2rac-261/21 — validarea hotărîrii

2rac-261/21 — validarea hotărîrii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-261/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, D. Dulghieru, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Inspectoratul pentru Protecția Mediului,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul

pentru Protecția Mediului, Inspecția pentru Protecția Mediului Chișinău împotriva

Direcției Generale Locativ-Comunală și Amenajare a Consiliului municipal

Chișinău cu privire la validarea Hotărârii nr. 01-22/01 din 22 mai 2019 privind

suspendarea totală a activității de stocare și înhumare a orice tip de deșeuri pe terenul

din cuprinsul străzilor Ion Pruncul și strada Calea Ghidighiciului în aria 6,47 ha,

împotriva deciziei din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, Inspecția pentru

Protecția Mediului Chișinău și a fost menținută hotărârea din 07 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 18 iunie 2019 Inspectoratul pentru Protecția Mediului, Inspecția pentru

Protecția Mediului Chișinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Direcției Generale Locativ-Comunală și Amenajare a Consiliului municipal

Chișinău cu privire la validarea Hotărârii nr. 01-22/01 din 22 mai 2019 privind

suspendarea totală a activității de stocare și înhumare a orice tip de deșeuri pe terenul

din cuprinsul străzilor Ion Pruncul și strada Calea Ghidighiciului în aria 6,47 ha.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Agenția Ecologică Chișinău a

examinat solicitarea Direcției Generale Locativ-Comunale și Amenajare a

Consiliului mun. Chișinău, privind posibilitatea atribuirii sectorului de teren din str.

Pruncul, zona industrială Vatra, mun. Chișinău, pentru depozitarea resturilor

vegetale, deșeurilor din construcții și demolări, precum și instalarea unei linii

tehnologice de fabricare a brichetelor din resturi vegetale.

1

A menționat reclamantul că, ținând cont de reglementările ce vizează

reutilizarea, reciclarea și recuperarea acestor tipuri de deșeuri, a informat solicitantul

prin scrisoarea nr.01-06/2078 din 25 noiembrie 2013 precum că, va coordona tema

de proiect pentru obiectivul de bază, cu următoarele condiții și anume proiectarea,

amplasarea obiectivului și condițiile de desfășurare a activității de determinat în baza

documentației de urbanism și amenajare a teritoriului, aprobată de către organele

abilitate în modul stabilit de lege, adoptarea și realizarea proiectului de execuție

numai în baza avizului pozitiv al Expertizei Ecologice de Stat conform art.23 din

Legea nr.l515-XII din 16 iunie 1993, privind protecția mediului înconjurător și art.6

din Legea nr.851 -XIII din 29 mai 1996, privind expertiza ecologică și evaluarea

impactului asupra mediului înconjurător.

A subliniat reclamantul că, la data de 05 martie 2019, urmare a unui raid

privind supravegherea respectării legislației de mediu de către inspectorii de stat al

mediului, a fost efectuat un control la Zona Industrială Pruncul și în sectorul cu

suprafața de 6,47 ha, parte a fostei cariere de piatră „Pruncul”, obiectiv minier

delăsat fără recultivare, situate în cuprinsul străzilor Ion Pruncul și Calea

Ghidighiciului, fiind întocmit actul de inspectare nr.001223 din 05 aprilie 2019, cu

prescrierea indicațiilor obligatorii, contrasemnat de Direcția Generală Locativ-

Comunală și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău în persoana d-lui Efros Vasile

- șef Direcție Salubrizare și Amenajare.

A relatat partea reclamantă că, s-a constatat, că terenul cu pricina, anticipat

obținerii deciziei privind rezultatele evaluării prealabile a impactului asupra

mediului și respectiv în lipsa unui proiect de execuție și avizului Expertizei

Ecologice de Stat, este afectat ilegal prin depozitarea deșeurilor, fapt care generează

prejudicii componentelor de mediu etc.

A reținut reclamantul că, potrivit deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.2/32-

3 din 14 martie 2017, terenul cu suprafața de 6,47 ha, spațiu format din loturile cu

nr. cadastral xxxxx și xxxxx a fost transmis în gestiune Direcției Generale Locativ-

Comunale și Amenajare a Consiliului municipal Chișinău, entitate care duce

răspunderea pentru faptele menționate, astfel, prin acțiunile admise ilicit au fost

încălcate prevederile art. 10 și 69 din Legea nr.l515-XII din 16 iunie 1993 privind

protecția mediului înconjurător art.39, 61 și 72 ale Legii nr.3 din 02 februarie 2009,

Codul subsolului art. 11 din Legea nr.209 din 29 iulie 2016 privind deșeurile, ale

Legii nr.86 din 29 mai 2014 privind evaluarea impactului asupra mediului și ale

Legii nr.851 din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică.

A subliniat reclamantul că, în baza actului de inspectare nr.001223 din 05

aprilie 2019 privind protecția mediului și folosirea rațională a resurselor naturale,

având ca premisă acțiunile admise, aceste acțiuni pot duce în consecință la poluarea

considerabilă a mediului, cât și pot genera un pericol iminent de poluare continuă și

de lungă durată a aerului atmosferic, apelor de suprafață și cu deosebire a apelor de

mare adâncime, iar încălcările date nu pot fi remediate în paralel fără stoparea totală

a activității în cauză și întreprinderea măsurilor imediate de lichidare a depozitării

nelegitime de deșeuri, astfel, a indicat reclamantul că, în vederea neadmiterii stocării

deșeurilor în perimetrul ternului vizat contrar normelor în vigoare, Inspecția pentru

2

Protecția Mediului Chișinău a Inspectoratului pentru Protecția Mediului, în temeiul

art.27 alin.(1) lit. c) și alin. (11) din Legea nr.1515-XII din 16 iunie 1993 privind

protecția mediului înconjurător, a emis hotărârea nr.01-22/01 din 22 mai 2019 prin

care a dispus suspendarea totală a activității de stocare și înhumare a orice tip de

deșeuri pe terenul din cuprinsul străzilor Ion Pruncul și Calea Ghidighiciului, în aria

de 6,47 ha (spațiu format din loturile cu nr. cadastral xxxxx și xxxxx) și asigurarea

măsurilor de conservare a volumelor stocate, cu întreprinderea de restabilire

ecologică a teritoriului dat.

A solicitat reclamantul admiterea cererii de chemare în judecată și validarea

hotărârii de sistare nr. 01-22/01 din 22 mai 2019 prin care a dispus suspendarea totală

a activității de stocare și înhumare a orice tip de deșeuri pe terenul din cuprinsul

străzilor Ion Pruncul și Calea Ghidighiciului, în aria de 6,47 ha (spațiu format din

loturile cu nr. cadastral xxxxx și xxxxx).

La 09 octombrie 2019, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul

reclamantului Inspectoratul pentru Protecția Mediului, Inspecția pentru Protecția

Mediului Chișinău, a depus o cererea de concretizare a pretențiilor, indicând

suplimentar că, indicațiile obligatorii prescrise în actul de inspectare nr.001223 din

05 aprilie 2019 privind protecția mediului și folosirea rațională a resurselor naturale

nu s-au executat, iar în caz de dezacord cu acesta, Direcția Generală Locativ-

Comunală și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău a fost în drept să-l conteste în

instanța de contencios administrativ în condițiile legii, drept urmare, actul

nominalizat, fiind un act administrativ, nu a fost contestat în condițiile legii, ulterior

pârâtul exprimându-și acordul cu acesta, fapt ce demonstrează, că pe deplin

recunoaște vinovăția cu cele invocate în act, care este ca probă a faptei sale ilegale.

A mai relatat reclamantul că, o activitate poate fi sistată sau suspendată nu

doar prin suspendarea sau retragerea licenței sau autorizației, astfel, procedura fiind

aplicabilă și cazurilor precum cel cercetat, în condiția în care depozitarea deșeurilor

are loc în lipsa coordonărilor necesare și actelor permisive de mediu valabile, deși

Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău nu

exercită activitate de antreprenoriat, rezultatele acesteia rezultă din serviciile

comunale de colectare și depozitare a deșeurilor oferite cetățenilor, prin urmare,

forma în care se desfășoară activitatea sistată este o procedură similară celei

antreprenoriale.

A concluzionat reclamantul că, Inspectoratul pentru Protecția Mediului

Chișinău, în vederea asigurării transparenței în activitatea desfășurată și întru

acordarea posibilității persoanelor implicate de a prezenta și de a-și susține poziția

într-un proces public și echidistant, a inițiat prin Hotărârea respectivă sistarea

activității de stocare a deșeurilor în loc neautorizat, și anume str. Ion Pruncul, Zona

industrială „Vatra”, mun. Chișinău, cu aplicarea analogică a normelor legale ce

reglementează modalitatea de sistare sau suspendare a unei activității, și anume

Legea nr. 235/2006, reflectată atât în Legea nr. 131/2012 cât și Legea nr. 1515/1993.

A solicitat reclamantul admiterea cererii de chemare în judecată și validarea

hotărârii de sistare nr. 01-22/01 din 22 mai 2019 prin care a dispus suspendarea totală

a activității de stocare și înhumare a orice tip de deșeuri pe terenul din cuprinsul

3

străzilor Ion Pruncul și Calea Ghidighiciului, în aria de 6,47 ha (spațiu format din

loturile cu nr. cadastral xxxxx și xxxxxx).

Prin hotărârea din 07 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, Inspecția pentru

Protecția Mediului Chișinău a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 21 noiembrie 2019, reprezentantul Inspectoratului pentru Protecția

Mediului, Inspecția pentru Protecția Mediului Chișinău a contestat cu apel hotărârea

primei instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 26 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului, Inspecția pentru Protecția

Mediului Chișinău și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea soluției date, instanța de apel a reținut că prin prezența cerere de

chemare în judecată, Inspectoratul pentru Protecția Mediului, Inspecția pentru

Protecția Mediului Chișinău a solicitat instanței de judecată, validarea hotărârii nr.

01-22/01 din 22 mai 2019, privind suspendarea totală a activității de stocare și

înhumare a orice tip de deșeuri pe terenul din cuprinsul străzilor Ion Pruncul și strada

Calea Ghidighiciului în aria 6,47 ha.

La fel, Colegiul instanței de apel reținut că reclamantul/apelant a invocat

drept temei legal de sistare a hotărîrii nr. 01-22/01 prevederile Legii nr. 235 din 20

iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de

întreprinzător, precum și prevederile Legii nr. 131 din 08 iunie 2012 privind

controlul de stat asupra activității de întreprinzător, însă, instanța de apel a menționat

că, aceste acte normative nu sunt aplicabile speței, or, prin activitatea de

întreprinzător se are în vedere activitatea de fabricare a producției, de executare a

lucrărilor și de prestare a serviciilor, desfășurată de cetățeni și de asociațiile acestora

în mod independent, din propria inițiativă, în numele și cu riscul propriu, sub

răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării unei surse de venituri permanente.

În calitate de întreprinzător poate activa o persoană fizică sau juridică, care

efectuează orice gen de activitate economică neinterzisă de lege.

Astfel, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe este una legală și

întemeiată, or, Legea nr. 235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de

reglementare a activității de întreprinzător, operează cu noțiunile de retragere,

sistare, suspendare a licenței, care în rezultat are același efect de lipsire a

întreprinzătorului de rodul de activitate licențiată, respectiv, și prin urmare just a

conchis prima instanță că, hotărârea nr. 01-22/01 din 22 mai 2019 a Inspecției Pentru

Protecția Mediului Chișinău de suspendare totală a activității de stocare și înhumare

a orice tip de deșeuri pe terenul din cuprinsul străzilor Ion Pruncul și calea

Ghidighiciului în aria 6,47 ha spațiul format din loturile cu nr. cadastral xxxxxxx și

xxxxxxx, nu poate fi examinată prin prisma Legii cu privire la principiile de bază de

reglementare a activității de întreprinzător nr. 235-XVI din 20 iulie 2006.

Mai mult, Colegiul instanței de apel a subliniat faptul că, însăși apelantul, în

cuprinsul cererii de apel, a indicat expres că, subiectul hotărârii de sistare înaintată

spre validare, la caz, Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajarea a

4

Consiliului municipal Chișinău nu este agent economic și nu practică activitatea de

întreprinzător, astfel, instanța de apel a constatat cu certitudine că, activitatea

Direcției Generală Locativ-Comunală și Amenajarea a Consiliului municipal

Chișinău, nu este activitate de anreprenoriat, urmare a cărui fapt, Direcția Generală

Locativ-Comunală și Amenajarea a Consiliului municipal Chișinău, nu cade sub

prevederile legii cu privire la antreprenoriat, or, potrivit Legii nr. 436 din 28

decembrie 2006 privind administrația publică locală, Autoritățile publice locale își

desfășoară activitatea în domeniile stabilite de Legea privind descentralizarea

administrativă, dispunând în acest scop de competente depline care nu pot fi puse în

cauză sau limitate de nici o autoritate publică, decât în condițiile legii.

În asemenea circumstanțe, Colegiul civil al instanței de apel a indicat asupra

corectitudinii hotărârii primei instanțe, or, prima instanță anume din aceste motive a

respins acțiunea ca neîntemeiată, just indicând că, în conformitate cu Legea nr. 548

din 13 iunie 2018 cu privire la organizarea și funcționarea Inspectoratului pentru

Protecția Mediului, actele administrative ale Inspectoratului sânt ordinele,

dispozițiile, hotărârile, încheierile și deciziile care sânt obligatorii și executorii, iar

în cazul unui dezacord privind conținutul acestora, ele pot fi atacate în instanța de

judecată competentă, conform legislației, iar potrivit pct. 11, sub pct. 10,

Inspectoratul este învestit cu drepturi să sisteze sau să suspende integral sau parțial,

în condițiile legislației, lucrările de proiectare, construcție, recepționare extindere,

reconstrucție, reutilare, modernizare, reprofilare, conservare, demolare și lichidare a

obiectelor în cazul constatării unor abateri de la prevederile actelor normative de

mediu.

Prin urmare, Colegiul civil al instanței de apel a conchis că, atribuția de sistare

sau de interzicere integral sau parțial, în limitele legislației, activitatea agenților

economici care folosesc utilaje, aparate, dispozitive, instalații și alte obiecte ce nu

corespund cerințelor de mediu sau care, în procesul activității sale, poluează direct

sau indirect componentele de mediu și/sau degradează starea naturală a acestora în

speța dată îi revin exclusive Inspectoratului Pentru Protecția Mediului, urmare a

cărui fapt, just a învederat instanța de fond că, instanța de judecată nu este investită

cu dreptul de a valida hotărârea nr. 01-22/01 din 22 mai 2019, privind suspendarea

totală a activității de stocare și înhumare a orice tip de deșeuri pe terenul din

cuprinsul străzilor Ion Pruncul și strada Calea Ghidighiciului în aria 6,47 ha spațiu

format din loturile cu nr. cadastral xxxxx și xxxxx.

În concluzie, Colegiul instanței de apel a menționat că, hotărârea contestată

este una perfect legală și întemeiată, pe când cererea de apel declarată, este una

neîntemeiată și pasibilă de a fi respinsă, or, instanța de fond, reieșind din temeiurile

și obiectul acțiunii, pornind de la legea materială aplicabilă, având la bază cumulul

de probe prezentate de părți în ședință de judecată, corect a ajuns la concluzia

respingerii cererii de chemare în judecată depusă de Inspectoratul pentru Protecția

Mediului, Inspecția pentru Protecția Mediului Chișinău, soluție care a menținut-o și

instanța de apel.

La 15 septembrie 2021, prin intermediul adresei electronice, Inspectoratul

pentru Protecția Mediului a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel

5

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

o consideră una neîntemeiată și emisă contrar prevederilor legale, respectiv urmează

a fi casată.

A menționat că, deși, subiectul hotărârii de sistare înaintat spre validare nu

este agent economic și nu practică activitatea întreprinzător, în lipsa unor

reglementări speciale referitor la procedura de sistare a unor activități, a considerat

oportun de a aplica analogia legii și de a respecta procedura de suspendare a unei

activități în conformitate cu Legea nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la principiile

de bază de reglementare a activității de întreprinzător dar și ale Legii nr.131 din 08

iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.

A reținut recurentul că, o activitate poate fi sistată/suspendată nu doar prin

suspendarea sau retragerea licenței sau autorizației, astfel, procedura fiind aplicabilă

și cazurilor precum cel cercetat, în condiția în care depozitarea deșeurilor are loc în

lipsa coordonărilor necesare și actelor permisive de mediu valabile, prin urmare, a

relatat apelantul că, deși Direcția Generală Locativ-Comunală și Amenajare a

Consiliului mun. Chișinău nu exercită activitate de antreprenoriat, rezultatele

acesteia rezultă din serviciile comunale de colectare și depozitare a deșeurilor oferite

cetățenilor, or, forma în care se desfășoară activitatea sistată este o procedură

similară celei antreprenoriale, corespunzător, în virtutea normelor juridice legale,

activitatea de întreprinzător poate fi suspendată prin hotărâre judecătorească,

adoptată în temeiul legii, hotărâre judecătorească care se adoptă la cererea

autorităților administrației publice și/sau altă instituție abilitată prin lege cu funcții

de reglementare și de control.

A relatat recurentul că, în cazurile prevăzute expres de lege, activitatea de

întreprinzător poate fi suspendată, cu adresarea ulterioară în instanța de judecată a

autorității care a dispus suspendarea, adresarea în judecată trebuie să se facă în

decursul a 3 zile lucrătoare, iar în caz de nerespectare a acestui termen, suspendarea

se anulează. A învederat apelantul că, decizia autorității privind suspendarea

(limitarea) activității de întreprinzător se aplică până la adoptarea de către instanța

de judecată a unei hotărâri definitive, în caz contrar, decizia autorității privind

suspendarea (limitarea) activității de întreprinzător încetează dacă, prin hotărârea

instanței de judecată, aceasta a fost anulată. Hotărârea judecătorească privind

suspendarea activității de întreprinzător se adoptă în termen de 5 zile lucrătoare și se

execută în conformitate cu legislația.

A susținut că, actualmente, în legislația națională nu este prevăzută procedura

de sistare a unor activități practicate de persoane fizice sau alte instituții, care nu sunt

antreprenori, însă activitatea acestora dăunează mediului înconjurător, precum

depozitarea deșeurilor în loc neautorizat desfășurată de Direcția Generală Locativ-

Comunală și Amenajare a Consiliului mun. Chișinău, iar în consolidarea celor

enunțate, a menționat apelantul că, Inspecția, echidistant, a inițiat prin hotărîrea

nr.01-22/01 din 22 mai 2019, sistarea activității de stocare a deșeurilor în loc

neautorizat, și anume str. Ion Pruncul, Zona industrială „Vatra”, mun. Chișinău, cu

6

aplicarea analogică a normelor legale ce reglementează modalitatea de sistare sau

suspendare a unei activității și anume Legea nr. 235/2006, reflectată atât în Legea

nr. 131 /2012 cât și în Legea nr. 1515/1993.

A mai susținut că, argumentul forte, în corelație cu cele învederate datît de

prima instanță, cît și de instanța de apel, precum că, Direcția Generală Locativ-

Comunală și Amenajare, ca organ al administrației publice locale, exercită politica

Consiliului municipal Chișinău și a Primarului General al municipiului Chișinău în

domeniile gestionării fondului locativ, amenajării și salubrizării teritoriului

municipiului, energeticii, comunicațiilor, alimentării cu apă și gaze în conformitate

cu programul general de activitate și dezvoltare a municipiului Chișinău, nu scutește

sub nici o formă și nu semnifică că depozitarea și păstrarea deșeurilor în lipsa actelor

permisive, este justificată, or, aceste lucrări sunt efectuate în lipsa actelor permisive

și, respectiv, sunt ilegale.

De asemenea a considerat recurentul că, este indubitabilă și legală obligația

Direcției Generală Locativ-Comunală și Amenajarea a Consiliului municipal

Chișinău ca până la inițierea lucrărilor de depozitare a deșeurilor, de a legifera

poligonul în conformitate cu exigențele legislației, astfel, la caz, Direcția Generală

Locativ-Comunală și Amenajarea a Consiliului municipal Chișinău, urma să

purceadă la utilizarea terenului cu suprafața de 6,47 ha (spațiu format din loturile cu

nr. cadastral xxxxxxx și xxxxx) în calitate de loc de depozitare a deșeurilor, doar

după obținerea actelor permisive.

A indicat că, întemeiat și în conformitate cu normele în vigoare a fost impusă

stoparea unor activități neregulamentare prin suspendarea lucrărilor de stocare și

înhumare a deșeurilor în locația menționată, astfel, în coroborare cu prevederile

instituite la art. 17, alin.2), 3), 4) al Legii nr.235 din 20 iulie 2006 cu privire la

principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător, și reflectată atât în

Legea nr. 131/2012, cât și Legea nr. 1515/1993 a fost înaintată prezenta cerere de

chemare în judecată privind validarea de către instanța de judecată a hotărârii vizate.

La 21 septembrie 2021, în adresa Direcției Generale Locativ Comunale și

Amenajare a Consiliului mun. Chișinău a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Inspecția pentru Protecția Mediului cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 25, vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 26 mai 2021 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată în adresa părților la 21 iunie 2021 (f. d. 200, vol. I).

Tot din actele dosarului rezultă că Inspectoratul pentru Protecția Mediului a

recepționat decizia instanței de apel la 16 iulie 2021 (f.d. 21, vol.II).

7

Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul prin

intermediul adresei electronice la 15 septembrie 2021, adică în termenul prevăzut de

lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Inspectoratul pentru Protecția

Mediului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul pentru Protecția

Mediului nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

8

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Inspectoratul pentru Protecția Mediului urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Inspectoratul pentru Protecția Mediului se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

9