2ra-1324/21 — declararea succesorului nedemn și declararea nulă a testamentului

2ra-1324/21 — declararea succesorului nedemn și declararea nulă a testamentului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1324/21

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud. Gh. Tocaiuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cambur

Marina și Vanio Irina, reprezentate de avocatul Paciurca Iulian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cambur Marina și

Vanio Irina împotriva lui Pulbere Liuba și notarului public Goinic Cristina cu privire la

declararea succesorului nedemn și declararea nulă a testamentului,

împotriva deciziei din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Cambur Marina și Vanio Irina, reprezentate de avocatul

Paciurca Iulian și a fost menținută hotărârea din 28 decembrie 2020 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central,

constată:

La data de 27 noiembrie 2017, Cambur Marina și Vanio Irina au depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Pulbere Liuba și notarului public Goinic Cristina cu

privire la declararea succesorului nedemn și declararea nulă a testamentului.

În motivarea acțiunii reclamantele au indicat că sunt nepoatele Sofiei Vanio, de

pe linia tatălui Vanio Piotr. La 28 mai 2017 bunica lor Vanio Sofia a decedat, ca

consecință a stării de sănătate bolnăvicioase. Anterior, a decedat și tatăl Vanio Piotr, la

data de 15 februarie 2000.

Reclamantele au afirmat că pe parcursul vieții, au locuit în vecinătate cu bunica

Vanio Sofia, pe care au întreținut-o în totalitate. În luna mai 2017, în viața lor și a bunicii

Vanio Sofia a intervenit Pulbere Liuba, sora acesteia. Între Vanio Sofia și Pulbere Liuba

au lipsit acele valori sociale indispensabile relației dintre surori și anume ajutor, stimă

și înțelegere, între surori existând o depărtare. Apariția bruscă a pârâtei Pulbere Liuba

le-a nedumerit, necunoscând motivele acesteia.

1

Au relatat că după decesul bunicii, Pulbere Liuba a preluat administrarea

bunurilor acesteia, împiedicându-le prin interzicere directă și acțiuni cu caracter

defăimător, să participe la procesul de înmormântare a bunicii Vanio Sofia, afirmând

că patrimoniul îi aparține acesteia și în asemenea condiții, decide referitor la

permisiunea de a intra în ograda defunctei.

Reclamantele au menționat că ulterior, au aflat despre faptul că bunica Vanio Sofia

a lăsat testament pe numele pârâtei Pulbere Liuba, care a fost întocmit la data de

15 mai 2017 și autentificat de notarul public Goinic Cristina.

Cambur Marina și Vanio Irina consideră că Pulbere Liuba este un succesor

nedemn, deoarece în perioada lunii mai 2017 s-a comportat agresiv și amoral atât cu

dânsele, cât și cu Vanio Sofia, care fiind într-o stare de sănătate gravă era în

imposibilitate să conștientizeze pe deplin de acțiunile sale cu privire la lăsarea

moștenirii. Prin modul și condițiile cu caracter dolosiv în care a fost ademenită Vanio

Sofia de a semna testamentul din 15 mai 2017, pârâții au pus intenționat piedici la

realizarea ultimei voințe de a lăsa moștenirea reclamantelor, în calitate de nepoate ce

au îngrijit-o și au întreținut-o.

Au invocat că Vanio Sofia la data de 15 mai 2017 se afla într-o stare în care nu

putea să conștientizeze și să-și dea seama pe deplin de acțiunile sale privind expunerea

voinței la întocmirea și semnarea testamentului, astfel, actul juridic fiind pasibil anulării

în temeiul art. 225 din Codul civil.

Conform art. 1461 din Codul civil, testamentul persoanei analfabete sau cu

deficiențe fizice se întocmește în mod obligatoriu în prezența a 2 martori și a unei

persoane care poate comunica cu testatorul, confirmând prin semnătură manifestarea

lui de voință. La caz, Vanio Sofia nu a frecventat o instituție școlară, nu cunoștea să

citească și nici să scrie, ceea ce denotă că ultima era analfabetă și în asemenea condiții,

la întocmirea testamentului contestat, autorii actului juridic aveau obligația să asigure

prezența a doi martori. Din conținutul testamentului rezultă că prezența martorilor nu a

fost asigurată, prin urmare, actul juridic urmează a fi anulat, fiind întocmit cu încălcarea

prevederilor art. 1461 din Codul civil.

Reclamantele au notat că Sofiei Vanio i s-a încălcat dreptul garantat de legiuitor

la beneficierea de doi martori la semnarea testamentului din 15 mai 2017, respectiv, în

condițiile în care ultima nu cunoștea să citească și să scrie, voința acesteia la semnarea

actului juridic nu este confirmată. Prin urmare, testamentul din 15 mai 2017 a fost

întocmit printr-un comportament dolosiv și viclean, fiind pasibil anulării în temeiul art.

228 din Codul civil. Iar, conform art. 220 alin. (1), (2) din Codul civil, actul juridic care

contravine normelor imperative sau bunelor moravuri este nul.

Cambur Marina și Vanio Irina au solicitat declararea pârâtei Pulbere Liuba ca

succesor nedemn al Sofiei Vanio, decedată la 28 mai 2017, declararea nulă a

testamentului nr. 3441 din 15 mai 2017, întocmit și autentificat de notarul Goinic

Cristina, obligarea pârâtei Pulbere Liuba să restituie partea succesorală a reclamantelor,

primită ca moștenire de la Sofia Vanio în baza testamentului nr. 3441 din 15 mai 2017,

compensarea din contul pârâtelor în beneficiul reclamantelor a tuturor cheltuielilor de

judecată.

2

Prin hotărârea din 28 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

acțiunea depusă de Igor Cambur Marina și Vanio Irina a fost respinsă, ca neîntemeiată.

La data 29 decembrie 2020 Cambur Marina și Vanio Irina, reprezentate de

avocatul Paciurca Iulian, au declarat apel împotriva hotărârii din 28 decembrie 2020 a

Judecătoriei Soroca, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a

hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

admisă.

Prin decizia din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Cambur Marina și Vanio Irina, reprezentate de avocatul Paciurca Iulian și a

fost menținută hotărârea din 28 decembrie 2020 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că argumentele invocate de

Cambur Marina și Vanio Irina sunt neîntemeiate, iar, instanța de fond prin hotărîrea

emisă just a concluzionat că, potrivit actelor medicale prezente la materialele cauzei se

atestă faptul că Vanio Sofia în perioada 07 mai 2017 – 17 mai 2017 a fost internată în

spital cu diagnosticul clinic XXXXX, adică nu a fost internată cu maladii de tulburare

mintală. La fel, în fișa medicală la rubrica starea generală a pacientei este indicată

,,gravitate medie”, fiind indicată conștiința ,,clară”.

Instanța de apel a reținut că testatorul Vanio Sofia a lăsat un testament anume pe

numele lui Pulbere Liuba, ceea ce denotă voința neviciată a defunctei că anume această

persoană să-i moștenească averea după decesul său, iar, potrivit textului testamentului

se constată că notarul s-a deplasat la spital, unde Vanio Sofia și-a expus voința de a lăsa

testament surorii sale Pulbere Liuba. Probe că Pulbere Liuba ar fi acționat față de Vanio

Sofia într-un mod nedemn, ar fi comis intenționat o infracțiune sau o faptă amorală

împotriva ultimei voințe, exprimate în testament, nu au fost prezentate instanței, or,

anume aceste circumstanțe și probe urmau a fi aduse instanței pentru constatarea

succesorului nedemn de a veni la moștenire.

De asemenea, Curtea de Apel Bălți nu a reținut argumentul invocat de către

reclamante precum că la momentul semnării testamentului, Vanio Sofia nu era în stare

să conștientizeze acțiunile sale, fiind analfabetă, deoarece potrivit materialelor cauzei,

Vanio Sofia aplica semnătura pe documente și anume: fișa medicală din 07 mai 2017,

consimțământul pacientului, carnetul de muncă, cererea chestionar pentru buletinul de

identitate, recipisa de primire a buletinului de identitate, bonurile de plată a pensiei,

precum și testamentul nr. 3441 din 15 mai 2017. Totodată, au fost reținute și concluziile

expertului judiciar la Rapoartele de expertiză judiciară grafoscopică efectuate la caz,

care, deși nu a stabilit cu certitudine dacă testamentul nr. 3441 din 15 mai 2017 este

semnat de către Vanio Sofia, totuși, a concluzionat că semnătura plasată în rubrica

,,Подпись” din testament a fost executată, probabil, de o persoană cu vârstă înaintată.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, de către notarul public Goinic Cristina

a fost verificată capacitatea de exercițiu a testatorului Vanio Sofia, consimțământul

acesteia, fapt confirmat prin semnătura și ștampila notarului pe testamentul nr. 3441

din 15 mai 2017. Potrivit explicațiilor notarului public, testamentul a fost tapat și

imprimat la sediul biroului fiind întocmit în limba rusă, când a ajuns la spital a dus o

discuție cu Vanio Sofia, ca să verifice capacitatea de exercițiu a persoanei, răspunsurile

3

acesteia au fost clare și explicite, după ce a citit în voce testamentul, a explicat ce

prevede, a întrebat dacă totul este clar, Vanio Sofia a confirmat că totul este clar și a

semnat testamentul personal în prezența ei.

La data de 06 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Cambur Marina și

Vanio Irina, reprezentate de avocatul Paciurca Iulian, au declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea

să fie admisă.

În motivarea recursului, s-a invocat că, concluziile instanțelor ierarhic inferioare

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, probelor prezentate de către recurente

fiindu-le dată o apreciere arbitrară.

Astfel, reprezentantul recurentelor consideră că a fost apreciată incorect fișa

medicală a Sofiei Vanio, care atestă starea bolnăvicioasă a ultimei, fiind internată în

secția de neurologie, unde se tratează nemijlocit bolile legate de starea și deficiențele

mintale. La fel, martorii audiați în ședința de judecată au declarat că au cunoscut-o pe

Vanio Sofia ca pe o persoană ce nu putea scrie și citi, fiind analfabetă.

A menționat că instanțele de judecată nu s-au expus în mod argumentat în privința

următoarelor probe: certificatul nr. 768 din 24 august 2017 eliberat de directorul

gimnaziului din s. Nicolaevca, în care se indică că Vanio Sofia nu a învățat în această

școală, răspunsul nr. 699 din 22 noiembrie 2017 al Direcției generale educație Florești,

conform căruia Vanio Sofia nu a frecventat nicio instituție de învățământ în raza

teritorială a raionului Florești.

Avocatul Paciurca Iulian a mai indicat că, concluziile instanțelor ierarhic

inferioare contravin concluziilor experților judiciari din rapoarte de expertiză efectuate

în speță, or, în lipsa unei concluzii care confirmă apartenența exclusivă a semnăturii

aplicate pe testament, precum și în condițiile pretențiilor invocate de către recurente,

actul juridic contestat urma a fi declarat nul.

A afirmat că aplicarea unor semnături pe actele indicate de către instanțe, nu

denotă că Vanio Sofia era o persoană care știe să scrie și să citească, să înțeleagă

conținutul textului de pe document.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 15 aprilie 2021.

Materialele cauzei atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost recepționată

de către Cambur Marina și Vanio Irina la data de 17 mai 2021, iar, de către avocatul

Paciurca Iulian la 19 mai 2021 (f.d. 57-59, volumul III).

Astfel, recursul declarat la 06 iulie 2021, este în termen.

La 02 august 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimaților

Pulbere Liuba și notarul public Goinic Cristina, cu înștiințarea despre depunerea

referinței (f.d. 74, 76-77, volumul III).

Intimații nu și-au valorificat dreptul respectiv și nu au depus referință.

4

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Cambur Marina și Vanio Irina,

reprezentate de avocatul Paciurca Iulian, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Cambur

Marina și Vanio Irina, reprezentate de avocatul Paciurca Iulian, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Cambur Marina și Vanio Irina, reprezentate de avocatul

Paciurca Iulian, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Cambur Marina și Vanio Irina, reprezentate de avocatul

Paciurca Iulian, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6