3ra-1010/21 — contestarea actului administrativ

3ra-1010/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-1010/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – A. Paniș

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici

ÎNCHEIERE

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către

Alexandru Adam împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț societatea

comercială „European Drinks Import Export” societate pe acțiuni cu privire la

contestarea actelor administrative, obligarea reluării plății pensiei și obligarea

introducerii informației în Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul

public,

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care

s-a admis parțial acțiunea depusă de către Alexandru Adam,

constată:

La 02 august 2019, Alexandru Adam a depus acțiune în contencios

administrativ, care a fost completată prin cererea din 22 august 2019, împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț societatea comercială „European

Drinks Import Export” societate pe acțiuni cu privire la contestarea actelor

administrative, obligarea reluării plății pensiei și obligarea introducerii

informației în Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul public.

În motivarea acțiunii a invocat că a exercitat serviciul militar și cu statul

special în cadrul mai multor organe (sistemul penitenciar al Ministerului Justiției,

Serviciul grăniceri și Poliția de Frontieră) începând cu 24 decembrie 2003, iar

prin ordinul Departamentului Poliției de Frontieră nr. 295/ps din 23 martie 2017 a

fost eliberat din serviciu în temeiul art. 39 alin.(1) lit. d) din Legea cu privire la

Poliția de Frontieră nr. 283/2001, cu dreptul la pensie.

În vechimea în serviciu pentru stabilirea pensiei au fost incluse, în temeiul

art. 18 alin. (8) din Legea nr. 619/1995 în coroborare cu art. 18 lit. f) din Legea

nr. 1544/1994, în raport 1:1 și perioade de vechime în muncă exercitate în ramuri

civile.

1

Începând cu data de 24 martie 2017, după ce reclamantul a prezentat la Casa

Națională de Asigurări Sociale certificatul calculului de stabilire a vechimii în

serviciu și certificatul pecuniar pentru ultimul an de serviciu eliberate de

Departamentul Poliției de Frontieră, reclamantului i-a fost stabilită și efectuată

plata pensiei.

Ulterior, prin scrisoarea nr. II-03/10-5161 din 25 mai 2019, Casa Națională

de Asigurări Sociale a informat reclamantul că pensia i-a fost stabilită eronat,

deoarece în calculul vechimii în muncă au fost incluse unele perioade pentru care

nu s-au achitat contribuții de asigurări sociale.

La fel, Casa Națională de Asigurări Sociale i-a comunicat că începând cu

luna iunie până în prezent nu a efectuat plata pensiei, iar prin procesul-verbal

nr. 9 din 20 mai 2019 al ședinței Comisiei Casei Naționale de Asigurări Sociale

„privind recuperarea sumelor plătite necuvenit” s-a dispus restituirea pensiei

primite.

În acest sens reclamantul a menționat că potrivit art. 49 din alin. (2) din

Legea nr. 1544/1994, acordarea dreptului la pensie și respingerea cererii de

pensioare se face prin decizie, emisă de organul de asigurări sociale.

La caz, însă, nu există o decizie a organului de asigurări sociale, deoarece

decizia presupune emiterea unui act administrativ de către conducătorul organului

de asigurări sociale, care în conformitate cu Regulamentul de activitate este

împuternicit să emită decizii, iar procesul verbal nr. 9 din 20 mai 2019 este un act

administrativ semnat de către persoane neîmputernicite cu dreptul de a emite

decizii privind stabilirea sau refuzul de a stabili pensia, fapt ce contravine

exigențelor de formă și competență prevăzute de norma art. 49 din alin. (2) din

Legea nr. 1544/1994 pentru un act administrativ de anulare a dreptului la pensie.

De asemenea, reclamantul a notat că prin procesul-verbal nr. 9 din 20 mai

2019 s-a pus în sarcina sa plata unei datorii inexistente și nerecunoscute, care și

în eventualitatea sau probabilitatea anulării dreptului la pensie, nu poate fi pusă

pe seama beneficiarului de asigurări sociale.

Astfel, nefiind de acord cu acțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale, la

18 iunie 2019, s-a adresat cu cerere prealabilă, solicitând anularea procesului-

verbal nr. 9 din 20 mai 2019, reluarea plății pensiei începând cu luna iunie 2019

și revocarea scrisorii nr. II-03/10-5161 din 28 mai 2019 și pretențiile materiale

formulate.

Casa Națională de Asigurări Sociale, încălcând termenele prevăzute la

art. 167 alin. (3) din Codul administrativ, la 18 iulie 2019, a emis răspunsul nr. A-

1451/19, prin care a respins cererea prealabilă, invocând că pensia pentru

vechimea în muncă a fost stabilită incorect în legătură cu includerea în calculul

vechimii în muncă a perioadei de activitate civilă, perioada pentru care nu au fost

achitate contribuții de asigurări sociale, și anume perioada activității lui

Alexandru Adam la societatea comercială „European Drinks Import Export”

societate pe acțiuni începând cu luna august 2019 până în noiembrie 2019.

Totodată, reclamantul a afirmat că în cadrul ședinței de judecată din 16

ianuarie 2020 a luat cunoștință cu decizia de schimbare a pensiei

nr. 2019/95/31262 din 18 mai 2019, care a contestat-o cu cerere prealabilă la 24

ianuarie 2020. Drept urmare a examinării cererii prealabile din 24 ianuarie 2020,

Casa Națională de Asigurări Sociale a emis răspunsul nr. A-226/20 din 27

2

februarie 2020, prin care a respins-o și a menținut decizia de schimbare a pensiei

nr. 2019/95/31262 din 18 mai 2019.

Reclamantul a considerat concluziile organului de asigurări sociale ca fiind

bazate pe un șir de erori, admise de altfel din faptul că se confundă un șir de

noțiuni cum ar fi „vechimea în muncă” cu „stagiul de cotizare”, nu s-a ținut cont

de Legea în vigoare la momentul când au avut loc relațiile sociale, precum și nu

s-au luat în calcul prevederile acelor acte normative și practica Casei Naționale

de Asigurări Sociale în vigoare la momentul existenței raporturilor respective.

Conform art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1544/1994, pensia se stabilește

pentru vechimea în muncă, care se calculează pentru perioadele de vechime în

muncă prevăzute la art. 18 al aceleiași Legi, inclusiv coroborând cu art. 18

alin. (8) din Legea nr. 619/1995, care prevede că în cazuri excepționale

conducătorii organelor securității statului sunt în drept să decidă asupra includerii

în stagiul militar sau special a vechimii în muncă a cetățenilor Republicii

Moldova încadrați în serviciul militar sau special în organele securității statului,

calculându-se pentru un an de muncă – un an de serviciu militar.

Normele citate stipulează expres că se includ în calcul pentru stabilirea

pensiei doar perioadele de vechime în muncă, care de altfel nu întotdeauna

coincid cu stagiul de cotizare, cum ar fi de exemplu perioadele în care deși

persoanele desfășoară activitate de muncă, dar datorită unor reglementări ei nu

beneficiază de salariu sau efectuează plata contribuțiilor de asigurări sociale ce

erau perioadele de rezidențiat ale medicilor, care deși constituiau vechimea în

muncă dar inițial nu erau retribuite cu salariu; perioadele de activitate în calitate

de judecător stagiar; perioadele de stagiari la funcțiile de notar, avocat, executor

judecătoresc, militarii și funcționarii cu statut special până la 01 ianuarie 2017.

Prin urmare noțiunea de „vechime în muncă” este mai largă decât cea de „stagiul

de cotizare”.

Confuzia la care a ajuns Casa Națională de Asigurări Sociale, bazându-se

exclusiv doar pe verificarea datelor contului personal din Registrul electronic al

Casei Naționale de Asigurări Sociale, constituie o interpretare și aplicare eronată

a prevederilor art. 7 din Legea nr. 156/1998, în conformitate cu care datele din

contul personal constituie exclusiv dovada stagiului de cotizare și nicidecum

dovada vechimii în muncă, deoarece conform prevederilor pct. 1 din

Regulamentul privind completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, carnetul de

muncă constituie documentul de bază privind activitatea de muncă a salariaților

pe teritoriul Republicii Moldova.

Reclamantul a invocat că stabilirea și plata pensiei sale s-a efectuat în

temeiul legii speciale, și anume Legii nr. 1544/1994, dar nu a Legii privind

sistemul public de pensii nr. 156/1998 în baza stagiului contributiv.

Alexandru Adam a menționat că Departamentul Poliției de Frontieră la

determinarea vechimii în muncă s-a bazat pe prevederile pct. 1 din Regulamentul

privind completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007, precum și pct. 11 din

Anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 434/2012, care stabilea că determinarea

vechimii în muncă se face în baza documentelor prezentate care confirmă

perioadele ce urmează să fie incluse în vechimea în muncă cum ar fi: dosarele

personale, carnetele de muncă, adeverințele semnate de conducătorii și contabilii

3

șefi ai instituției. Prin urmare, Departamentul Poliției de Frontieră corect s-a

bazat pentru stabilirea vechimii în muncă, pe perioadele de activitate incluse în

carnetul de muncă, dar nu pe stagiul de cotizare, după cum pretinde organul

asigurărilor sociale.

Așa, includerea activității sale civile din perioada august – noiembrie 2000

la societatea comercială „European Drinks Import Export” societate pe acțiuni, în

vechimea în serviciul organelor securității statului, a avut loc cu mult anterior

ieșirii la pensie, în baza deciziei comisiei resurse umane, aprobat prin ordinul

Directorului general al Serviciului Grăniceri nr. 80 din 05 aprilie 2012.

Reieșind din prevederile Legii nr. 1544/1994, Casa Națională de Asigurări

Sociale nu este competentă de a stabili și/sau modifica vechimea în serviciu

stabilită de organul care a efectuat calculul acesteia, deoarece Casa Națională de

Asigurări Sociale nu deține dosarele personale în care se ține evidența perioadelor

de activitate, inclusiv a celor în condiții de activitate înlesnite sau a vechimii

civile incluse în vechimea în serviciu, iar norma prevăzută de art. 49 alin. (3) din

Legea nr. 1544/1994, la care face trimitere Casa Națională de Asigurări Sociale în

răspunsul la cererea prealabilă stabilește expres că „organul de asigurări sociale

au dreptul de control asupra autenticității actelor ce confirmă vechimea în

serviciu și solda, eliberate de organele abilitate”. Însă, norma respectivă nu

acordă dreptul organului de asigurări sociale de a anula și/sau modifica vechimea

în serviciu, iar în cazul în care s-ar fi fost constatat că calculul vechimii în

serviciu se bazează pe date neautentice sau nu se confirmă prin unicul act

prevăzut de pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1449/2007, Casa Națională de

Asigurări Sociale trebuia să formuleze o acțiune în instanță pentru modificarea

calcului vechimii în muncă.

La fel, reclamantul a remarcat că organul de asigurări sociale, la emiterea

deciziei contestate, s-a bazat doar pe date conținute în registrul Casei Naționale

de Asigurări Sociale, în care din motive necunoscute lipsesc datele privind plățile

din anul 2000 aferente contribuțiilor reținute de la dânsul și de la angajatorul

societatea comercială „European Drinks Import Export” societate pe acțiuni, or,

acesta nici nu a solicitat prezentarea carnetului de muncă în original.

Mai mult ca atât, organul de asigurări sociale a constatat că pensia a fost

stabilită ilegal în baza unei singure probe, și anume lipsa informațiilor în sistemul

de evidență electronic al Casei Naționale de Asigurări Sociale, deși aceasta este

competentă de a decide să includă aceste informații în registru sau nu.

Subsecvent, reclamantul a notat că Registrul de stat al evidenței individuale

în sistemul public de asigurări sociale a fost constituit în baza Hotărârii

Guvernului nr. 481 din 03 mai 2000 și s-a instituit începând cu 01 iunie 2000,

stabilindu-se că acesta încă nu este funcțional, deoarece Casa Națională de

Asigurări Sociale va elabora și va prezenta spre aprobare în termen de trei luni

Ministerului Sănătății și Protecției Sociale tipizatele documentelor pentru

sistemul evidenței individuale și instrucțiunile privind completarea și depunerea

lor.

În aceste condiții, termenul de prezentare de 3 luni este sfârșitul lunii august

2000, iar în ce termen formulările tipizate de raportare și instrucțiunile de

completare au fost aprobate de către Ministerul Sănătății și Protecției Sociale, nu

este indicat. Însă, este cert că în perioada august – noiembrie 2000 Casa

Națională de Asigurări Sociale și societatea comercială „European Drinks Import

4

Export” societate pe acțiuni nu au avut cum depune declarații electronice REV,

deoarece Registrul electronic nu era funcțional, iar faptul că societatea comercială

„European Drinks Import Export” societate pe acțiuni a reținut și plătit contribuții

din partea angajatorului și angajatului este cert, deoarece se dovedește prin

primirea de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani a dării de seamă

BASS pentru anul 2000, inclusiv și a dărilor de seamă trimestrială pentru

perioada respectivă.

Prin urmare, în condițiile în care angajatorul a reținut și transferat la Casa

Națională de Asigurări Sociale contribuțiile aferente, există probabilitatea că

acesta a recepționat raportul REV pe suport de hârtie și nu le-a introdus în

registrul electronic sau eventual la acel moment nici nu a recepționat raporturi

REV.

Succesiv, reclamantul a remarcat că Casa Națională de Asigurări Sociale

este unica autoritate publică competentă să urmărească și să sancționeze

contribuabilii, care nu au prezentat declarațiile prevăzute de lege, însă, la caz

obținând plățile de la societatea comercială „European Drinks Import Export”

societate pe acțiuni pentru anul 2000 nu a manifestat nicio elementară diligență

sau interes să-și exercite obligațiile stabilite de lege de a solicita și obliga

angajatorul să prezinte declarațiile REV și a lăsat peste 60 de persoane, doar în

anul respectiv, fără înscrierea în Registru a stagiului de contribuție, în condițiile

în care persoanele respective și-au îndeplinit obligațiile prevăzute de lege și au

plătit contribuțiile, iar după aceasta tot Casa Națională de Asigurări Sociale nu

acceptă dările de seamă REV pentru perioada respectivă și lipsește persoanele de

dreptul la pensie.

Faptul că angajatorul societatea comercială „European Drinks Import

Export” societate pe acțiuni a efectuat plata contribuțiilor de asigurare socială

aferente anului 2000 se confirmă prin carnetul de muncă (unicul act ce confirmă

vechimea în muncă în acea perioadă), certificatul despre salariul său din anul

2000, înscrisuri privind includerea sa în dispozițiile de casierie privind plata

salariului, declarațiile REV prezentate de angajator.

Astfel, reclamantul a considerat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

ca fiind neîntemeiat, or, el nu poate fi lipsit de un drept dobândit în mod licit.

Mai mult ca atât, Alexandru Adam a relevat că Casa Națională de Asigurări

Sociale refuză să primească documentele oficiale ce i-au fost eliberate de către

angajator, care confirmă banii primiți în perioada când a activat în cadrul

societății comerciale „European Drinks Import Export” societate pe acțiuni,

documente în original semnate de conducătorii companiei.

În opinia reclamantului, acțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale de

stopare a pensiei în lipsa unei hotărâri judecătorești îi îngrădesc dreptul legal la

pensie și constituie o încălcare a Protocolului 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului, deoarece prin aceste acțiuni este lipsit de

proprietatea sa dobândită în mod legal, iar faptul că există divergențe între Casa

Națională de Asigurări Sociale și angajatorul societatea comercială „European

Drinks Import Export” societate pe acțiuni privind prezentarea dărilor de seamă

REV, nu poate constitui temei de a încălca un drept fundamental al persoanei.

Reclamantul Alexandru Adam a solicitat prin cererea de chemare în

judecată:

5

-anularea procesului-verbal nr. 9 din 20 mai 2019 al ședinței Comisiei Casei

Naționale de Asigurări Sociale „privind recuperarea sumelor plătite necuvenit”;

-obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a relua plata pensiei,

începând cu luna iunie 2019;

-constatarea încălcării termenelor de examinare a cererii prealabile;

-obligarea introducerii informației privind stagiul său de contribuție

conform declarației REV prezentate de societatea comercială „European Drinks

Import Export” societate pe acțiuni, pentru perioada august – noiembrie 2000, în

Registrul de stat al evidenței individuale în sistemul public;

-anularea deciziei de schimbare a pensiei nr. 2019/95/31262 din 18 mai

2019.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, s-a admis parțial acțiunea depusă de către Alexandru Adam.

S-a anulat ca ilegal procesul verbal nr. 9 emis de Comisia Casei Naționale de

Asigurări Sociale la 20 mai 2019 și decizia de schimbare a pensiei

nr. 2019/95/31262 din 18 mai 2019.

Ca efect al anulării actului administrativ contestat, Alexandru Adam

urmează a fi repus în drepturi, prin reluarea plății pensiei.

În rest, pretențiile lui Alexandru Adam au fost respinse ca neîntemeiate

(f.d. 115, 120-133).

Dispozitivul hotărârii primei instanțe a fost pronunțat public la 16 octombrie

2020 și a fost notificat Casei Naționale de Asigurări Sociale la 20 octombrie

2020, fapt confirmat prin avizul de recepție a corespondenței DS8000204310AS

(f.d. 118). La 29 octombrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

apel nemotivat împotriva hotărârii din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 118). Potrivit avizului de recepție a corespondenței

DS8000507432AS, copia hotărârii motivate a fost notificată apelantei la 28

decembrie 2020 (f.d. 135). Apelul motivat a fost depus prin poștă electronică la

27 ianuarie 2021 (f.d. 139, 140-143).

Astfel, instanța de recurs constată că la demararea căii de atac în ordine de

apel, Casa Națională de Asigurări Sociale a respectat termenul de atac instituit la

art. 232 din Codul administrativ.

La 09 martie 2021, Alexandru Adam a depus un apel incident împotriva

hotărârii din 16 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

solicitând casarea parțială a hotărârii primei instanțe, și anume în partea

respingerii capătului de cerere de obligare a introducerii informației privind

stagiul de contribuție al reclamantului, conform declarației REV, prezentate de

intervenient, pentru perioada august-noiembrie 2000 în Registrul de stat al

evidenței individuale în sistemul public de asigurări sociale și emiterea unei alte

decizii în partea casată, prin care să fie admis acest capăt de cerere (f.d. 159-160).

Prin încheierea din 16 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a declarat

inadmisibil apelul incident depus de Alexandru Adam (f.d. 164-165).

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 16

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 176, 177-188).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au conchis că

sunt în imposibilitate de a stabili circumstanțele de fapt și de drept care au fost

reținute de autoritatea publică în vederea emiterii actului administrativ, fiind

6

emisă o decizie intitulată ca „Decizie de schimbare a pensiei”, prin care s-a decis

„Noi terminăm pensia pentru limita de vârstă”, „Cauza terminării – pentru

concretizare” (f.d. 22, dosar administrativ).

Instanțele inferioare au apreciat că o astfel de motivare a actului

administrativ vine în contradicție cu prevederile art. 118 din Codul administrativ.

Or, în speță, conținutul deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. 2019/95/31262 din 18 mai 2019 nu poate fi apreciat ca motivare completă a

actului administrativ individual defavorabil, nefiind determinate și nici

determinabile motivele de fapt și de drept, care ar justifica emiterea acestui act,

circumstanță care duce la anularea actului contestat ca fiind ilegal.

De asemenea, instanțele inferioare au menționat că nemotivarea actului

administrativ contestat nu este unicul temei care dovedește ilegalitatea actelor

administrative emise de Casa Națională de Asigurări Sociale în privința lui Adam

Alexandru în urma verificării dosarului de pensionare a acestuia.

În acest sens s-a notat că este greșită și nu poate fi acceptată motivarea din

Actul de verificare a documentelor nr. 9 din 15 mai 2019, prin care Casa

Națională de Asigurări Sociale a constatat că în extrasul din contul personal

lipsește informația despre activitatea desfășurată de Adam Alexandru în domeniul

civil pentru perioada anului 2000 și că în aceste circumstanțe se constată că

ultimul nu întrunește stagiul necesar pentru a beneficia de pensie. Or, în condițiile

în care Alexandru Adam a prezentat setul de acte ce confirmă perioada de

activitate a sa în cadrul societății comerciale „European Drinks Import Export”

societate pe acțiuni (august – noiembrie 2000), cum ar fi: carnetul de muncă seria

AA 0014543 (f.d. 14); certificat de salariu, eliberat de angajator pentru perioada

respectivă (f.d. 16); listele de plată, care confirmă achitarea salariului

reclamantului (f.d. 17-22), organul de asigurări sociale prin neincluderea

perioadei de activitate august – noiembrie 2000 a admis o încălcare gravă a

dreptului lui Alexandru Adam la pensie, circumstanță care este inacceptabilă.

Astfel, în condițiile în care s-a constatat netemeinicia concluziilor Casei

Naționale de Asigurări Sociale despre neîntrunirea de către Alexandru Adam a

condițiilor pentru a beneficia de pensie, instanțele inferioare au conchis

subsecvent și ilegalitatea actelor administrative bazate pe această concluzie, și

anume: decizia CNAS nr. 2019/95/31262 din 18 mai 2019 și procesul-verbal nr. 9

din 20 mai 2019 privind recuperarea din contul lui Alexandru Adam a sumei în

mărime de 143 405,44 de lei, plătită cu titlu de pensiei în perioada 24 martie 2017

– 31 mai 2019.

În privința cerinței reclamantului de obligare a Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a introduce informația privind stagiul de contribuție al reclamantului

pentru perioada august – noiembrie 2000 în Registrul de stat al evidenței

individuale în sistemul public de asigurări sociale, instanțele inferioare au

constatat netemeinicia acesteia, deoarece, formulând o astfel de cerință,

reclamantul nu a ținut cont de prevederile art. 93 alin. (1) din Codul

administrativ, care stipulează că fiecare participant probează faptele pe care își

întemeiază pretenția. Cu atât mai mult că, în speță, nu au fost administrate probe

care să dovedească în mod cert informația privind plățile efectuate de către

angajator a contribuțiilor de asigurări sociale în privința reclamantului în perioada

invocată.

7

La 15 iulie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus la Curtea de

Apel Chișinău, prin intermediul poștei electronice, recurs împotriva deciziei din

22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei recurate și

emiterea unei decizii noi (f.d. 191, 192).

La 07 octombrie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus la

Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul oficiului poștal, motivarea recursului

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 200-203,

204).

În motivarea recursului a invocat că soluțiile instanțelor inferioare sunt

nemotivate, deoarece conform extrasului din contul personal al intimatului,

perioada de activitate a acestuia la societatea comercială „European Drinks

Import Export” societate pe acțiuni nu este reflectată, respectiv, această perioadă

nu poate fi inclusă la calculul pensiei intimatului. Prin urmare, la caz, suportul

probator a fost apreciat defectuos și arbitrar.

La fel, recurenta a considerat că constatările instanței de apel nu conțin o

argumentare clară, bazată pe suportul probator existent la materialele cauzei, din

care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției emise, iar acest fapt denotă

că instanța de apel nu a exercitat un control judiciar complet, în fapt și în drept,

cu respectarea efectului devolutiv al apelului, asupra ceea ce a hotărât prima

instanță, iar drept consecință a interpretat și aplicat în mod eronat normele de

drept material și procedural pertinente speței, fapt ce a succedat adoptarea unei

soluții nemotivate.

La 01 noiembrie 2021, intimatul Alexandru Adam a depus referință prin care

a solicitat declararea recursului Casei Naționale de Asigurări Sociale ca fiind

inadmisibil.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 22 iunie 2021 (f.d. 176).

La 15 iulie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat

(f.d. 191, 192). Potrivit avizului de recepție a corespondenței DS8003559732AS

decizia motivată a Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentei la 15

septembrie 2021 (f.d. 196). Motivarea recursului a fost depusă la 07 octombrie

2021 (f.d. 200-203, 204).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurenta s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. În acord cu alin. (2)

8

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

9

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurentă este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

10