3ra-780/21 — contestarea actului administrativ

3ra-780/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-780/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – G. Cazacu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru

DECIZIE

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul depus de către Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal al Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 din Chișinău

în procedura falimentului împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 17 august

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

constată:

La 12 decembrie 2019, Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ nr. 16 din Chișinău în procedura falimentului (în continuare ÎMGFL

nr. 16) a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a indicat că Xxx a depus în adresa Centrului Național

pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova plângere pe

numele ÎMGFL nr. 16, prin care a invocat pretinse încălcări ale prevederilor Legii

privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08 iulie 2011.

Petiționara Xxx a menționat în plângere că angajații ÎMGFL nr. 16 au plasat

facturile de plată emise pentru serviciile comunale livrate către apartamentul

acesteia, în afara cutiei sale poștale, fapt prin care i-au fost divulgate date cu

caracter personal, cum ar fi adresa, numele, situația financiară și faptul că

locuiește singură.

1

Astfel, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova a intentat procedura administrativă în baza plângerii Xxx și a

invitat ÎMGFL nr. 16 pentru data de 12 iulie 2019 pentru audieri, în cadrul cărora

atât reprezentantul ÎMGFL nr. 16, cât și angajatul responsabil de repartizarea

bonurilor de plată pentru servicii comunale în blocul locativ unde locuiește

petenta au dat explicații asupra esenței acuzațiilor și pozelor prezentate de către

aceasta în vederea confirmării afirmațiilor sale.

În consecință, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal al Republicii Moldova a emis decizia nr. 302 din 14 noiembrie 2019,

prin care a constatat că ÎMGFL nr. 16 a încălcat prevederile art. 4 alin. (1) lit. a),

art. 29 și art. 30 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133

din 08 iulie 2011.

Reclamanta a notat că decizia nr. 302 din 14 noiembrie 2019 a fost

întemeiată în exclusivitate pe declarațiile petiționarei Xxx și pozele prezentate de

aceasta, pe care se observă porțiuni de ordine de plată, introduse în cutiile poștale

ale locatarilor blocului locativ nr. xxx din str. Xxx, mun. Chișinău.

În opinia reclamantei, pozele anexate de petenta Xxx nu atestă în niciun mod

încălcarea normelor privind protecția confidențialității datelor cu caracter

personal, or, ordinele de plată au fost plasate de către colaboratorii ÎMGFL nr. 16

în cutiile poștale ale locatarilor (consumatorilor), ceea ce nu înseamnă că ulterior

altcineva sau însăși petenta nu putea scoate din cutia poștală o parte din ordinul

de plată, pentru a-l poza astfel încât să acuze persoanele care l-au plasat în cutia

poștală de lipsă de prudență în procesul operării datelor cu caracter personal.

Respectiv, la caz, a fost încălcată prezumția nevinovăției, deoarece vinovăția

sa a fost constatată doar în baza declarațiilor și probelor administrate de persoana

cointeresată – Xxx, care nu pot fi considerate obiective.

Totodată, reclamanta a remarcat că nu este clar modul în care prin plasarea

în cutia poștală a facturii de plată ar divulga datele persoanei privind situația

economică și financiară a acesteia, precum și faptul dacă aceasta locuiește

singură sau nu.

Prin urmare, reclamanta a considerat decizia nr. 302 din 14 noiembrie 2019

emisă de către Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova ca fiind ilegală și neîntemeiată pe probe pertinente și

concludente.

Reclamanta ÎMGFL nr. 16 a solicitat prin cererea de chemare în judecată

anularea deciziei Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal al Republicii Moldova nr. 302 din 14 noiembrie 2019.

Prin hotărârea din 17 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis acțiunea depusă de către ÎMGFL nr. 16 și s-a anulat decizia Centrului

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova

nr. 302 din 14 noiembrie 2019 (f.d. 62, 67-71).

La 10 septembrie 2020, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal al Republicii Moldova a depus prin poștă electronică la

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, cerere de apel nemotivată împotriva

hotărârii din 17 august 2020 (f.d. 64, 65-66). Potrivit avizului de recepție a

corespondenței DS8000060362AS copia hotărârii motivate a primei instanțe a

fost notificată apelantului la 07 octombrie 2020 (f.d. 74). Motivarea apelului a

fost depusă la Curtea de Apel Chișinău la 05 noiembrie 2020 (f.d. 75-78).

2

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii

Moldova a respectat modul și termenul de atac instituit la art. 232 din Codul

administrativ.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 17 august 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 101, 102-113).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au conchis că

Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii

Moldova a constatat încălcarea Legii privind protecția datelor cu caracter

personal nr. 133 din 08 iulie 2011 în lipsa unei încălcări în sine, fără a constata

cert și fără echivoc cele imputate.

Instanțele inferioare au observat că, la caz, nu au fost administrate probe ce

ar demonstra vinovăția imputată ÎMGFL nr. 16 în persoana lichidatorului Cristina

Sacaliuc, precum că, la 18 ianuarie 2019 și în luna aprilie 2019, a plasat în loc

accesibil persoanelor terțe facturile de plată pentru serviciile prestate în care sunt

consemnate date cu caracter personal.

De asemenea, instanțele inferioare au considerat neîntemeiat argumentul

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii

Moldova, precum că pozele administrate ca probe în cadrul procedurii

administrative confirmă încălcarea comisă de către ÎMGFL nr. 16, or, din aceste

poze nu se constată cu certitudine că anume la 18 ianuarie 2019 și în luna aprilie

2019 ÎMGFL nr. 16 a plasat în loc accesibil persoanelor terțe facturile de plată

pentru serviciile prestate în care sunt consemnate date cu caracter personal.

Astfel, s-a ajuns la concluzia că Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal al Republicii Moldova nu a prezentat probe pertinente și

concludente ce ar confirma că în această perioadă ÎMGFL nr. 16 a încălcat

prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08

iulie 2011, or, concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea unei acțiuni nu

pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu

pot fi înlăturate se interpretează în favoarea persoanei învinuite.

La 04 iunie 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal al Republicii Moldova a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs

împotriva deciziei din 18 mai 2021, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și restituirea cauzei spre rejudecare la instanța de apel (f.d. 114

recto-verso).

La 15 iulie 2021, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal al Republicii Moldova a depus la Curtea Supremă de Justiție motivarea

recursului împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că instanțele inferioare eronat au ajuns la

concluzia că, la examinarea petiției Xxx și la emiterea deciziei nr. 302 din 14

noiembrie 2019, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

al Republicii Moldova nu a ținut cont de explicațiile ÎMGFL nr. 16, bazându-și

decizia exclusiv pe declarațiile petentei Xxx.

În opinia recurentului, instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că

ÎMGFL nr. 16 nu a respectat regulile de asigurare a securității și confidențialității

datelor cu caracter personal ce se regăsesc în facturile de plată pentru serviciile

3

comunale și modul în care aceste facturi sunt plasate în cutiile poștale, or, ele pot

fi cu ușurință extrase din cutiile poștale de către alte persoane.

Astfel, ÎMGFL nr. 16 nu a întreprins măsurile organizatorice și tehnice

necesare pentru protecția datelor cu caracter personal ale subiectului de date Xxx,

măsuri menite să asigure un nivel de securitate adecvat în ceea ce privește

riscurile privind copierea, răspândirea acestora etc., precum și împotriva altor

acțiuni ilicite, cum ar fi instruirea angajaților implicați în procesul de prelucrare a

datelor cu caracter personal în vederea asumării responsabilităților de securitate a

datelor cu caracter personal.

Respectiv, prin decizia nr. 302 din 14 noiembrie 2019 s-a constatat că

ÎMGFL nr. 16 nu a întreprins măsuri suficiente pe marginea respectării

prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 08

iulie 2011, în pofida faptului că anterior a fost sancționată pentru admiterea

acelorași abateri.

Cu titlu subsecvent, recurentul a menționat că instanțele inferioare nu au

atras în proces terțul Xxx, deși în conformitate cu art. 205 alin. (2) lit. b) din

Codul administrativ aceasta trebuia antrenată în proces, deoarece procedura

administrativă de verificare a legalității acțiunilor ÎMGFL nr. 16 a fost inițiată la

cererea acesteia. Prin urmare, drepturile Xxx pot fi afectate prin hotărârea

pronunțată asupra fondului litigiului.

La 08 septembrie 2021, ÎMGFL nr. 16 a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal al Republicii Moldova și menținerea deciziei din 18 mai 2021 a Curții

de Apel Chișinău.

În conformitate cu articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ,

recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea

deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiția în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 18 mai 2021

(f.d. 101). La 04 iunie 2021 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal al Republicii Moldova a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs

nemotivat (f.d. 114). Copia deciziei motivate a fost notificată recurentului la 22

iunie 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție a corespondenței

DS8001883553AS (f.d. 116). Motivarea recursului a fost depusă la Curtea

Supremă de Justiție la 15 iulie 2021 (f.d. 122-126).

În atare circumstanțe, Colegiul ajunge la concluzia că recurentul Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

modul și termenul de depunere a recursului.

Prin încheierea din 27 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a

declarat admisibil recursul depus de către Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova împotriva deciziei din 18 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a numit spre examinare în complet de cinci

judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

4

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din

dosar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că recursul depus de către Centrul

Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova

urmează a fi admis și casată decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia

instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite

de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate

cu legea și alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231

alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că, la 02 mai 20219, Xxx s-a adresat la Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova cu plângere prin care a

reclamat prelucrarea neconformă a datelor cu caracter personal de către

reprezentanții ÎMGFL nr. 16, prin plasarea sistematică, inclusiv la 18 ianuarie

2019 și în luna aprilie 2019, în loc accesibil persoanelor terțe a facturilor de plată

pentru serviciile prestate în care sunt consemnate date cu caracter personal

(f.d. 29).

Examinând cererea Xxx, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal al Republicii Moldova a emis la 14 noiembrie 2019 decizia

nr. 302, prin care a constatat încălcările prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), art. 29

și art. 30 din Legea privind protecția datelor cu caracter personal de către ÎMGFL

nr. 16 (f.d. 6-13, 25-28).

Manifestându-și dezacordul cu acțiunile Centrului Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova, ÎMGFL nr. 16 a înaintat

5

prezenta acțiune în contencios administrativ solicitând anularea deciziei nr. 302

din 14 noiembrie 2019, ca fiind ilegală.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Rîșcani,

mun. Chișinău, prin hotărârea din 17 august 2020 a admis acțiunea și a anulat

decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al

Republicii Moldova nr. 302 din 14 noiembrie 2019 (f.d. 62, 67-71).

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău prin decizia din

18 mai 2021 a respins apelul depus de Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal al Republicii Moldova și a menținut hotărârea din 17 august

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 101, 102-113).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel

Chișinău, instanța de recurs constată că instanța de apel a judecat formal cauza,

nu a cercetat pe deplin starea de fapt a speței, iar drept consecință nu a stabilit

cercul tuturor persoanelor ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză.

Pertinent speței Colegiul consideră că decizia nr. 302 din 14 noiembrie 2019

în privința ÎMGFL nr. 16 a fost emisă de către Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova în baza cererii Xxx, care a

reclamat prelucrarea neconformă de către reprezentanții ÎMGFL nr. 16 a datelor

sale cu caracter personal.

Însă, înaintând prezenta acțiune în instanța de judecată, reclamanta ÎMGFL

nr. 16 nu a indicat-o pe Xxx în cererea de chemare în judecată în calitate de terț.

La capitolul dat instanța de recurs învederează că în conformitate cu art. 205

alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, dacă un terț participă la raportul juridic

litigios în așa fel încât hotărârea instanței de judecată ar interveni direct în

drepturile lui, atunci această persoană terță trebuie atrasă în proces. Această

prevedere se aplică, în special, când o persoană contestă un act administrativ

individual defavorabil emis la cererea unui terț sau cere constatarea nulității

acestuia.

În speță, este indubitabil că Xxx este participant la raportul juridico-public

litigios, deoarece este persoana la cererea căreia a fost intentată procedura

administrativă și drept consecință emis actul administrativ individual defavorabil

în privința ÎMGFL nr. 16, prin care s-a constatat că ultima a admis încălcarea

prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), art. 29 și art. 30 din Legea privind protecția

datelor cu caracter personal.

Astfel, în situația în care reclamanta ÎMGFL nr. 16 nu a indicat-o pe Xxx în

cererea de chemare în judecată în calitate de terț, această obligație a revenit

instanțelor de judecată învestite cu împuterniciri de soluționare a litigiului în

fond. Or, conform art. 205 alin. (1) din Codul administrativ, la examinarea

acțiunii în contencios administrativ, instanța de judecată poate atrage în proces,

din oficiu sau la cerere, persoane ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în

cauză.

Analizând materialele și lucrările cauzei, instanța de recurs constată că

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, fiind instanța învestită cu judecarea cauzei

în prima instanță, nu a pregătit suficient cauza pentru dezbateri judiciare, întrucât

nu a stabilit cercul de subiecți ale căror drepturi și obligații pot fi afectate de

hotărârea judecătorească emisă asupra fondului cauzei, iar drept consecință nu a

atras din oficiu persoana care a depus cererea în baza căreia a fost emis actul

administrativ individual defavorabil reclamantei.

6

Respectiv, prin prisma caracterului devolutiv al apelului și respectând

principiile dreptului administrativ și ale unui proces echitabil, Curții de Apel

Chișinău îi revenea o deosebită obligație de a exercita controlul judiciar complet,

în fapt și în drept, manifestat prin verificarea corectitudinii soluției pronunțate de

prima instanță, precum și să efectueze o nouă judecare în fond a cauzei.

În acest sens, instanța de apel trebuia ab initio să determine obiectele

materiale ale acțiunii, temeiurile apariției litigiului, să stabilească obiectul

probațiunii, precum și cercul de persoane, subiecți ai raportului juridico-public

litigios.

Or, în instanța de apel, potrivit art. 194 din Codul administrativ, se

soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept. Iar, prin prisma art. 231

alin. (2) din Codul administrativ, pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile Capitolului II din Cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

Capitol III nu rezultă altceva.

Astfel, din sensul normelor citate supra și ținând cont de specificul apelului

în contencios administrativ, rezultă că la judecarea cauzei în ordine de apel

instanța de apel trebuie să înlăture omisiunile de procedură admise de către prima

instanță, printre care și atragerea în proces a terților ale căror drepturi sunt

afectate de litigiul în cauză.

La aspectul dat Colegiul învederează că prin prisma art. 205 alin. (5) din

Codul administrativ, orice terț atras în proces poate înainta atât cereri procesuale,

cât și cereri de alăturare la cererea reclamantului sau pârâtului cu privire la fondul

cauzei. Terțul atras în proces poate depune o cerere proprie cu privire la fondul

cauzei doar în cazurile prevăzute la alin. (2).

Prin urmare, terților le sunt inerente toate drepturile generale ale unui

participant la proces, în concret să ia cunoștință de materialele dosarului, să facă

extrase și copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la

cercetarea lor, să pună întrebări altor participanți la proces, martorilor, experților

și specialiștilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanței explicații

orale și scrise, să expună argumente și considerente asupra problemelor care apar

în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecții împotriva demersurilor,

argumentelor și considerentelor celorlalți participanți, să atace actele judiciare și

să exercite orice alt drept procedural acordat de legislația procedurală civilă.

Instanța de recurs consideră că neatragerea în proces a tuturor subiecților

raportului juridico-public litigios afectează grav echitabilitatea procesului,

deoarece nu se garantează egalitatea părților în drepturile procedurale și

disponibilitatea în drepturi a participanților la proces, procesul fiind astfel lipsit

de contradictorialitate.

Cerința procedurilor de contradictorialitate prevăzute de articolul 6 CEDO

implică oportunitatea de a cunoaște și a comenta la proces observațiile făcute sau

dovezile prezentate de cealaltă parte litigantă. Contradictorialitatea, în esență,

presupune că materialul în cauză sau probele sunt puse la dispoziția ambelor părți

(Ruiz Mateos c. Spaniei, 23 iunie 1993).

Întru respectarea contradictorialității, procesul judiciar trebuie organizat astfel

încât părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula,

argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele

susținerii ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane,

de a-și expune opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept, care are legătură

7

cu pricina dată judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor

instanței.

Astfel, contradictorialitatea impune cerința ca nici o măsură să nu fie ordonată

de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuție contradictorie a părților.

Realizarea acestui principiu constă în asigurarea egalității părților în

drepturile lor procesuale în fața instanței de judecată, or, părțile au aceeași

posibilitate de a-și apăra drepturile și interesele legitime. Această garanție rezultă

și din prevederile art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, din care rezultă că

participanții la proces au aceleași drepturi și obligații procesuale generale.

Cerința „egalității părților” prevede ca fiecare parte implicată să beneficieze

de o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul său, în condiții care să nu o

poziționeze într-un dezavantaj substanțial vis-a-vis de partea litigantă adversă

(Brandstetter c. Austriei, 28 august 1991).

Egalitatea în fața legii și a justiției, în esență, presupune că Legea e aceeași

pentru toți. Respectiv, acest principiu se manifestă inter alia prin faptul că în

cadrul pricinilor civile se valorifică același volum de garanții de către toți titularii

de drepturi, adică egalității tuturor persoanelor.

Astfel, egalitatea părților denotă capacitatea procedurală egală a litiganților

pentru a susține cauza și de obicei se suprapune cu principiul contradictorialității,

în ceea ce privește accesul la probe și cunoașterea lor, iar în baza jurisprudenței

consecvente a Curții nu este clar dacă aceste principii, de fapt, au o existență

independentă unul față de altul (Yvon c. Franței, 24 aprilie 2003, §§ 29-40).

Problemele cu caracter de non-divulgare a probelor către organele apărării pot

fi analizate atât din punct de vedere al cerinței ce impune caracterul contradictoriu

al procedurii (capacitatea de a cunoaște și de a evalua probele în fața

judecătorului), cât și din punct de vedere al asigurării egalității părților (capacitatea

de a cunoaște și evalua probele în condiții egale cu partea adversă).

Trebuie să existe garanții procedurale adecvate potrivite cu natura cauzei și

potrivite cu miza pusă în joc de părțile litigante, care pot include oportunități de a:

a) prezenta probe,

b) contesta probele incriminatoare;

c) prezenta argumentele cu privire la aspectele cauzei (H. c. Belgiei, 30

noiembrie 1987, §§49-55).

Prin prisma acestui principiu, partea adversă nu trebuie să beneficieze de

privilegii suplimentare menite să promoveze punctul său de vedere, cum ar fi

dreptul de a fi prezent în fața unei instanțe în timp ce cealaltă parte este absentă

(Borgers c. Belgiei, 30 octombrie 1991, §§24-29).

Rezumând dezideratele expuse supra, Colegiul conchide că nici prima

instanță, nici instanța de apel nu au asigurat măsuri minime de protecție a unui

proces judiciar echitabil, contradictoriu, cu antrenarea în proces a tuturor

subiecților participanți la raportul juridico-public litigios, garantându-le

posibilitatea de a se folosi în condiții egale de toate mijloacele procedurale pentru

susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una

dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Această ipoteză profilează ideea că instanțele inferioare au judecat formal

cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului

litiganților la un proces echitabil.

8

Având în vedere că instanțele de judecată învestite cu examinarea fondului

cauzei nu au atras în proces toți subiecții participanți la raportul juridico-public

litigios, precum și nu le-au asigurat un proces judiciar echitabil și contradictoriu,

iar acest lucru poate fi rectificat de către instanța abilitată să se pronunțe atât cu

privire la chestiuni de fapt, cât și la cele de drept și să reexamineze pe deplin

litigiul, Colegiul consideră necesar de a casa integral decizia din 18 mai 2021 a

Curții de Apel Chișinău și să restituie cauza instanței de apel, pentru o nouă

judecare în ordine de apel, în alt complet de judecată.

Conform art. 258 alin. (3) și art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Centrul Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și se

restituie cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 16 din Chișinău

în procedura falimentului împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor

cu Caracter Personal al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului

administrativ, spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

Maria Ghervas

9