2ra-13/22 — constatarea faptului acceptarii succesiunii, constatarea nulitatii certificatului de mostenitor testamentar, obligarea notarului de a elibera certidicat de mostenitor testamentar, evacuarea din imobil

2ra-13/22 — constatarea faptului acceptarii succesiunii, constatarea nulitatii certificatului de mostenitor testamentar, obligarea notarului de a elibera certidicat de mostenitor testamentar, evacuarea din imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-13/2022

2-20004857-01-2ra-11012022

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (I. Cotea)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (G. Vavrin, S. Pilipenco, T. Berdilă)

Î N C H E I E R E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Fiodor Belousenco,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Fiodor

Belousenco împotriva Tamarei Găină, notarului Olga Niculiță, intervenienți

accesorii Direcția Generală Administrare Fiscală Sud, Agenția Servicii Publice

privind constatarea faptului acceptării succesiunii, constatarea nulității

certificatului de moștenitor testamentar, obligarea notarului de a elibera certificat

de moștenitor testamentar, rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile,

și, la cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara Găină împotriva

lui Fiodor Belousenco privind evacuarea din imobil, obligarea de a nu crea

obstacole în exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului,

împotriva deciziei din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă :

La 14 ianuarie 2020, Fiodor Belousenco, reprezentat de avocatul Maxim

Todorov a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tamarei Găina, notarului

Olga Niculiță, intervenienți accesorii Direcția Generală Administrare Fiscală Sud,

Agenția Servicii Publice privind constatarea acceptării succesiunii testamentare în

urma decesului Evgheniei Tverdohlebova survenit la 21 ianuarie 2014 în baza

testamentului olograf din 22 octombrie 2013, constatarea nulității certificatului de

moștenitor nr. 8854 din 27 decembrie 2019 eliberat pe numele Tamarei Găină de

către notar, rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile prin radierea

proprietarului Tamara Găină în privința terenului pentru construcții cu suprafața de

0,054 ha, nr. cadastral xxxx, casei de locuit individuale cu suprafața de 61,4 m2, nr.

cadastral xxxx, construcției accesorii cu suprafața de

11,3 m2, nr. cadastral xxxx, construcției accesorii cu suprafața de

10,9 m2, cu nr. cadastral xxxx, amplasate în mun. xxxx, str. Xxxx, obligarea

notarului Olga Niculiță de a elibera certificat de moștenitor testamentar în privința

averii succesorale lăsate de Evghenia Tverdohlebova constituită din terenul pentru

1

construcții cu suprafața de 0,054 ha, nr. cadastral xxxx, casă de locuit individuală

cu suprafața de 61,4 m2, nr. cadastral xxxx, construcție accesorie cu suprafața de

11,3 m2, nr. cadastral xxxx, construcție accesorie cu suprafața de 10,9 m2, cu nr.

cadastral xxxx, amplasate în mun. xxxx, str. Xxxx, compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, în baza testamentului olograf întocmit pe

numele său de testator la 22 octombrie 2013, este unicul succesor testamentar, care

a acceptat moștenirea prin intrarea în posesia averii succesorale după decesul

Evgheniei Tverdohlebova survenit la 21 ianuarie 2014, inclusiv a asigurat

înmormântarea ultimei.

Patrimoniul succesoral este constituit din teren pentru construcții cu suprafața

de 0,054 ha, nr. cadastral xxxx, casă de locuit individuală cu suprafața de 61,4 m2,

nr. cadastral xxxx, construcție accesorie cu suprafața

de 11,3 m2, nr. cadastral xxxx, construcție accesorie cu suprafața de 10,9 m2, cu nr.

cadastral xxxx.

La caz, testamentul olograf întocmit de Evghenia Tverdohlebova este scris în

întregime personal, datat și semnat de testator.

A afirmat reclamantul că, pentru a deschide dosar succesoral s-a adresat către

notarul Olga Niculiță, care i-a comunicat că dosarul succesoral a fost deschis la

cererea Tamarei Găină, care dispune de un testament autentificat notarial din

29 decembrie 2004.

Cu trimitere la prevederile art. 1467 din Codul civil (în redacția până la

01 martie 2019), reclamantul a subliniat că testamentul deținut de Tamara Găină

din 29 decembrie 2004 și-a pierdut puterea legală întrucât alte bunuri în afară de

casa de locuit și terenul aferent, defuncta Evghenia Teverdohlebova nu a avut.

A notat reclamantul că, la 19 noiembrie 2019 s-a adresa în instanța de

judecată cu cerere privind constatarea faptului acceptării succesiunii.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2020 a Judecătoriei Cahul a fost scoasă de pe

rol cererea depusă de Fiodor Belousenco pe motiv că există un litigiu de drept, care

conform art. 280 alin. (3) din Codul de procedură civilă, urmează a fi soluționat de

instanța de drept comun. Concomitent s-a constatat că, la 27 decembrie 2019,

notarul Olga Niculiță a eliberat pârâtei Tamarei Găină certificat de moștenitor nr.

8854, care a fost trecut în Registrul bunurilor imobile la data de 03 ianuarie 2020.

A susținut reclamantul că faptul intrării sale în posesia averii succesorale s-a

manifestat prin acțiunile de achitare a impozitului pe bunurile imobile, precum și

achitarea serviciilor comunale, îngrijirea casei de locuit cu terenul aferent

menționat.

Hotărârea judecătorească de constatare a acceptării succesiunii în urma

decesului testatorului Evghenia Tverdohlebova este necesară pentru obținerea

certificatului de moștenitor și definitivarea procedurii de dobândire a dreptului de

proprietate asupra masei succesorale prin moștenire.

A mai susținut reclamantul că, notarul Olga Niculiță nu a fost în drept să

elibereze certificat de moștenitor pe numele pârâtei, Tamara Găină, întrucât

cunoștea că dânsul deține un testament olograf, cu o dată ulterioară testamentului

deținut de pârâtă și a depus în instanța de judecată cerere privind constatarea

faptului acceptării succesiunii.

2

La caz, certificatul de moștenitor testamentar nr. 8854 din 27 decembrie 2019

este un act juridic unilateral care contravine normei imperative stabilite de

art. 1467 din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019), conform căruia dacă

testatorul a întocmit câteva testamente care se completează și nu se substituie

integral unul pe altul, toate testamentele rămân în vigoare. Testamentul anterior își

păstrează puterea legală în limita în care prevederile lui nu sunt modificate prin

testamentele ulterioare.

În aceste condiții notarul Olga Niculiță în mod arbitrar a eliberat certificat de

moștenitor pe numele pârâtei Tamara Găină, deși era în cunoștință de cauză despre

deținerea testamentului olograf din 22 octombrie 2013.

Astfel, urmare a anulării certificatului de moștenitor nr. 8854 din

27 decembrie 2019 eliberat pe numele pârâtei Găină Tamara, se impune radierea și

înscrierea acestui certificat din Registrul bunurilor imobile prin rectificarea

înscrierii.

La 27 aprilie 2020, Tamara Găină a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Fiodor Belousenco, solicitând evacuarea pârâtului din bunul imobil

cu nr. cadastral xxxx, xxxx situat pe adresa mun. xxxx,

str. Xxxx, fără acordarea altui spațiu locativ, obligarea pârâtului de a nu crea

obstacole în exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil, încasarea

din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Tamara Găină a indicat că în temeiul certificatului de

moștenitor testamentar din 27 decembrie 2019, autentificat la notarul Olga Niculiță

cu nr. 8854, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Cahul, este deținătoarea

dreptului de proprietate la 1.0 cotă-parte din terenul pentru construcții cu nr.

cadastral xxxx, cu suprafața de 0,054 ha și casei de locuit individuală cu nr.

cadastral xxxx, situate pe adresa str. Xxxx, mun. xxxx.

A susținut că dreptul de proprietate asupra bunului imobil a fost dobândit la

data înscrierii în Registrul bunurilor imobile, 03 ianuarie 2020.

După dobândirea și înregistrarea dreptului de proprietate asupra imobilului,

nu poate să-și realizeze drepturile or, în anul 2014 pîrîtul a ocupat acest bun imobil

în lipsa a căror va drepturi, fapt care se confirmă prin hotărîrile instanței de

judecată.

A menționat că la 25 ianuarie 2020 a expediat notificare pîrîtului prin care i-a

propus să elibereze benevol imobilul, însă fără rezultat proprietatea sa nefiind

restituită de către pârât nici până în prezent.

Prin încheierea din 18 mai 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Fiodor Belousenco

împotriva Tamarei Găina, notarului Olga Niculiță, intervenienți accesorii Direcția

Generală Administrare Fiscală Sud, Agenția Servicii Publice privind constatarea

faptului acceptării succesiunii, constatarea nulității certificatului de moștenitor

testamentar, obligarea notarului de a elibera certificat de moștenitor testamentar,

rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile, cu nr. 2-46/2020 și acțiunea

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara Găină împotriva

lui Fiodor Belousenco privind evacuarea pârâtului din bunul imobil cu nr. cadastral

xxxx, xxxx situat pe adresa or. xxxx, str. Xxxx, fără acordarea altui spațiu locativ,

obligarea pârâtului de a nu crea obstacole în exercitarea dreptului de proprietate

asupra bunului imobil, încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată, cu

3

nr. 2-393/2020, s-au conexat într-un singur dosar, atribuindu-i numărul unic nr. 2-

46/2020 (f.d. 68-70, vol. I)

Prin hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, s-a

respins ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată depusă de către

Fiodor Belousenco împotriva Tamarei Găina, notarului Olga Niculiță, intervenienți

accesorii Direcția Generală Administrare Fiscală Sud, Agenția Servicii Publice

privind constatarea faptului acceptării succesiunii, constatarea nulității

certificatului de moștenitor testamentar, obligarea notarului de a elibera certificat

de moștenitor testamentar, rectificarea înscrierii în Registrul bunurilor imobile.

S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Tamara Găină

împotriva lui Fiodor Belousenco privind evacuarea pârâtului din bunul imobil cu

nr. cadastral xxxx, xxxx situat pe adresa or. xxxx str. Xxxx, fără acordarea altui

spațiu locativ, obligarea pârâtului de a nu crea obstacole în exercitarea dreptului de

proprietate asupra bunului imobil, încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de

judecată.

S-a dispus evacuarea lui Fiodor Belousenco din bunurile imobile cu nr.

cadastral xxxx, xxxx, situate pe adresa mun. xxxx, str. Xxxx.

S-a obligat Fiodor Belousenco de a nu crea obstacole Tamarei Găină în

exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile cu nr. cadastral xxxx,

xxxx, situate pe adresa or. xxxx, str. Xxxx.

Prin decizia din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Cahul, s-a respins apelul

declarat de Fiodor Belousenco și avocatul acestuia Maxim Todorov și s-a menținut

hotărârea din 04 februarie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, testamentul olograf

întocmit personal și semnat de Evghenia Tverdohlebova la 22 octombrie 2013, prin

hotărârea din 07 august 2015 a Judecătoriei Cahul a fost recunoscut ca fiind lovit

de nulitate absolută, fiind un act fictiv, deoarece testatoarea nu a avut ca scop

manifestarea de voință prin transmiterea lui Fiodor Belousenco a dreptului la

moștenire a averii rămase la ziua decesului. Astfel, testamentul olograf întocmit

personal și semnat de Evghenia Tverdohlebova la 22 octombrie 2013 prin hotărâre

judecătorească irevocabilă fiind recunoscut ca lovit de nulitate absolută, nu poate

produce careva efecte juridice, în consecință apelantul nu dispune de dreptul la

moștenirea rămasă după decesul Evgheniei Tverdohlebova.

Prin urmare, apelantul Belousenco Fiodor, în temeiul unui act juridic afectat

de nulitate absolută, nu poate solicita instanței de judecată constatarea acceptării

succesiunii prin intrarea, de facto, în posesia averii succesorale or, pentru a accepta

succesiunea persoana urmează să demonstreze vocația sa succesorală. Nefiind

confirmată vocația succesorală față de defuncta Evghenia Tverdohlebova,

apelantul nu poate pretinde la calitatea sa de succesor testamentar și prin urmare la

dreptul de a moșteni bunurile rămase după decesul Evgheniei Tverdohlebova.

Instanța de apel a menționat că defuncta Evghenia Tverdohlebova, la

29 decembrie 2004, a întocmit testament autentificat notarial de notarul Olga

Niculiță, în temeiul căruia a testat întreaga sa avere intimatei Tamara Găină, care la

rândul său, în termenul de opțiune succesorală, a acceptat moștenirea rămasă după

decesul Evgheniei Tverdohlebova, drept dovadă în acest sens este certificatul de

moștenitor testamentar eliberat de notar la 27 decembrie 2019 cu nr. 8854

(f.d.78, vol.I).

4

În baza certificatului de moștenitor testamentar, Tamara Găină a înregistrat

dreptul de proprietate în Registrul bunurilor imobile asupra bunurilor dobândite

prin moștenire, anume asupra terenului și casei de locuit individuale situate în

mun. xxxx, str. Xxxx, ce aparțineau defunctei Evghenia Tverdohlebova (f.d. 77,

vol. I).

Instanța de apel a constatat că, la momentul adresării apelantului Fiodor

Belousenco în instanța de judecată cu prezenta acțiune, dreptul de proprietate

asupra bunului imobil situat în mun. xxxx, str. Xxxx, era înregistrat pe numele

intimatei Tamara Găină.

Completul de judecată a atestat caracterul legal și întemeiat a soluției primei

instanțe de a respinge cerința apelantului Fiodor Belousenco privitor la constatarea

faptului acceptării succesiunii rămase după decesul Evgheniei Tverdohlebova, așa

cum testamentul prezentat de apelant ca fiind dovada vocației sale față de defuncta

Evghenia Tverdohlebova a fost recunoscut de către instanța de judecată prin

hotărîre irevocabilă ca fiind lovit de nulitate absolută. Respectiv, în lipsa calității

de succesor a defunctei Evghenia Tverdohlebova, apelantul Fiodor Belousenco nu

este în drept să pretindă la averea succesorală, iar pe cale de consecință pretenția de

acceptare a succesiunii prin intrarea, de facto, în posesia bunurilor, este una

neîntemeiată.

Cheltuielile suportate de apelantul Fiodor Belousenco pentru serviciile

comunale, înmormântarea defunctei nu constituie temei legal pentru a constata

acceptarea succesiunii, în condițiile în care apelantul nu a demonstrat vocația sa

succesorală de moștenitor testamentar. În acest sens, apelantul Fiodor Belousenco

fiind în drept de a solicita de la moștenitorii defunctei Evghenia Tverdohlebova

compensarea cheltuielilor suportate pentru îngrijirea averii succesorale și cele de

înmormântare.

Instanța de apel a subliniat că, constatările instanțelor de judecată în hotărârea

emisă la 07 august 2015 și decizia din 16 februarie 2016 ce vizează testamentul

olograf întocmit la 22 octombrie 2013 de către defuncta Evghenia Tverdohlebova

la examinarea cauzei intentată de Fiodor Belousenco privitor la recunoașterea

valabilității testamentului olograf și recunoașterea calității de moștenitor

testamentar indică la nulitatea absolută a testamentului, considerându-l unul fictiv,

întocmit fără intenția de a produce efecte juridice, rațiuni din care a respins

acțiunea apelantului.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că unicul testament valabil

întocmit de defuncta Evghenia Tverdohlebova este cel din 29 decembrie 2004, prin

care a testat intimatei toate bunurile sale, iar drept dovadă în acest sens, servește

certificatul de moștenitor testamentar eliberat de notar la 27 decembrie 2019 cu nr.

Evghenia Tverdohlebova a întocmit un alt testament olograf la 22 octombrie 2013

nu poate fi reținut ca temei ce modifică testamentul inițial, în condițiile în care

testamentul olograf din 22 octombrie 2013 a fost recunoscut de către instanța de

judecată ca fiind afectat de nulitate absolută.

Instanța de apel a mai reținut și faptul că, chiar dacă apelantul Fiodor

Belousenco folosește și îngrijește bunul imobil rămas după decesul Evgheniei

Tverdohlebova, acesta nu denotă și acceptarea de facto a succesiunii, în situația în

care, intimata Tamara Găina este moștenitoare în baza unui testament valabil.

5

Declarațiile martorilor Maria Capraru și Vasili Jdanov, audiați în instanța de fond,

în contextul circumstanțelor cauzei, nu pot fi reținute ca probe pertinente în

vederea demonstrării pretenției înaintate de apelant privitor la acceptarea, de facto,

a succesiunii rămase după decesul Evgheniei Tverdohlebova or, fiecare probă se

apreciază de către instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei, potrivit art. 130 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată a considerat neîntemeiată cerința apelantului Fiodor

Belousenco privitor la anularea certificatului de moștenitor testamentar nr. 8854

eliberat la 27 decembrie 2019 de notarul Olga Niculiță moștenitoarei Tamara

Găină, întrucât la caz nu s-a demonstrat că certificatul de moștenitor nr. 8854

contravine dispozițiilor art. 1467 din Codul civil (în redacția până la 01 martie

2019).

Argumentele apelantului în sensul că notarul cunoștea despre existența

testamentului olograf din 22 octombrie 2013 și înaintarea în instanța de judecată a

cererii privind constatarea faptului juridic de acceptare a succesiunii, sunt formale

în coraport cu cerința de anulare a certificatului de moștenitor testamentar, așa cum

din materialele dosarului rezultă cu certitudine că la data eliberării certificatului de

moștenitor testamentar nr. 8854, 27 decembrie 2019, notarul Olga Niculiță avea

cunoștință despre constatările instanței de judecată notate în hotărârea

judecătorească din 07 august 2015 și în decizia din 16 februarie 2016 a Curții de

Apel Cahul emise în cauza civilă, la acțiunea înaintată de Belousenco Fiodor

privind recunoașterea valabilității testamentului olograf și a calității de moștenitor

testamentar, potrivit cărora testamentul olograf din 22 octombrie 2013 a fost

recunoscut nul, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă.

Instanța de apel, analizând certificatul de moștenitor testamentar nr. 8854 din

27 decembrie 2019, nu a constatat nici un temei care ar impune invocarea din

oficiu a nulității absolute, așa cum notarul la eliberarea certificatului de moștenitor

testamentar s-a conformat dispozițiilor legale în materie de succesiune, corect și

perfect legal a eliberat certificat de moștenitor intimatei Tamara Găină. Or, alte

persoane care ar putea invoca calitatea de moștenitori sau rezervatari succesorali,

nu au fost stabiliți.

Referitor la pretenția apelantului Fiodor Belousenco de rectificare a înscrierii

în Registrul bunurilor imobile, instanța de apel în contextul constatărilor descrise

mai sus, a constatat că prima instanță întemeiat a reținut ca fără temei juridic nu se

admite efectuarea a careva rectificări în Registrul bunurilor imobile referitor la

bunul imobil cu nr. cadastral xxxx, situat pe str. Xxxx.

În contextul în care apelantul Fiodor Belousenco nu a demonstrat vocația sa

succesorală și calitatea de moștenitor testamentar în baza unul testament valabil, nu

există careva temei pentru a dispune efectuarea de rectificări în Registrul bunurilor

imobile la aspectul titularului dreptului de proprietate, or certificatul de moștenitor

testamentar nr. 8854 din 27 decembrie 2019 în baza căruia intimata Tamara Găina

și-a înregistrat dreptul de proprietate asupra bunului imobil dobândit pe calea

moștenirii după decesul Evgheniei Tverdohlebova, este în vigoare și produce

efecte juridice în sensul în care a fost eliberat de notar.

Cât privește acțiunea depusă de Tatiana Găină, instanța de apel a menționat că

din înscrisurile anexate la dosar, se atestă cu certitudine dreptul de proprietate a

6

intimatei Tamara Găină înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 03 ianuarie

2020, asupra bunului imobil – teren (pentru construcții) cu nr. cadastral xxxx, casă

de locuit individuală cu nr. cadastral xxxx și construcții accesorii cu nr. cadastral

xxxx și xxxx, situate pe adresa mun. xxxx, str. Xxxx (f.d. 77, vol. I).

Instanța de apel a considerat întemeiată și legală soluția primei instanțe de a

hotărâri în favoarea admiterii acțiunii și de a-l evacua pe Fiodor Belousenco din

bunul imobil cu nr. cadastral xxxx, casă de locuit individuală cu nr. cadastral xxxx

și construcții accesorii cu nr. cadastral xxxx și xxxx, situate pe adresa mun. xxxx,

str. Xxxx și de a-l obliga să nu-i creeze intimatei Tamara Găină obstacole în

exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului său. Or, apelantul Fiodor

Belousenco nu a demonstrat dreptul său de a poseda și folosi de bunul imobil

proprietate a intimatei Tamara Găină.

Pornind de la faptul că fără temei legal apelantul Fiodor Belousenco posedă și

folosește bunul imobil ce aparține intimatei Tamarei Găină, încălcând astfel dreptul

de proprietate a acesteia, instanța de apel a reținut necesitatea evacuării apelantului

din bunul imobil cu nr. cadastral xxxx, casă de locuit individuală cu nr. cadastral

xxxx și construcții accesorii cu nr. cadastral xxxx și xxxx, situate pe adresa mun.

xxxx, str. Xxxx.

La 16 decembrie 2021, Fiodor Belousenco, reprezentat de avocatul Maxim

Todorov, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a solicitat casarea

hotărârilor judecătorești cu emiterea unei hotărâri noi, prin care acțiunea să fie

admisă integral, iar acțiunea depusă de Tamara Găină să fie respinsă.

În motivarea recursului Fiodor Belousenco, reprezentat de avocatul Maxim

Todorov, a invocat că instanța de apel, la soluționarea prezentei cauze, a interpretat

eronat normele de drept material.

Recurentul a menționat că faptul intrării sale în posesia averii succesorale s-a

manifestat în acțiunile de achitare a impozitului pe bunurile imobile, precum și

achitarea serviciilor comunale, îngrijirea de casa de locuit cu teren aferent. Pentru a

deschide dosar succesoral s-a adresat notarului Olga Niculiță, care i-a comunicat că

dosarul succesoral este deschis la cererea Tamarei Găină și care dispune de un

testament autentificat notarial din 29 decembrie 2004.

Recurentul a susținut că în condițiile art. 1467 din Codul civil, testamentul

deținut de Tamara Găina din 29 decembrie 2004 și-a pierdut puterea legală întrucât

alte bunuri în afară de casa de locuit și terenul aferent, defuncta Evghenia

Tverdohlebova nu a avut.

Recurentul a menționat că, notarul Olga Niculiță nu putea elibera certificat de

moștenitor pe numele pîrîtei Tamara Găină întrucât cunoștea că Fiodor Belousenco

deține un testament olograf care a fost întocmit la o dată ulterioară testamentului

deținut de Tamara Găină, și că acesta a depus în instanța de judecată cerere privind

constatarea faptului juridic de acceptare a succesiunii.

Recurentul a punctat că, deși instanța de fond stabilește că acceptarea

succesiunii după decesul unei persoane poate avea loc prin intrarea în posesie a

averii succesorale, nu este clar motivul ignorării și neluării în considerare a faptului

că, atât în conținutul acțiunii civile, cât și în ședința de judecată, a indicat faptul că

intrarea în posesia averii succesorale după decesul Evgheniei Tvedohlebova, s-a

manifestat prin acțiunile de achitare a impozitului pe bunurile imobile, precum și

achitarea serviciilor comunale, îngrijirea casei de locuit cu teren indicate anterior,

7

anexând și probe pertinente în acest sens.

Respectiv, nu este clar de ce instanța de fond a interpretat respingerea acțiunii

formulate de Fiodor Belousenco împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat privind

recunoașterea valabilității testamentului olograf din 22 octombrie 2013, în sensul

că acest testament nu ar fi valabil, în situația în care testamentul olograf în cauză

este perfect valabil și pînă în prezent nu a fost contestat și anulat, lucru care a fost

constatat și indicat expres, atât în hotărîrea din 07 august 2015 a Judecătoriei

Cahul, cît și decizia din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Cahul. Astfel, instanța

de apel eronat a ajuns la concluzia precum că testamentul olograf din 22 octombrie

2013 a fost declarat nul.

Recurentul a menționat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că

testamentul olograf din 22 octombrie 2013, fiind unul perfect legal și valabil,

produce efecte juridice întrucât a fost întocmit la o dată ulterioară celui autentic din

29 decembrie 2004 pe care îl deține Tatiana Găină, lucru expres prevăzut la art.

1467 din Codul civil (în redacția de pînă la 01.03.2019). Respectiv, certificatul de

moștenitor testamentar nr. 8854 eliberat Tamarei Găină de către notarul Olga

Niculiță este lovit de nulitate absolută or, acesta a fost eliberat cu încălcarea

prevederilor art. 1467 din Codul civil (în redacția de pînă la 01.03.2019). Astfel, ca

urmare a anulării certificatului de moștenitor nr.8854 din 27.12.2019 eliberat pe

numele pîrîtei Tamara Găină, urmează a fi radiată și înscrierea acestui certificat în

registrul bunurilor imobile prin rectificarea înscrierii.

La 11 ianuarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de către Fiodor Belousenso, reprezentat

de avocatul Maxim Todorov, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f.d. 41, vol. II).

La 15 februarie 2022, Tamara Găină a depus referință prin care a solicitat

declararea recursului depus de către Fiodor Belousenso, reprezentat de avocatul

Maxim Todorov, ca fiind inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a pronunțat dispozitivul deciziei la 23

septembrie 2021. La data de 01 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal a

expediat în adresa participanților la proces decizia motivată (f.d. 250 vol.I), însă

confirmare privind recepționarea acesteia de către participanții la proces, la

materialele cauzei lipsește.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 16 decembrie 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

8

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

9

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Fiodor

Belousenso, reprezentat de avocatul Maxim Todorov, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Fiodor Belousenso,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

10