2ra-1521/21 — repararea prejudiciului

2ra-1521/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1521/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: N. Mazur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

Î N C H E I E R E

3 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Denis Russu, reprezentat de

avocatul Aliona Dragomir,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura specializată

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la

constatarea încălcării art. 6 al CEDO și încasarea prejudiciului moral cauzat,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 5 mai 2020, Denis Russu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura specializată pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la constatarea

încălcării art. 6 al CEDO și încasarea prejudiciului moral cauzat.

În motivarea acțiunii a indicat că la 23 decembrie 2019 Judecătoria Chișinău,

sediul Ciocana a admis plângerea depusă de Denis Russu împotriva ordonanțelor

privind refuzul de a începe urmărire penală și clasarea procesului penal nr. 17 din

18 februarie 2016 pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute la art. 166/1 Cod penal (tortură, tratament inuman și

degradant), cu anularea actelor procurorilor din cadrul Procuraturii specializată

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și obligarea

procurorului să lichideze încălcările depistate.

A menționat că în motivarea soluției sale instanța a constatat că Procuratura

specializată pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale a

examinat plângerea depusă de Denis Russu, înregistrată cu nr. 17 la 18 februarie

2016, unilateral, fără a fi audiate toate persoanele implicate, cercetate toate actele

indicate de petiționar, instanța menționând, că conform prevederilor art. 6 al

CEDO, orice persoană are dreptul la examinarea cauzei în mod echitabil, dreptul la

un proces echitabil garantat se completează cu art. 13 al CEDO care prevede

dreptul la un recurs efectiv, la fel, instanța de fond, a făcut referire la prevederile

art. 20 alin. (1) al Constituției Republicii Moldova, art. 23 Cod de procedură

penală (legea procesual penală asigură drepturile victimei), art. 19 alin. (3) Cod de

procedură penală (obligațiunile organului de urmărire penală), astfel, instanța de

fond a ajuns la concluzia, că în cadrul procesului penal nr. 17 din 18 februarie

1

2016, Procuratura specializată pentru Combaterea Criminalității Organizate și

Cauze Speciale nu a întreprins măsuri în vederea stabilirii tuturor circumstanțelor

indicate, mai cu seamă cele care se referă la pretinsele acțiuni de tortură și în

special a constatării urmelor de tratament degradant.

Reclamantul a învederat că prin decizia din 27 februarie 2020 a Curții de Apel

Chișinău, recursul declarat de procuror a fost respins ca nefondat, Colegiul penal

calificând ca fiind pripite și nefondate alegațiile procurorului invocate în recurs, că

în cele deplânse de petiționari nu sunt întrunite elementele laturii obiective și

subiective, din moment ce organul de urmărire penală nu a întreprins acțiunile

indicate supra și nu a elucidat toate circumstanțele plângerii depuse de Denis

Russu, cele menționate și neexpunerea în actul procedural adoptat de procuror

asupra tuturor argumentelor petiționarului, în viziunea instanței de judecată,

afectează dreptul de acces la justiție a petiționarului, garantat de prevederile

Constituției, art. 19 Cod de procedură penală și art. 6 al СЕDО, or, s-a stabilit că,

investigarea plângerii înaintate de către Denis Russu, în special, abordarea

organului de urmărire penală și a procurorului în cadrul procesului penal nu au

corespuns cerințelor inerente, prin prisma art. 19 alin. (3); art. 254 și art. 274 Cod

de procedură penală, ce țin de examinarea completă și multilaterală a cazului, fiind

efectuată o investigație ineficientă, urmare a căreia s-a adoptat o decizie pripită,

fără a dispune de probe concludente, utile și pertinente ce ar indica cert la

corectitudinea și legalitatea soluției adoptate.

A mai subliniat că aceste concluzii reies și din jurisprudența CtEDO, unde s-a

statuat că autoritățile trebuie să depună întotdeauna eforturi serioase pentru a afla

ce s-a întâmplat și nu trebuie să se bazeze pe concluzii pripite și nefondate pentru a

înceta investigația sau să le pună la baza deciziile lor și să întreprindă toți pașii

rezonabili și disponibili conform legii pentru a asigura probe cu privire la incident

(cauza Gurgurov contra Republicii Moldova, hotărârea din 16 septembrie 2009),

or, a indicat reclamantul că Procuratura specializată pentru Combaterea

Criminalității Organizate și Cauze Speciale prin adoptarea ordonanțelor de refuz în

pornirea urmăririi penale și clasarea procesului penal nr. 17, timp de mai mult de 4

ani încalcă drepturile fundamentale ale petiționarilor, garantate de art. 6 al CEDO

(dreptul la un proces echitabil).

Totodată, a notat că, anume, din data de 18 februarie 2016, în REI-1 al Secției

exercitare a urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturii Generale, a fost

înregistrat raportul procurorului Pitei Anatolie, cu referire la pretinsele acțiuni

ilegale ale colaboratorilor antrenați la investigarea cauzei penale de învinuire a

cetățenilor Denis Russu și alții în cauza penală nr. 2014028075, de asemenea la

data de 16 august 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, dosar nr. 10-265/18;

10-276/18; 10-280/18 a admis plângerile depuse de către petiționarul Denis Russu

și alții și a anulat ordonanța procurorului de refuz în pornirea urmăririi penale din

30 martie 2018, cu obligarea de a lichida încălcările depistate, astfel, a subliniat

reclamantul că, instanța de judecată a ajuns la concluzia că petiționarii, prin

efectuarea unei investigații incomplete și insuficiente, au fost lezați în dreptul lor la

un proces echitabil, care, în contextul celor sus-indicate, generează încălcarea

drepturilor garantate de art. 6 din CEDO, încălcare ce constituie, în cazul dat, un

viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

adoptată.

Reclamantul a învederat că încheierea instanței de fond a fost menținută prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2018, unde, Colegiul penal, a

2

menționat, că procurorul, nu și-a motivat hotărârea asupra tuturor circumstanțelor

de fapt și de drept, invocate de petiționari, or, neexpunerea asupra unei cerințe, se

egalează ca faptul că nu au fost auzite părțile, iar conform practicii CtEDO, în

cauza Fomin c. Moldovei, cererea nr. 36755/06, Curtea a statuat că „rolul unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite...”, astfel,

Colegiul penal a menționat că „neverificarea circumstanțelor expuse în proces,

nemijlocit îl privează pe petiționar de dreptul de acces liber la justiție”.

De asemenea, reclamantul a relatat că la 24 aprilie 2019, Judecătoria

Chișinău, sediul Ciocana a examinat plângerile depuse de către Denis Russu și

alții, privind anularea ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea

procesului penal nr. 17 din 25 ianuarie 2019, emisă de procurorul Demciucin Igor

și susținută de către adjunctul procurorului-șef al Procuraturii specializată pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, Busuioc Vitalie, instanța

anulând actele procurorilor cu obligarea de a lichida încălcările depistate, stabilind

că procurorul nu a întreprins măsuri eficiente pentru administrarea probelor, care ar

confirma sau ar infirma fapte de tortură, totodată, instanța a indicat că, „apreciază

ordonanța procurorului Demciucin Igor ca una prematură, atestând și faptul că

procurorul, adoptând repetat decizia de neîncepere a urmăririi penale nu a ținut

cont de omisiunile admise și reflectate în încheierea judecătorească din 16 august

2018, omițând astfel lichidarea acestora și emiterea unei ordonanțe întemeiate”.

A notat că, instanța de judecată a considerat concluziile și deciziile

procurorilor neîntemeiate, or, organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit

obligațiile corespunzător, nu a oferit răspuns la toate întrebările petiționarilor, prin

ce s-au încălcat prevederile art. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și anume obligația generală a

statului de a recunoaște oricărei persoane, aflate sub jurisdicția sa, drepturile și

libertățile definite de Convenție, limitându-i petiționarului accesul liber la justiție,

dar nu în ultimul rând și art. 6 СЕDО, dreptul la un proces echitabil.

Reclamantul a mai relevat că prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 iunie

2019 încheierea instanței de fond a fost menținută, Colegiul penal constatând că,

petiționarilor le-a fost încălcat dreptul la examinarea și soluționarea cauzei într-un

mod echitabil, garantat prin art. 19 alin. (1) Cod de procedură penală, precum și

dreptul la accesul liber la justiție, garantat de art. 20 din Constituția Republicii

Moldova, or, prin ordonanțele emise, acesta a fost lipsit și de dreptul de a cunoaște,

care anume circumstanțe de fapt și de drept au fost examinate/ constatate și

administrate concluziei indicate de către organul de urmărire penală, iar prin

urmare, luând în considerare că organul de urmărirea penală s-a limitat doar la

aprecierea superficială a materialelor cauzei și a argumentelor invocate, ...instanța

a considerat că aceste circumstanțe constituie încălcarea dreptului la un proces

echitabil, garantat de art. 6 CEDO, astfel, în concluzie, Colegiul penal a indicat că,

organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit obligațiile corespunzător, nu a oferit

răspuns la toate întrebările petiționarului, prin ce a încălcat art. 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și

anume obligația generală a statului de a recunoaște oricărei persoane aflate sub

jurisdicția sa, drepturile și libertățile definite de Convenție, limitându-i

petiționarului accesul liber la justiție, dar nu în ultimul rând și art. 6 CEDO, dreptul

la un proces echitabil.

De altfel, reclamantul a specificat că examinarea procesului penal nr. 17

durează aproape patru ani, necătînd la faptul că cauza ar trebui să fie examinată în

3

mod urgent și prioritar, deoarece conține elemente a infracțiunii prevăzute de art.

166/1 Cod penal și garantate de art. 3 al CEDO, or, dacă există temeiuri rezonabile

în săvârșirea infracțiunii de tortură, procurorul și OUP prin acțiunile sale au

obligația să investigheze aceste infracțiune în mod urgent, respectând toate

prevederile legale, respectiv și dreptul victimei la un proces echitabil, garantat de

art. 6 CEDO, astfel, a menționat reclamantul că i-a fost încălcat dreptul la

examinarea procesului penal nr. 17 în mod onest, prin ce i-a fost încălcat dreptul la

un proces echitabil, protejat de prevederile art. 20 din Constituția Republicii

Moldova, prevederile art. 19 Cod de procedură penală, dar și de art. 6 paragraful 1

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, or, procedura

penală cu privire la examinarea ilegalităților comise de către organele de drept în

privința sa (fapte de tortura), nu se investighează intenționat de către Procuratura

specializată pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale de

lungă durata aproape patru ani, din 18 februarie 2016 până în prezent, or, cum

reiese din încheierile instanțelor judecătorești, procurorii nu fac absolut nimic

important pentru investigarea cauzei în mod echitabil și corect.

A solicitat repararea prejudiciului cauzat în mărimea de 100 000 de lei, din

contul bugetului, și anume: pentru repararea prejudiciului moral 95 000 de lei și

pentru repararea cheltuielilor de asistență juridică 5 000 de lei, subliniind referitor

la prejudiciul moral solicitat că pretenția dată urmează a fi admisă, or, conform

recomandării Curții Supreme de Justiție nr. 6 privind satisfacția echitabilă.

Prin hotărârea din 9 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu

împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura specializată

pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la

constatarea încălcării art. 6 al CEDO și încasarea prejudiciului moral cauzat.

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 12 octombrie 2020, Denis

Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, a declarat apel, solicitând

admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir și s-a menținut

hotărârea din 9 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, adoptată în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Denis Russu împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura specializată pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la constatarea

încălcării art. 6 al CEDO și încasarea prejudiciului moral cauzat.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 118 alin. (1)-(3), 373 Cod de procedură

civilă, Colegiul a considerat că, prima instanța a determinat corect raportul juridic

dedus judecății, circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii au fost

stabilite și elucidate pe deplin, probelor prezentate a dat apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele, iar hotărârea dată este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

La caz, din materialele cauzei, instanța a constatat că, la examinarea cauzei

penale după învinuirea lui Denis Russu și alții în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 145 alin. (2) lit. a), b), d), g), i), j), m), art. 27, 145 alin. (2), lit. a), b), d), g),

i), j), m), art. 283 și art. 361 al. (2) lit. c) Cod penal, inculpații au declarat că

depozițiile făcute la faza de urmărire penală nu corespund adevărului, ele fiind

depuse sub presiunea colaboratorilor organelor de drept.

4

A mai reținut că la 18 februarie 2016, în REI-1 al Secției exercitare a

urmăririi penale pe cauze excepționale a Procuraturii Generale, în baza art. 274

Cod de procedură penală, a fost înregistrat raportul procurorului pe aceste

declarații, iar în urma verificării materialelor procesului penal nr. 17 din 18

februarie 2016, prin ordonanța procurorului din 4 martie 2016, s-a dispus refuzul în

pornirea urmăririi penale, din motivul că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

Această ordonanță a fost contestată de către inculpați, inclusiv și de către

Denis Russu, iar ca urmare, ordonanța a fost anulată, ulterior, după examinare

suplimentară, din nou s-a emis ordonanța privind refuzul în pornirea urmăririi

penale, care a fost iarăși contestată de către Denis Russu și din nou a fost anulată

de instanțele de judecată cu remiterea cauzei la organul de urmărire penală, apoi

procedura din nou s-a repetat.

Colegiul analizând la caz situația de fapt, în raport cu normele de drept

material pertinente, a reținut că concluzia primei instanțe de respingere ca

neîntemeiată a cererii de chemare în judecată depuse de Denis Russu împotriva

Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura specializată pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale cu privire la constatarea

încălcării art. 6 al Convenției CEDO și încasarea prejudiciului moral cauzat, este

justă, având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare,

cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită în conformitate cu prevederile art.

130 Cod de procedură civilă.

Conform art. 6 din Convenția CEDO, orice persoană are dreptul la judecarea

cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie

pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și

publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia, în interesul

moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate

democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților

la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță

când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere

intereselor justiției. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată

nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită. Orice acuzat are, mai ales,

dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege

și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa ; b) să

dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale ; c) să se apere el

însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele

necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din

oficiu, atunci când interesele justiției o cer ; d) să audieze sau să solicite audierea

martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași

condiții ca și martorii acuzării ; e) să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu

înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.

Colegiul a mai reținut că, legislația națională prevede repararea prejudiciului

de către stat în două legi speciale și anume Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești și Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul

5

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Astfel, Colegiul a menționat că, anterior Denis Russu a înaintat deja o acțiune

civilă, prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, pe

faptul examinării de lungă durată a procesului penal nr. 17 din 18 februarie 2016,

existând o hotărâre judecătorească irevocabilă de respingere a acțiunii ca

neîntemeiată, iar în prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, acțiunea

reclamantului/ apelant Denis Russu nu se încadrează și nu cade sub incidența legii

date, or, Colegiul a reținut că, la data depunerii cererii de chemare în judecată, nu

era intentată o cauză penală pe faptul sesizării depuse de către procuror și în baza

plângerilor lui Denis Russu, acesta neavând nici un statut procesual, urmare a cărui

fapt, Colegiul a constatat cu certitudine că, atât acțiunea reclamantului cât și

cererea de apel depusă, sunt neîntemeiat.

Într-un final, Colegiul a conchis despre netemeinicia în ansamblu a cererii de

apel înaintate de Denis Russu, motiv din care, hotărârea instanței de fond, fiind una

perfect legală și întemeiată pentru ce și a fost menținută fără modificări, or,

instanța de fond corect a stabilit starea de fapt, corect a identificat și aplicat cadrul

legal pertinent, adoptând în acest sens o hotărâre judecătorească întemeiată și

conformă Legii.

La 17 august 2021, Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona Dragomir, a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 iunie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 19 iulie 2021 (f.d. 55, Vol. II), astfel,

recursul declarat la 17 august 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

6

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 14 septembrie

2021 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței, or, până la examinarea cauzei careva referințe în

adresa instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Denis Russu, reprezentat de

avocatul Aliona Dragomir, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Denis Russu, reprezentat de

avocatul Aliona Dragomir, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

7

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Denis Russu, reprezentat de avocatul Aliona

Dragomir, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Denis Russu, reprezentat de

avocatul Aliona Dragomir, împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8