2rac-290/21 — cu privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului de locatiune si restituirea încăperii

2rac-290/21 — cu privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului de locatiune si restituirea încăperii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-290/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu. V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul

municipal Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul

municipal Chișinău împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Vector V-N” cu

privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului de locațiune și restituirea

încăperii,

împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Consiliul municipal Chișinău și a fost menținută hotărârea

din 10 noiembrie 2020, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 21 decembrie 2018, Consiliul municipal Chișinău a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL ,,Vector V-N” cu privire la încasarea datoriei,

rezilierea contractului de locațiune și restituirea încăperii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 14 noiembrie 2013, între

Consiliul municipal Chișinău în calitate de locator și SRL ”Vector V-N”, a fost

încheiat contractul de locațiune nr.3/13/006, potrivit căruia primul transmite în

locațiune încăperea cu altă destinație decât cea locativă din str.31 august 1989,

nr.63/A (parter), mun.Chișinău.

A menționat reclamantul că, pct.4.1 din contract prevede cuantumul chiriei

anuale în sumă de 8455,15 de lei.

A indicat reclamantul că, potrivit prevederilor Legii bugetului de stat nr.72 din

12 aprilie 2015 și deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.11/55 din 23 decembrie

2014, cuantumul chiriei anuale, începând cu data de 28 aprilie 2015, a fost stabilită

în mărime de 18836,64 de lei, locatarul acceptând toate modificările operate prin

acordul adițional din 05 mai 2015.

A notat reclamantul că, potrivit Legii bugetului de stat nr.279 din 16 decembrie

2016 și deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.11/55 din 23 decembrie 2014,

cuantumul chiriei bunului închiriat, începând cu data de 01 ianuarie 2017 a fost

stabilit în mărime de 19665,69 de lei.

A relevat reclamantul că, în conformitate cu registrul de expediere a

scrisorilor, în adresa pârâtului a fost expediată scrisoarea nr.04-120/01 din 02

ianuarie 2017, prin care locatorul a fost informat despre modificările operate la

cuantumul chiriei anuale și necesitatea de a se prezenta la Direcția Generală

Economie, Reforme și Relații Patrimoniale pentru a semna acordul adițional

referitor la modificările de rigoare în contractul de locațiune, vizând modificarea

cuantumului chiriei în temeiul Legii bugetului de stat pentru anii 2015-2017 și

deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.11/55 din 23 decembrie 2014.

A notat reclamantul că, acordul respectiv nu a fost semnat de către pârât, din

motiv că, ultimul nu este de acord cu modificările operate.

În continuare, cu trimitere la prevederile art.887 alin.(1) din Codul civil, a

relevat reclamantul că, cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părților, iar

locatorul poate cere modificarea chiriei numai o dată în an și numai în cazul în care

condițiile economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă.

A susținut reclamantul că, dat fiind faptul că, încăperile cu altă destinație decât

cea locativă de pe str.31 august 1989, nr.63/A (parter), mun. Chișinău constituie

proprietate municipală, iar cuantumurile minime ale chiriei bunurilor proprietate

publică au fost stabilite prin Legile bugetului de stat pentru anii 2015-2017,

modificarea cuantumului chiriei ar fi fost inechitabilă și contrară prevederilor Legii

bugetului de stat.

A mai indicat reclamantul că, potrivit pct.2.2.3 al contractului, locatarul este

obligat să achite chiria în volumul, termenele și modul prevăzut de capitolul 4 al

contractului.

Potrivit pct.4.3. al contractului, locatarul va achita plata de închiriere

trimestrial cu anticipație cel târziu la prima zi a trimestrului.

A mai specificat reclamantul că, conform art.512 alin. (1) din Cod civil, în

virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor

executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta

în a da, a face sau a nu face, iar în baza art. 572 alin.(1) din Codul Civil, temeiul

executării rezidă în existența unei obligații, alin.(2) stabilește că, obligația trebuie

executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

A susținut reclamantul că, conform calculului efectuat în baza Legii bugetului

de stat pentru anii 2015-2017 și deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.11/55 din 23

decembrie 2014, plata chiriei restante este de 27989,71 de lei.

A menționat reclamantul că, potrivit pct.3.1. al contractului, în cazul

neachitării la timp a chiriei, se aplică o penalitate în mărime de 0,1% din suma

restantă pentru fiecare zi întârziată și rezilierea contractului.

A afirmat reclamantul că, a întreprins măsuri de tranșare prealabilă a litigiului

și a expediat reclamația nr.04-120/786 în adresa pârâtului, fapt confirmat prin avizul

de recepție din 29 noiembrie 2016, iar în data de 31 iulie 2017 a fost expediată prin

scrisoare recomandată reclamația nr.04-120/312 din 28 iulie 2017, însă până la

înaintarea acțiunii în instanța de judecată pârâtul nu a îndeplinit nici una dintre

solicitările locatorului.

2

A solicitat reclamantul încasarea din contul SRL ”Vector V-N” în beneficiul

Consiliului municipal Chișinău datoria rezultată din contractul de locațiune

nr.3/13/006 din 14 noiembrie 2013, incluzând penalitățile, în mărime de 33111, 83

de lei, rezilierea contractului de locațiune și restituirea încăperii.

Prin hotărârea din 10 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Consiliul municipal Chișinău, a fost admisă parțial. A fost

încasat din contul SRL ,,Vector V-N” în beneficiul Consiliului mun. Chișinău

datoria rezultată din contractul de locațiune nr.3/13/006 din 14 noiembrie 2013,

incluzând penalități, în mărime de 33111,83 de lei. În rest, pretențiile reclamantului

au fost respinse ca neîntemeiate. A fost încasat din contul SRL ,,Vector V-N” în

beneficiul statului suma de 993,35 de lei cu titlu de taxă de stat.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 04 decembrie 2020, Consiliul

municipal Chișinău a declarat apel împotriva hotărârii din 10 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea parțială a hotărârii primei

instanțe, în partea ce ține de respingerea pretenției de reziliere a contractului de

locațiune cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Consiliul municipal Chișinău și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art.7 alin.(4), art.9,

art.513 alin. (1), art.514, art.875 din Codul civil, (în redacția de până la 01 martie

2019), în coroborare cu dispozițiile art.572 alin. (1) și (2) din Codul civil, și a

constatat că, SRL ,,Vector V-N” nu și-a onorat obligațiunile de achitare a plății

pentru chirie în baza contractului de locațiune nr.3/13/006 din 14 noiembrie 2013.

A conchis instanța de apel că, potrivit calculului datoriei acumulate de către

locatar la plata pentru locațiunea încăperilor nelocuibile din 24 iulie 2017, SRL

,,Vector V-N” urmează să achite în bugetul municipal suma de 27989,71 de lei

(25134,07 de lei pentru perioada 02 septembrie 2015-31 decembrie 2016) +

(2855,64 de lei pentru perioada 01 ianuarie 2017-22 februarie 2017)

Instanța de apel a notat că, potrivit pct.3.1.1. al contractului de locațiune, în

cazul neachitării la timp a chiriei, se aplică penalitatea în mărime de 0,1% din suma

restantă pentru fiecare zi întârziată și rezilierea contractului.

La caz, instanța de apel aplicând prevederile art.624 alin. (1), art.625 alin.(1),

(2) din Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019), și raportate la

prevederile contractului de locațiune semnat de părți, a menționat că, cerința

Consiliul municipal Chișinău cu privire la încasarea din contul SRL ,,Vector V-N” a

penalității în mărime de 2855,64 de lei este întemeiată.

Astfel, instanța de apel a conchis că, prima instanța în mod întemeiat a admis

solicitarea apelantului cu privire la încasarea datoriei și a penalității.

Cu referire la cerința reclamantul privind rezilierea contractului, instanța de

apel aplicând prevederile art.747, art.748 alin.(1) art.906 alin.(1), lit. c) din Codul

civil (în redacția de până la 01 martie 2019), și circumstanțele cauzei, și a conchis

că, intimatul a înregistrat datorii la plata chiriei pe o perioadă ce depășește 3 luni,

respectiv reclamantul, în calitatea sa de locator, este în drept să declare pârâtului

rezilierea unilaterală a contractului, prin înaintarea unei somații în acest sens. Mai

3

mul ca atât, pct.3.1.1. din contract prevede că neachitarea la timp sau cu întârziere a

plății chiriei, are ca efect rezilierea contractului.

Instanța de apel a reținut că, în reclamația expediată de către reclamant la de 23

noiembrie 2016 cu nr.04-120/786 intimatului i s-a propus ca, în termen de 10 zile

din momentul primirii reclamației, în mod benevol, să rezilieze contractul de

locațiune. Contextul respectiv se va califica drept o somație de reziliere, urmând ca

apelantul, într-un termen rezonabil să rezilieze contractul de locațiune în mod

unilateral, fapt care nu se atestă în baza înscrisurilor prezentate de către partea

apelantă în prezenta cauză.

La fel, instanța de apel a reținut faptul că, contractul de locațiune a fost

încheiat în baza deciziei Consiliului mun. Chișinău nr.5/31-6 din 30 mai 2013, prin

care s-a dispus darea în locațiune SRL ,,Vector V-N” a încăperii din str.31 august

1989, 63/A (parter), mun. Chișinău pe un termen de 3 (trei) ani. Din conținutul

materialelor din dosar nu s-a stabilit prelungirea acestui termen, prin urmare

contractul de locațiune a încetat să mai producă efecte și ca urmare a împlinirii

termenului, iar cerința apelantului cu privire la eliberarea încăperii din str.31 august

1989, 63/A (parter), mun. Chișinău și restituirea acesteia proprietarului este una

neîntemeiată.

Corespunzător, în circumstanțele expuse, instanța de apel a reținut ca fiind

corectă concluzia primei instanțe privind respingerea pretențiilor apelantului cu

privire la rezilierea contractului de locațiune, eliberarea și restituirea încăperii

proprietarului.

La 30 septembrie 2021, Consiliul municipal Chișinău, a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 10 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, pe capătul de cerere privind respingerea

neîntemeiată a pretenției de reziliere a contractului de locațiune cu eliberarea și

restituirea încăperii proprietarului în baza actului de predare-primire, cu pronunțarea

unei noi hotărâri privind admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la emiterea deciziei a

aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, instanța de apel a emis deciziei la 23 iunie 2021 și expediată

participanților la proces prin intermediul oficiului poștal la 23 iulie 2021 (f.d.110),

însă la materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul recepționării

acesteia de către recurent.

Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat de Consiliul municipal

Chișinău împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 30 septembrie 2021, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

4

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 26 octombrie 2021, Curtea Supremă de Justiție, în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat intimatei

copia recursului și a înștiințat-o despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului declarat de Consiliul municipal Chișinău, în adresa Curții Supreme de

Justiție nu a parvenit referința prin care SRL ,,Vector V-N” să-și expună poziția față

de temeiurile recursului.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Consiliul

municipal Chișinău, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

5

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Consiliul municipal Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6