3ra-1041/21 — anularea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei

3ra-1041/21 — anularea actului administrativ, obligarea recalcularii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1041/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, V. Negru, Gr. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Tatiana Golac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,

terți „Firma broker „Balans” Societate cu Răspundere Limitată și „SMV Grup”

Societate cu Răspundere Limitată cu privire la anularea actului administrativ și

obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul depus de Tatiana Golac, a fost casată hotărârea din 24 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie de

admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 21 ianuarie 2020 Tatiana Golac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii reclamanta Tatiana Golac a indicat că, conform cererii

de pensionare din 17 septembrie 2012, prin decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. 92/2012/41639 din 27 septembrie 2012, i-a fost stabilită o pensie

incompletă pentru limită de vârstă, în cuantumul de 510,75 de lei, cu stagiul

incomplet calculat.

A susținut, că în urma indexărilor efectuate pe parcursul anilor 2013-2019 și a

majorării din 01 ianuarie 2019 cu 10 %, pensia a fost majorată și în prezent

mărimea acesteia este de 921,32 de lei.

La data de 18 noiembrie 2019, conform solicitării scrise, depusă la Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Râșcani, mun. Chișinău, a primit decizia nr.

92/2012/41639 din 27 septembrie 2012 privind stabilirea pensiei pentru limită de

vârstă.

1

A susținut că conform deciziei nominalizate, din stagiul total de cotizare

calculat și stabilit de Casa Națională de Asigurări Sociale, au fost excluse în mod

nejustificat și ilegal două perioade de activitate de muncă. În acest mod, Casa

Națională de Asigurări Sociale a stabilit un stagiu de cotizare incomplet, adică de

21,8 de ani, de fapt, durata stagiului total de cotizare realizat fiind mai mare decât

cel stabilit de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Astfel, contrar actelor prezentate, Casa Națională de Asigurări Sociale, a

redus în mod arbitrar și ilegal, stagiul de cotizare real cu 3 ani, 11 luni și 5 zile. Din

acest motiv, reclamanta consideră că durata stagiului total de cotizare și prin

urmare, cuantumul pensiei, au fost stabilite de Casa Națională de Asigurări Sociale

cu încălcarea prevederilor Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii.

Nefiind de acord cu decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.

92/2012/41639 din 27 septembrie 2012, la data de 21 noiembrie 2019 reclamanta

Tatiana Golac a depus cerere prealabilă, solicitând recalcularea cuantumului

pensiei pentru limita de vârstă în conformitate cu legislația în vigoare și în

corespundere cu documentele prezentate la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Râșcani mun. Chișinău și cu mențiunile din carnetul de muncă.

La 24 decembrie 2019 a primit răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. G2571/19 din 20 decembrie 2019, prin care i-a fost refuzat în

recalcularea pensiei pentru limită de vârstă.

Reclamanta consideră că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nu

cuprinde esența cerințelor sale, ci este un răspuns formal, cuprinzând enumerarea

normelor legale, în timp ce, cererea sa prealabilă conține suficiente dovezi care

atestă activitatea sa de muncă, prezentând setul tuturor documentelor necesare,

care confirmă în mod cert, stagiul de cotizare realizat pentru perioada de la

16 noiembrie 1972 până la 24 decembrie 2004.

În acest sens, Tatiana Golac a menționat că în perioada de la 03 iulie 1992

până la 12 mai 1998 a activat la Întreprinderea mică „Firma broker „Balans”

(ulterior„ Firma broker „Balans” SRL). Conform înscrierii din carnetul de muncă,

stagiul de cotizare pentru perioada activității de muncă la întreprinderea „Firma

broker „Balans” SRL a constituit 5 ani, 10 luni și 10 zile.

Însă, din conținutului deciziei privind stabilirea pensiei pentru limită de vârstă

nr.92/2012/41639 din 27 septembrie 2012, rezultă că stagiul de cotizare pentru

această perioada a activității de muncă stabilit de către Casa Națională de Asigurări

Sociale a constituit doar 4 ani, 5 luni și 29 zile. Drept consecință, din motive

neînțelese și nejustificate, nu a fost luată în considerare perioada de la 01 ianuarie

1997 până la 12 mai1998, adică 1 an, 4 luni și 12 zile.

A menționat reclamanta că stagiul întreg de cotizare pentru perioada activității

la întreprinderea „Firma broker „Balans” SRL, atât luat în considerare de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, 03 iulie 1992-31 decembrie 1996, cât și cel

exclus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, 01 ianuarie 1997- 12 mai

1998, a fost realizat anterior implementării evidenței individuale.

În conformitate cu art. 51 alin. (1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensii, stagiul de cotizare realizat anterior implementării

evidenței individuale, se confirmă prin carnetul de muncă.

Din acest motiv, reclamanta consideră că acțiunile Casei Naționale de

Asigurări Sociale privind excluderea unei părți a stagiului de cotizare sunt ilegale,

2

deoarece la calcularea stagiului de cotizare pentru perioada de activitate la

întreprinderea „Firma broker „Balans” SRL, Casa Națională de Asigurări Sociale a

ignorat înscrierea din carnetul de muncă, ceea ce constituie o încălcare a

prevederilor Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii

și ale Regulamentului privind modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de

confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 165 din 21 martie 2017.

Astfel, reclamanta consideră că durata stagiului de cotizare pentru perioada

de activitate la întreprinderea „Firma broker „Balans” SRL, stabilit de Casa

Națională de Asigurări Sociale, trebuie să fie modificată prin majorarea cu 1 an,

4 luni și 12 zile.

A mai menționat reclamanta că în perioada de la 03 iunie 2002 până la

24 decembrie 2004 a activat la întreprinderea „SMV Grup” SRL, care a achitat

contribuții în bugetul de stat.

După cum rezultă din carnetul de muncă, stagiul de cotizare pentru perioada

activității de muncă la întreprinderea „SMV Grup” SRL a constituit 2 ani, 6 luni și

24 zile. Însă, Casa Națională de Asigurări Sociale prin decizia sa, a exclus complet

stagiul de cotizare pentru această perioadă a activității de muncă, ignorând

înscrierea din carnetul de muncă.

În opina reclamantei, nu-i poate fi imputată neexecutarea obligațiilor de către

angajator - virarea lunară la bugetul asigurărilor de stat a contribuțiilor individuale,

or, acestea au fost real reținute din salariul său, cu atât mai mult că potrivit art.

29 din Legea nr. 489 din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale

(în vigoare până la 01 ianuarie 2017), nedepunerea contribuției de asigurări sociale

de către angajator nu poate afecta plata drepturilor cuvenite asiguraților.

Astfel, perioada activității de muncă pentru perioada de la 03 iunie 2002 și

până la data demisiei - 24 decembrie 2004, în cadrul „SMV Grup” SRL, a fost

exclusă de Casa Națională de Asigurări Sociale din stagiul total de cotizare în mod

neîntemeiat și ilegal, încălcând astfel prevederile Legii nr.156 din 14 octombrie

1998 privind sistemul public de pensii.

A solicitat reclamanta: recunoașterea ilegalității și anularea răspunsului Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr.G-2571/19 din 20 decembrie 2019, prin care i-a

fost refuzat în efectuarea recalculării cuantumului pensiei pentru limită de vârstă;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze cuantumul pensiei

stabilite anterior cu includerea recalculării stagiului total de cotizare, luându-se în

considerare vechimea în muncă pentru perioada reală de activitate de muncă la

întreprinderea „Firma broker „Balans” SRL, cu includerea stagiului de muncă de la

01 ianuarie 1997 până la 12 mai 1998 și cu o prelungire a stagiului total de cotizare

de 1 an, 4 luni și 12 zile, conform înscrierii din carnetul de muncă, precum și

pentru perioada reală de activitate de muncă la întreprinderea „SMV Grup” SRL

cu includerea stagiului de muncă de la 03 iunie 2002 până la 24 decembrie 2004 și

cu o prelungire a stagiului total de cotizare de 2 ani, 6 luni și 24 zile, conform

înscierii din carnetul de muncă; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i

recalculeze cuantumul pensiei, începând cu data stabilirii pensiei pornind de la

stagiul total de cotizare de cel puțin 25,7 ani și cu achitarea diferenței pensiei

recalculate în raport cu pensia anterioară, ținând cont de indexările efectuate.

3

Prin încheierea din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a dispus atragerea în proces a terților „Firma broker ”Balans” SRL și „SMV

Grup” SRL (f.d. 2).

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Tatiana

Golac împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terți „Firma broker

„Balans” SRL și „SMV Grup” SRL cu privire la anularea actului administrativ și

obligarea recalculării pensiei.

La 17 decembrie 2020 Tatiana Golac a depus apel împotriva hotărârii din

24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea

integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii prin care acțiunea

să fie admisă (f.d. 111).

La 02 martie 2021 Tatiana Golac a prezentat motivarea apelului (f.d. 127).

Hotărârea motivată a primei instanțe a fost notificată apelantei Tatianei Golac

la data de 08 februarie 2021, fapt ce se atestă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate, atașat la materialele cauzei (f.d. 123). Astfel, instanța de apel corect a

considerat a fi în termen apelul depus de Tatiana Golac.

Prin decizia din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

depus de Tatiana Golac, a fost casată hotărârea din 24 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie de admitere

parțială a acțiunii depuse de Tatiana Golac. A fost anulat actul administrativ emis

de Casa Națională de Asigurări Sociale nr. G-2571/19 din 20 decembrie 2019

privind refuzul de recalculare a pensiei. A fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual favorabil, prin care să

recalculeze cuantumul pensiei pentru Tatiana Golac, cu includerea în stagiul de

cotizare, a activității sale în cadrul „Firmei broker „Balans” SRL în perioada de la

01 ianuarie 1997 până la 12 mai 1998. În rest, în partea pretenției privind

includerea în stagiul de cotizare a perioadei de muncă de la 03 iunie 2002 până la

24 decembrie 2004, realizate la întreprinderea „SMV Grup” SRL, acțiunea a fost

respinsă.

Instanța de apel a specificat că conform pct. 69 din Regulamentul privind

modalitatea de calculare a pensiilor și modalitatea de confirmare a stagiului de

cotizare pentru stabilirea pensiilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr. 165 din 21 martie 2017, stagiul de cotizare realizat până la

introducerea evidenței individuale de asigurări sociale (până la 1 ianuarie 1999), se

confirmă prin carnetul de muncă sau prin alte documente eliberate în modul

stabilit.

În conformitate cu pct. 70 din Regulamentul nominalizat, actul de bază care

confirmă stagiul de cotizare, conform pct. 69 alineatul întâi, este carnetul de

muncă. În lipsa carnetului de muncă sau în cazurile în care carnetul de muncă

include înscrieri incorecte și imprecise sau lipsesc înscrisurile respective despre

anumite perioade de activitate, pentru confirmarea stagiului se iau în considerare

adeverințele, extrasele din ordine, contul personal al angajatului în care se reflectă

salariul calculat lunar, schema de încadrare și alte documente ce conțin informații

referitoare la perioada de muncă.

Astfel, instanța de apel a stabilit că organul de asigurări sociale neîntemeiat a

refuzat includerea în stagiul de cotizare a activității reclamantei Tatiana Golac în

cadrul „Firmei broker „Balans” SRL, în perioada 01 ianuarie 1997 – 12 mai 1998.

4

Or, din carnetul de muncă, copia căruia este anexat la dosar, rezultă că, Tatiana

Golac a fost angajată la „Firma broker „Balans” la data de 03 iulie 1992, fiind

concediată în baza cererii de demisie la 12 mai 1998, iar alte mențiuni despre

întreruperea stagiului de muncă la materialele dosarului lipsesc. În astfel de

circumstanțe, instanța de apel a constatat că Tatiana Golac a activat în cadrul SRL

„Firma broker „Balans” inclusiv în perioada 01 ianuarie 1997 – 12 mai 1998,

respectiv organul de asigurări sociale neîntemeiat a refuzat includerea perioadei

respective în stagiul de cotizare.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat critic argumentul Casei Naționale de

Asigurări Sociale, precum că perioada de activitate a apelantei Tatiana Golac de la

01 ianuarie 1997 – 12 mai 1998 în cadrul SRL „Firma broker „Balans” nu a fost

inclusă în stagiul de cotizare, deoarece pentru perioada vizată întreprinderea nu a

achitat contribuții de asigurări sociale de stat. În acest sens, instanța de apel a

indicat că potrivit art.7 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii (în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat), dovada

stagiului de cotizare se face pe baza datelor din contul personal, însă această normă

nu poate constitui drept temei pentru respingerea acțiunii, în situația în care

obligația prezentării declarațiilor persoanei asigurate REV-5 și achitarea

contribuțiilor de asigurări sociale pentru fiecare persoană asigurată angajată,

constituie o obligație a angajatorului și nu a salariatului, respectiv, instanța de apel

a concluzionat că nu-i poate fi imputată reclamantei Tatiana Golac neexecutarea

obligațiilor de către angajatorul său, privind virarea lunară la bugetul asigurărilor

de stat a contribuțiilor individuale, or, acestea au fost real reținute din salariul

angajatului.

În astfel de circumstanțe, Curtea de Apel Chișinău a considerat că este

întemeiată și urmează a fi admisă acțiunea Tatianei Golac în partea pretențiilor cu

privire la anularea actului administrativ emis de CNAS nr. G-2571/19 privind

refuzul de recalculare a pensiei.

Subsecvent, instanța de apel a admis pretenția privind obligarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual favorabil,

prin care să recalculeze cuantumul pensiei pentru Tatiana Golac, cu includerea în

stagiul de cotizare, a activității sale în cadrul „Firmei broker „Balans” SRL în

perioadei de la 01 ianuarie 1997 până la 12 mai 1998.

Or, prin prisma prevederilor art. 224 alin. (1) lit. b) Cod administrativ,

autoritatea publică poate să fie obligată să emită un act administrativ individual,

numai în cazul în care preventiv se dispune anularea actului administrativ

individual defavorabil.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca nefondat argumentul intimatei,

precum că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. G-2571/19 din

20 decembrie 2019 nu reprezintă un act administrativ individual și nu poate

constitui obiectul controlului judecătoresc. Or, prin răspunsul nominalizat se

constată refuzul autorității publice în satisfacerea cererii petiționarei în

împrejurările existente. Iar, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din

Codul administrativ, actul administrativ individual defavorabil reprezintă actul care

impune destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează

drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte,

acordarea avantajului solicitat. Prin urmare, răspunsul Casei Naționale de Asigurări

5

Sociale nr. G-2571/19 din 20 decembrie 2019 se încadrează în noțiunea de act

administrativ individual defavorabil.

Instanța de apel a respins și argumentul intimatei referitor la omiterea

termenului de prescripție de către reclamanta Tatiana Golac de înaintare a acțiunii

în instanța de judecată. În acest sens, instanța de apel a indicat că, organul de

asigurări sociale nu a ținut cont de faptul că, în conformitate cu prevederile art.

2 alin. (2) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de

pensii, dreptul la pensie este imprescriptibil.

La 10 iunie 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei din 08 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 184), iar la

20 august 2021 a prezentat motivarea recursului (f.d. 192), solicitând casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a

indicat că la calculul stagiului de cotizare au fost incluse toate perioadele

confirmate de carnetul de muncă, din care au fost achitate contribuții de asigurări

sociale și alte acte ce confirmă venitul asigurat.

A susținut că pensia intimatei a fost calculată în cuantum de 479,63de lei

lunar. Luând în considerație că cuantumul pensiei calculate - 479,63 lei, este mai

mic decât pensia minimă prevăzută de la 01 aprilie 2012 - 510,75 de lei, pensia a

fost acordată în cuantum de 510,75 lei lunar.

Recurenta a menționat că în rezultatul indexării pe perioada 2013-2019 și

majorării cu 10% începând cu 01 ianuarie 2019, pensia intimatei a fost majorată și

constituie 921,32 de lei lunar. Totodată, în calculul stagiului de cotizare nu a fost

inclusă perioada de activitate de la 01 ianuarie 1997-12 mai 1998 realizate în

cadrul „Firmei broker „Balans” SRL, deoarece pentru perioada vizată,

întreprinderea nu a achitat contribuții de asigurări sociale de stat, fapt confirmat și

prin certificatul privind calcularea și achitarea contribuțiilor de asigurări sociale de

stat obligatorii nr. 1432/92 din 24 septembrie 2012, eliberat de Direcția venituri din

cadrul CTAS Râșcani, responsabilă pentru evidența achitării de către agenții

economici a contribuțiilor de asigurări sociale de stat.

În acest context, recurenta a reiterat că sistemul public de asigurări sociale

este un sistem organizat de stat pe principiul contributivității obligatorii, prin care

se realizează plata de prestații sociale, respectiv orice prestație de asigurări sociale

se cuvine asiguratului, în condițiile Legii privind sistemul public de pensii,

corelativ obligațiunilor privind plata contribuțiilor de asigurări sociale de stat. Iar,

potrivit prevederilor art.7 al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii, dovada stagiului de cotizare se face pe baza datelor din contul

personal, gestionat în conformitate cu Legea privind sistemul public al asigurărilor

sociale.

Astfel, în opinia recurentei, instanța de apel nu a adus careva argumente

plauzibile în vederea admiterii pretenției privind includerea perioadei de activitate

de la 01 ianuarie 1997-12 mai 1998 în cadrul „Firmei broker „Balans” SRL,

aceasta motivând confirmarea activității prin înscrierea în carnetul de muncă, fapt

care Casa Națională de Asigurări Sociale nu-l contestă. Recurenta, nu pune la

îndoială înscrierea în carnetul de muncă al intimatei, care indică angajarea și

eliberarea acesteia din cadrul „Firmei broker „Balans” SRL, ci menționează că de

către entitatea respectivă nu au fost achitate și transferate contribuții de asigurări

sociale în bugetul de asigurări sociale de stat, fapt confirmat prin certificatul nr.

6

1432/92 din 24 septembrie 2012, anexat la materialele dosarului. Iar, potrivit art.

5 al Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, în

sistemul public de pensii, stagiul de cotizare însumează toate perioadele

contributive, fapt remarcat și de către instanța de apel.

În acest caz, în opinia recurentei, instanța de apel greșit a constatat, precum că

omisiunea angajatorilor de a prezenta declarațiile sau, eventual a autorităților

abilitate, de a încasa forțat contribuțiile respective în cazul neachitării acestora, nu

ar constitui un temei justificat de a priva intimata de dreptul la pensie.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 08 iunie

2021, fiind notificată recurentei Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de

15 septembrie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate, anexat la materialele cauzei (f.d.188). Motivarea recursului, fiind

prezentată anterior - la data de 20 august 2021 (f.d. 192), prin intermediul poștei

electronice, cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Prin referința depusă la 26 octombrie 2021 intimata Tatiana Golac a solicitat

de a declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale

(f.d. 204-207).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil,

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.

(2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

7

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

8

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii

Victor Burduh

Nina Vascan

9