apel în partea ce
vizează aplicabilitatea criteriului de sex, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.
Recurentul a notat ca în privința neaplicabilității criteriului de sex instanța de apel a
concluzionat că prin hotărârea instanței de judecată din 07 august 2008, de spațiu locativ
urma să beneficieze petiționara Nelea Prodan și fiul ei.
Recurentul a invocat că această concluzie este denaturată, scoasă din context și nu se
raportează la circumstanțele cauzei. Or, ca creditor al dreptului la asigurare cu spațiu locativ
figura persoana terță Nelea Prodan, iar fiul acesteia avea un drept de abitație, reglementat de
art. 51 alin. (2) Codul familiei (în vigoare la momentul emiterii hotărârii judecătorești din
07 august 2006), care stipula expres că fiecare copil are dreptul sa locuiască în familie, sa-și
cunoască parinții, să beneficieze de grija lor, să coabiteze cu ei, cu excepția cazurilor când
6
aceasta contravine intereselor copilului. Mai mult, titlul executoriu din 23 august 2006
prevede, că în calitate de reclamant este persoana terță Nelea Prodan și fiul acesteia.
Recurentul a menționat că beneficiarul principal, care urma să beneficieze de spațiu
locativ era petiționara Nelea Prodan, căreia, în virtutea funcției sale, urma să-i fie acordat
spațiu locativ și care a solicitat executarea hotărârii judecătorești. Includerea fiului drept
motiv de argumentare a neaplicativității criteriului reținut (sex), denotă о interpretare
eronată a conceptului egalității și a aplicabilității unui criteriu.
Recurentul a relevat că în litigiile de discriminare, șirul beneficiarilor, cu care s-au
încheiat tranzacții de împăcare erau doar bărbați, să fi fost încheiată măcar о singură
tranzacție cu vre-o doamnă, reclamanții erau să о prezinte. Respectiv, în aceste circumstanțe
decădea aplicabilitatea criteriului de sex invocat și nu faptul că Nelea Prodan are copil, care
de asemenea, necesită de a fi asigurat cu spațiu locativ și că acesta este de gen masculin.
În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca
instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în
termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un
termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de
30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea
de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 iunie 2021, fiind
notificată recurentului Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea
egalității la data de 15 septembrie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție
nr.DS80003559683AS, anexat la materialele cauzei (f.d. 58, vol.II).
Astfel, recursul depus la data de 13 octombrie 2021 de către Consiliului pentru
prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, este în termen.
La data de 18 octombrie 2021, în adresa intimaților Primarului General al
mun.Chișinău și Consiliului mun.Chișinău și a persoanei terțe Nelei Prodan a fost expediată
copia recursului depus de Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și
asigurarea egalității, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.65, vol.II).
Deși intimații Primarul General al mun.Chișinău și Consiliul mun.Chișinău și persoana
terță Nelea Prodan au recepționat copia recursului depus de Consiliului pentru prevenirea și
eliminarea discriminării și asigurarea egalității, fapt ce se confirmă prin avizele de recepție
anexate la materialele cauzei (f.d.68-71, vol.II), aceștia nu și-au valorificat drepturile sale
procedurale și nu au depus referințe la recursul Consiliului pentru prevenirea și eliminarea
discriminării și asigurarea egalității.
Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și
eliminarea discriminării și asigurarea egalității, în raport cu materialele cauzei, Completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră
inadmisibil, din următoarele motive.
În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se
declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,
recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza
acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se
limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului
7
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o
eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează
că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și
din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume
din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului
de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,
motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la
instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,
pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor
de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din
partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai
reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic
superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut
cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports
1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu
chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.
Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
8
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de
Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității.
În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Recursul depus de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea
egalității se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Maria Ghervas
Judecătorii
Victor Burduh
Nina Vascan
9