3ra-915/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3ra-915/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-915/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

03 noiembrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Karine Gasparyan, reprezentată

de avocatul Rodica Șpac,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Karine Gasparyan împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor

Interne, Direcția azil și integrare privind anularea actului administrativ și obligarea

emiterii unui act administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 august 2019, prin intermediul oficiului poștal, Karine Gasparyan,

reprezentată de avocatul Rodica Șpac a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, Direcția azil

și integrare, solicitând anularea deciziei nr. 70/19/DAI din 08 iulie 2019 emisă de

Direcția azil și integrare a Biroului Migrațiune și Azil al Miniterului Afacerilor

Interne, ca ilegală în fond, emisă contrar prevederilor legale, obligarea Direcției de

azil și integrare a Biroului Migrație și Azil să-i acorde statut de refugiat Karinei

Gasparyan.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 26 martie 2019 s-a adresat Direcției de azil

și integrare cu cerere privind acordarea unei forme de protecție în Republica

Moldova, însă prin decizia nr. 70/19/DAI din 08 iulie 2019 emisă de Direcția azil și

integrare (DAI) a Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne, a fost

decisă neacordarea Karinei Gasparyan a azilului.

Reclamanta a menționat că în cererea privind acordarea unei forme de protecție

în Republica Moldova, a relatat circumstanțele și a indicat că motivul plecării din

Armenia, a fost similar ca al soțului ei și anume că, în țara de origine din cauza

activității soțului, aveau probleme din partea deputatului Mher Sedrakean.

Reclamanta a relatat că, în anul 2012, soțul ei împreună cu prietenii a format o

mișcare de opoziție numită „Intranational Liberation Movement”, dînsul fiind

liderul acestei mișcări. În anul 2014, membrii organizației „Intranational Liberation

1

Movement” au efectuat o verificare la compania „Gazprom” fiind desfașurat un

miting în centrul orașului Yerevan, cu scopul de a recalcula și a restitui banii

cetățenilor.

În perioada anilor 2014 - 2015, soțul ei de mai multe ori a fost reținut fară nici

un motiv. În anul 2015, pe numele soțului a fost fabricat un dosar penal, iar la 15

august 2015, în locuința sa au fost efectuate percheziții. Fiind însărcinată și din cauza

traumelor psihologice primite, a pierdut sarcina, astfel soțul s-a adresat cu plângere

organelor de poliție, însă fără nici un rezultat. Având în vedere că situația a devenit

mai tensionată, la 14 septembrie 2015 împreună cu familia au plecat în Georgia, în

orașul Tbilisi.

Reclamanta a menționat că la invitația colegilor soțului, la 09 septembrie 2015,

au plecat în orașul Baku, Azerbaijan, iar la 18 septembrie 2015, soțul ei a susținut o

conferință de presă, relatând despre cele întâmplate în Armenia. În Azerbaijan s-au

aflat timp de 6 luni, soțul participând la conferințe de presă pe diverse tematici.

Reclamanta a relatat că la 20 martie 2016, împreună cu familia sa, a plecat în

Ucraina, în orașul Odessa, soțul activând la editura „Haggin.as”, apoi și-a început

activitatea la editura americană „Geopolitical Club USA”. Ulterior, soțul ei a fost

reținut de către Serviciul de Securitate a Ucrainei, iar drept urmare, colaborând cu

soția Ministrului Justiției al Ucrainei, Svetlana Svaraci, la solicitarea ultimei a filmat

uzina mecanică.

Reclamanta indicat că, timp de 17 zile soțul a fost agresat fizic de către ofițerii

de securitate, cazul fiind publicat în reviste și a ajuns în atenția înaltului Comisariat

al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR). Urmare a acțiunilor Serviciul de

Securitate al Ucrainei la 15 martie 2019, soțul a plecat de pe teritoriul Ucrainei,

ajungând în orașul Tiraspol.

Reclamanta a invocat că, ofițerii de securitate i-au sustras soțului banii și

documentele, l-au amenințat că dacă se întoarce în Ucraina v-a fi omorât. Atsfel, că

dânsul ajungând în or. Tiraspol, s-a adresat poliției de frontieră că ar avea nevoie de

asistență din partea UNHCR și din partea Crucii Roșii, însă a fost informat că pe

teritoriul or. Tiraspol nu activează astfel de organizații, fiind ajutat să ajungă în or.

Chișinău. Ajungând în Aeroportul Internațional Chișinău, a solicitat sprijinul

UNHCR, fiind ajutat să ia legătura cu reclamanta, care la acel moment se afla pe

teritoriul Ucrainei, totodată ofițerii din cadrul OSCE sugerându-i să solicite azil pe

teritoriul Republicii Moldova. Iar la 26 martie 2019, reclamanta împreună cu cei doi

copii minori, au intrat pe teritoriul Republicii Moldova.

Reclamanta a mențioant că, nu dorește să se întoarcă în Armenia, din cauza că

vor avea probleme în urma activității soțului ei.

Reclamanta susține că în decizia contestată lipsește, atât cercetarea tuturor

aspectelor relevante cererii de azil, prevăzute de art. 42 din Legea privind azilul nr.

270 din 18 decembrie 2008, cât și informații precise și actualizate din surse diferite

despre situația generală din țara de origine, impuse de art. 43 din aceiași Lege, dar

și întemeierea autorităților competente pe evenimente care au avut loc anterior

părăsirii țării de origine, cât și pe cele care s-au desfășurat ulterior părăsirii țării sale

de origine, care este obligatorie în virtutea prevederilor art. 48 din Legea

nominalizată.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul

Șpac Rodica în interesele lui Gasparyan Karine împotriva Biroului Migrație și Azil,

2

Direcția azil și integrare, cu privire la anularea actului administrativ și obligarea

emiterii unui act administrativ individual favorabil (f.d. 73-76).

La 11 decembrie 2020, avocatul Șpac Rodica, în interesele apelantei Karine

Gasparyan, cu respectarea termenului legal, a depus cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 noiembrie 2020 (f.d.

71).

La 06 ianuarie 2021, Karine Gasparyan, reprezentată de avocatul Rodica Șpac,

prin intermediul oficiului poștal, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii

instanței de fond.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel declarată de avocatul Șpac Rodica, în interesele Karine Gasparyan împotriva

hotărârii din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 116-

130).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, situația din țara de origine

a apelantei nu este recunoscută de comunitatea intetrnațională ca fiind una care să

justifice acordarea protecției juridice și că, la caz, nu a fost probat pericolul sau riscul

pentru viața sau libertatea Karinei Gasparyan.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată și justificată soluția primei

instanțe care a decis respingerea cererii de azil or, nu au fost constatate careva

temeiuri care ar demonstra ilegalitatea deciziei contestate, aceasta fiind emisă în

conformitate cu legea.

La 28 iunie 2021, data de pe plicul poștal, Karine Gasparyan, reprezentată de

avocatul Rodica Șpac a depus recurs nemotivat, iar la 11 august 2021 a depus

motivarea recursului, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei contestate, cu

emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel, a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în judecată și în cererea

de apel.

În esență a indicat că, decizia contestată este ilegală și urmează a fi casată,

deoarece nu corespunde exigenților legale, reținând că îngrădește nejustificat

accesul direct și liber la justiție, care nu are o justificare obiectivă sau rațională și

care ar putea până la urmă să nege acest drept al recurentei și dreptul la un proces

echitabil.

În opinia recurentei, instanța de apel, examinând cauza, nu s-a pronunțat asupra

tuturor aspectelelor și faptelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanțele

importante pentru soluționarea justă a cerințelor înaintate, situație care duce obiectiv

la casarea deciziei.

Recurenta a conchis că, prin neexpunerea de către instanța de judecată asupra

tuturor argumentelor înaintate, se ridică chestiuni pe marginea respectării

standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 al CEDO, care prezumă dreptul

la o hotărâre motivată, instanța judecătorească fiind obligată a se expună asupra

tuturor pretențiilor invocate de către subiecți.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

3

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 23 iunie 2021, decizia

motivată fiind recepționată de către reprezentantul recurentei, avocatul Rodica Șpac

la 06 august 2021 (f.d. 133).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că, avocatul Rodica Șpac acționând în interesele Karine

Gasparyan s-a conformat prevederilor legale și a depus cererea de recurs la 28 iunie

2021, data de pe plicul poștal și motivarea recursului la 11 august 2021, data de pe

plicul poștal, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 10 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia

cererii de recurs, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință asupra recursului

declarat. Însă până în prezent intimatul nu și-a valorificat dreptul de a depuse

referință.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

4

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul depus de Karine Gasparyan, reprezentantă de avocatul

Rodica Șpac, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Karine Gasparyan, reprezentantă de avocatul Rodica Șpac,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

5