2ra-1325/21 — Declararea nulitătii actelor juridice

Dosarul nr. 2ra-1325/21

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Taraclia, Judecător – S. Uzun

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul, Judecători – G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de OCN ”MoldCredit” SRL,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dolomanji Maria

către OCN ”MoldCredit” SRL, intervenient accesoriu GȚ ”Dolomanji Z.S.”, cu

privire la constatarea nulității contractului de fidejusiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 13 mai 2021, prin care a fost

menținută hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 20 august 2020,

c o n s t a t ă:

La 30 octombrie 2019, Dolomanji Maria a depus cerere de chemare în judecată

către OCN ”MoldCredit” SRL, solicitând recunoașterea nulității contractului de

fidejusiune nr.1420 din 15 septembrie 2017 încheiat între Dolomanji Maria și OCN

”MoldCredit” SRL.

În motivarea acțiunii a invocat că, în luna septembrie 2017, la domiciliul ei, a

venit un reprezentat al OCN ”MoldCredit” SRL care a solicitat semnarea unor acte,

prin care, fiul său Dolomanji Zaharia, urma să primească un ajutor de la stat pentru

dezvoltarea fermei sale.

A semnat actul fără a cunoaște conținutul acestuia deoarece era întocmit în

limba de stat, nu i s-a tradus actul în limba pe care o posedă, ea fiind în vârstă de

75 ani, nu înțelege limba de stat iar în limba rusă citește și scrie slab.

Ulterior, la 29 mai 2019, fiul său venit de peste hotarele țării, i-a explicat că în

septembrie 2017 aceasta a semnat contractul de fidejusiune nr.1420, în vederea

garantării contractului de credit nr.124 din 10 iunie 2016, prin care GȚ ”Dolomanji

Z.S.”, a beneficiat de un împrumut în sumă de 350000 lei.

De asemenea, fiul ei i-a explicat că la momentul semnării contractului de

fidejusiune nr.1420, pe marginea datoriilor formate la contractul de împrumut

nr.124 din 10 iunie 2016, există deja o hotărâre judecătorească potrivit căreia s-a

dispus încasarea în mod solidar de la fiul său, nepoata și soția fiului, suma de

505565,35 lei.

Astfel, dat fiind faptul că reprezentantul OCN ”MoldCredit” SRL a ascuns

faptul că există datorie nestinsă, reclamanta consideră că, contractul de fidejusiune

1

necesită a fi recunoscut nul în baza art.341 din Codul civil, or, nu a avut intenții de

a deveni fidejusor sau garant financiar, mai mult ca atât în afară de pensie careva

venituri nu are și astfel nu era în stare să execute careva obligațiuni contractuale.

La 02 decembrie 2019, OCN ”MoldCredit” SRL, a depus cerere privind

excepția de tardivitate a cererii de chemare în judecată depusă de Dolomanji Maria.

Prin încheierea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 26 februarie 2020, s-a

respins cerere privind excepția de tardivitate.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 20 august 2020, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Dolomanji Maria și s-a constatat

nulitatea contractului de fidejusiune nr.1420 din 15 septembrie 2017, încheiat între

Dolomanji Maria și OCN ”MoldCredit” SRL.

La 07 septembrie 2020, OCN ”MoldCredit” SRL, a depus cerere de recurs

împotriva încheierii Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 26 februarie 2020,

solicitând casarea încheierii și pronunțarea unei noi încheieri prin care cererea de

chemare în judecată depusă de Dolomanji Maria să fie respinsă ca fiind tardivă.

La aceeași dată, OCN ”MoldCredit” SRL, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 20 august 2020, solicitând casarea acesteia

și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de chemare în

judecată depusă de Dolomanji Maria.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 13 mai 2021, s-au respins ca nefondate

recursul și apelul declarat de OCN ”MoldCredit” SRL, și s-au menținut încheierea

din 26 februarie 2020 și hotărârea din 20 august 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul

Taraclia, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dolomanji

Maria către OCN ”MoldCredit” SRL, intervenient accesoriu GȚ ”Dolomanji Z.S.”,

cu privire la constatarea nulității contractului de fidejusiune.

Pentru a decide astfel, cu referire la recursul declarat împotriva încheierii

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 26 februarie 2020, Curtea de apel a respins

ca neîntemeiate argumentele OCN ”MoldCredit” SRL că dreptul Mariei Dolomanji

de a cere anularea contractului de fidejusiune a apărut în momentul în care

reclamanta a aflat sau trebuia să afle despre hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul

Taraclia, din 23 noiembrie 2017 prin care s-a dispus încasarea din contul său a

sumei de 635083,13 lei, precum și argumentele referitor la data când aceasta a

recepționat copia încheierii de intentare a procedurii de executare din 23 noiembrie

2017.

Cu referire la hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 20 august 2020,

Curtea de apel a menționat că prima instanță a constatat și a elucidat pe deplin

circumstanțele de fapt importante pentru soluționarea cauzei, a aplicat corect

normele de drept material, și a respectat normele de drept procedural la judecarea

cauzei.

Astfel, instanța de apel a remarcat temeinicia concluziei primei instanțe cu

referire la faptul că reprezentanții OCN ”MoldCredit” SRL, prin acțiuni dolosive,

au determinat-o pe Dolomanji Maria să semneze contractul de fidejusiune.

În aceeași ordine de idei, Curtea de apel a respins alegațiile OCN ”MoldCredit”

SRL, că prima instanță nu a aplicat norma materială corespunzătoare în privința

declarării nulității actelor juridice, explicând totodată că, legea nouă este aplicabilă

situațiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare și că

modificările operate în Codul civil nu constituie neaplicarea legii corespunzătoare.

2

Cu referire la acțiunile dolosive ale OCN ”MoldCredit” SRL, instanța de apel a

menționat că acestea s-au manifestat prin faptul că, contractul de fidejusiune

nr.1420 din 15 septembrie 2017, semnat în scopul garantării contractului de credit

nr.124 din 10 iunie 2016, prin care GȚ ”Dolomanji Z.S.”, a beneficiat de un

împrumut în sumă de 350000 lei, a fost înaintat spre semnare după ce prin

hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, din 16 mai 2017, a fost dispusă

încasarea de la GȚ ”Dolomanji Z.S.” în beneficiul OCN ”MoldCredit” SRL a

datoriei de 505565, 35 lei, rezultate din contractul de credit nr.124 din 10 iunie

2016.

În concluzie, instanța a menționat că acțiunile dolosive ale OCN ”MoldCredit”

SRL s-au confirmat prin deplasarea la domiciliul Mariei Dolomanji și prezentarea

spre semnare a contractului de fidejusiune, fără a-i fi adus la cunoștința acesteia

conținutul contractului, în limba în care o posedă și nici fără a indica cu care

bunuri se obligă să răspundă.

La 21 iulie 2021, OCN ”MoldCredit” SRL a depus cerere de recurs prin care a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 13 mai 2021, a hotărârii

Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia din 20 august 2020 și a încheierii din 26

februarie 2020, cu emiterea unei noi încheieri prin care cererea de chemare în

judecată depusă de Dolomanji Maria să fie respinsă ca fiind tardivă, sau, emiterea

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Dolomanji

Maria să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept

indicate în referința la cererea de chemare în judecată și în cererea de apel, OCN

”MoldCredit” SRL a invocat că concluziile primei instanțe și ale instanței de apel,

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, iar actele judecătorești sunt ilegale,

emise contrar prevederilor legislației în vigoare.

Astfel, recurenta a remarcat că, Dolomanji Maria s-a adresat în instanță cu

cerere de chemare în judecată cu privire la declararea nulității contractului de

fidejusiune nr. 1420 din 15 septembrie 2017, în temeiul prevederilor art. 341 din

Codul civil (în vigoare din 01.03.2019), iar instanțele de judecată, de asemenea și-

au motivat soluțiile prin prisma normei respective, ceea ce constituie o încălcare

gravă a art.7 alin. (1) din Codul civil.

Suplimentar, recurenta a menționat că instanța de apel a ignorat argumentele și

probele referitor la circumstanțele de fapt ale cauzei, specificate în cererea de apel

și cererea de recurs, și nu s-a pronunțat asupra acestora.

În conformitate cu art.434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere

și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, copia deciziei Curții de Apel Cahul din 13 mai

2021, a fost recepționată de OCN ”MoldCredit” SRL la 31 mai 2021. (f.d.190)

Astfel, în conformitate cu art.434 din Codul de procedură civilă, Completul

Colegiului constată că cererea de recurs depusă de OCN ”MoldCredit” SRL, la 21

iulie 2021, este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

3

declarat de OCN ”MoldCredit” SRL, este neîntemeiat și urmează a fi declarat

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.432 alin.(1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Conform art.433 lit.a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art.440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentei este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță însă, criticile invocate de recurentă, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art.432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel și prima instanță, iar argumentele recursului nu

permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca

fiind admisibil.

În altă ordine de idei, prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă

care nu este evidențiată în cererea de recurs depusă de OCN ”MoldCredit” SRL.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa cărorva temeiuri care ar dicta declararea

4

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art.433 lit. a) și art. 440 alin.(1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de OCN ”MoldCredit” SRL.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5