2ac-168/21 — încasarea datoriei, penalității contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ac-168/2021 Î N C H E I E R E 13 octombrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat examinând cererea de strămutare depusă de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Oztor” privind încasarea datoriei, a penalității contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată, c o n s t a t ă : La 31 iulie 2020, Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL ”Oztor” privind încasarea datoriei, a penalității contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 03 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost respinsă cererea de asigurare a acțiunii înaintată de către Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii. Prin decizia din 12 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins recursul declarat de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii și s-a menținut încheierea din 03 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. La 23 iunie 2021, în cadrul ședinței de judecată, reprezentantul reclamantului Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii, a înaintat cerere repetată de asigurare a acțiunii, solicitând aplicarea sechestrului pe bunurile pârâtului în limita valorii acțiunii în sumă de 1 853 655,78 de lei.

Prin încheierea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea privind asigurarea acțiunii, înaintată de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii, a fost admisă parțial, fiind aplicat sechestru pe conturile bancare ce aparțin SRL ”Oztor”, în limita sumei de 1 258 789 lei. Nefiind de acord cu încheierea din 23 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, 1 sediul Centru, la data de 08 iulie 2021, SRL ”Oztor”, a contestat-o cu recurs, solicitând casarea încheierii instanței de fond, rejudecarea cauzei și emiterea unei decizii prin care să fie respinsă cererea privind aplicarea măsurii de asigurare pe conturile bancare ce îi aparțin.

La data de 15 septembrie 2021, Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii, a depus cerere privind strămutare a cauzei, în temeiul art. 43, alin. (2) lit. f) Codul de procedură civilă. În motivarea cererii de strămutare, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. f) Cod de procedură civilă, s-a indicat că decizia din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău, s-a expus deja asupra temeiniciei/netemeiniciei aplicării sechestrului. Or, prin decizia din 12 noiembrie 2020 a fost respins recursul declarat de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii și s-a menținut încheierea din 03 august 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a fost respinsă cererea de asigurare a acțiunii.

În astfel, de circumstanțe, Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii, a considerat că cauza nu poate fi examinată în continuare de Curtea de Apel Chișinău și urmează a fi strămutată la o altă instanță egală în grad. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea de strămutare a cauzei la o altă instanță de același grad, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 43, alin. (2), lit. f) Cod de procedură civilă, instanța strămută cauza la o altă instanță dacă există bănuieli că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi știrbită de circumstanțele cauzei sau de calitatea participanților la proces.

În temeiul art. 43 alin. (4) Codul de procedură civilă, strămutarea cauzei în cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d), e), f) și g) se efectuează de către instanța ierarhic superioară, a cărei încheiere nu se supune niciunei căi de atac. Raportând prevederile legale enunțate la circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că argumentele invocate de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii, în cererea privind strămutarea cauzei la o altă instanță de același grad sunt neîntemeiate și nu cad sub incidența art. 43 din Codul de procedură civilă.

La caz, se reține și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care se cere ca în fiecare caz concret să se stabilească dacă există fapte dovedite de natură a ridica îndoieli în ceea ce privește imparțialitatea judecătorilor, or, doar simpla trimitere la prevederile art. 43 din Codul de procedură civilă, nu poate constitui temei de admitere a cererii de strămutare. În acest sens, articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale cere instanței, care cade sub incidența sa, să fie imparțială. Imparțialitatea, în mod normal, denotă absența prejudecății sau părtinirii, existența sau absența acesteia putând fi probată în diferite moduri.

Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face distincție între o abordare subiectivă, adică încercarea de a constata convingerea personală sau interesul unui 2 judecător într-o anumită cauză, și o abordare obiectivă, adică determinarea dacă el a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în acest sens (a se vedea Piersack v. Belgium). Totodată, atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care pretind că acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Ceea ce este decisiv este dacă această bănuială poate fi obiectiv justificată (a se vedea Ferrantelli and Santangelo v. Italy).

În astfel de circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea de strămutare a cauzei civile depusă de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii, cu remiterea cauzei la Curtea de Apel Chișinău pentru continuarea examinării cauzei în ordine de apel. În conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. f) și alin. (4), art. 269-270 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se respinge cererea de strămutare depusă de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii.

Se remite cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Unitatea Consolidată pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Agriculturii împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Oztor” privind încasarea datoriei, a penalității contractuale și compensarea cheltuielilor de judecată, pentru continuarea examinării la Curtea de Apel Chișinău. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Iurie Bejenaru Galina Stratulat 3