2ra-1431/21 — incasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1431/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1431/2021
Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Glodeni (jud.A.Țihonschi)
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S.Procopciuc, E.Grumeza, N.Chircu)
Î N C H E I E R E
13 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de Anatolie Gudumac,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pădurari
Alexandru împotriva lui Gudumac Anatolie cu privire la încasarea datoriei,
împotriva deciziei din 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți,
c o n s t a t ă:
La 08 iulie 2020 Pădurari Alexandru a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Gudumac Anatolie privind încasarea datoriei.
În motivarea acțiunii a invocat că la 31 decembrie 2015 Gudumac Anatolie
a primit de la Pădurari Alexandru cu titlu de împrumut, în temeiul recipisei suma
de 1000 dolari USD, pe un termen de 3 luni de zile, până la 01 aprilie 2016, iar la
data de 12 ianuarie 2016, Gudumac Anatolie a primit de la Pădurari Alexandru cu
titlu de împrumut, în temeiul recipisei suma de 4000 dolari USD, pe un termen de
3 luni de zile, până la 13 aprilie 2016.
A menționat că până în prezent pârâtul nu a restituit sumele împrumutate.
Din acest motiv s-a adresat în instanța de judecată în vederea recuperării sumelor
împrumutate.
A susținut că în vederea restituirii sumelor împrumutate, l-a telefonat pe
pârât de nenumărate ori, ultima dată la începutul anului 2019, adică până la
expirarea termenului de prescripție de trei ani, expediind în adresa lui și cerere
prealabilă în formă scrisă. De la pârât primea aceleași promisiuni, precum că
dânsul are probleme financiare, iar împrumutul va fi restituit în curând. Toate
aceste promisiuni nu au fost realizate.
Având în vedere nerestituirea împrumutului la termenul scadent, pârâtul
urmează a suporta suplimentar achitarea dobânzii legale de întârziere, după cum
urmează: pentru suma împrumutului de 1000 dolari USD suma dobânzii legale de
întârziere constituie - 348,07 dolari USD, fiind calculată de la 22 iunie 2017 până
la 22 iunie 2020. Iar, pentru împrumutul de 4000 dolari USD dobânda constituie
1392,27 dolari USD, fiind calculată de la expirarea termenului scadent de plată de
la 13.04.2016, termenul scadent de restituire fiind de 90 de zile, dar nu mai mult
1
de trei ani, ce constituie termen de prescripție, adică de la 22.06.2017 până la
22.06.2020.
A solicitat Pădurari Alexandru încasarea de la Gudumac Anatolie în
beneficiul său a sumei împrumutate în mărime de 1000 dolari USD și a dobânzii
legale de întârziere în mărime de 348,07 dolari USD, cât și a sumei împrumutate
în mărime de 4000 dolari USD și a dobânzii legale de întârziere în mărime de
1392,27 dolari USD; încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 28 septembrie 2020 a Judecătoriei Drochia sediul Glodeni
acțiunea a fost admisă. S-a încasat de la Gudumac Anatolie în beneficiul lui
Pădurari Alexandru datoria în sumă de 1000 dolari USD și dobânda de întârziere
în mărime de 348,07 dolari USD, iar în total suma de 1348,07 dolari USD,
echivalent în lei conform cursului oficial stabilit de BNM la data efectuării plății;
s-a încasat datoria în sumă de 4000 dolari USD și dobânda de întârziere în mărime
de 1392,27 dolari USD, iar în total suma de 5392,27 dolari USD, echivalent în lei
conform cursului oficial stabilit de BNM la data efectuării plății, precum și
cheltuielile de judecată în sumă de 2000 de lei, compuse din taxa de stat achitată
de către reclamant la depunerea acțiunii în sumă de 1000 de lei și cheltuieli de
asistență juridică în sumă de 1000 de lei. S-a încasat de la Gudumac Anatolie în
beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2502,21 de lei.
Prin decizia din 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul
declarat de Anatolie Gudumac și s-a menținut hotărârea din 28 septembrie 2020
a Judecătoriei Drochia sediul Glodeni.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că Gudumac Anatolie a
confirmat că a primit de la Pădurari Alexandru bani în sumă de 1000 dolari USD
și, respectiv, 4000 dolari USD, pe un termen de 3 luni de zile, fapt pentru care i-a
eliberat recipise, anexate la dosar. Totodată, a menționat că sumele împrumutate
au fost restituite, dar nu are probe scrise în acest sens.
Potrivit art.210 alin.1 Cod civil (în vigoare până la modificările din
01.03.2019), trebuie să fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele
juridice, dintre persoanele juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice
dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile
prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului.
Gudumac Anatolie și-a exprimat dezacordul cu hotărârea instanței de fond,
totodată, dânsul nu a neagat luarea împrumului, respectiv, este ținut de respectarea
obligațiunilor asumate prin semnarea recipiselor din 31.12.2015 și din
12.01.2016, or, dovezi pertinente care să confirme restituirea împrumutului,
acesta n-a prezentat.
Instanța de apel a reținut că în acțiunea civilă Pădurari Alexandru a solicitat
și încasarea dobânzii de întârziere pentru neachitarea în termen a împrumuturilor.
Art.602 Cod Civil (în vigoare până la 01.03.2019) prevede că în cazul în care
nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru
prejudiciul cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este
imputabilă. Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv
executarea necorespunzătoare sau tardivă.
Conform art.872 alin.(1) Cod civil,(în vigoare până la 01.03.2019), în cazul
în care împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate
2
cere pentru întreaga sumă datorată o dobândă în mărimea prevăzută la art.619
dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
În conformitate cu art.619 alin.(1-3) Cod civil, (în vigoare până la
01.03.2019), obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii.
Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă
legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai
redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de
9% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede
altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul în care creditorul
poate cere în alt temei juridic dobînzi mai mari, ele vor trebui plătite. Nu se
exclude invocarea dreptului privind repararea unui alt prejudiciu.
Conform art.942 Cod civil modernizat (aplicabil pentru perioada de calcul
a dobînzilor de întîrziere de după 01.03.2019) în cazul în care o sumă de bani nu
este plătită la scadență, creditorul are dreptul la dobîndă de întîrziere pentru suma
respectivă din data imediat următoare scadenței plății pînă la data în care s-a
efectuat plata, la rata prevăzută la alin. (2) ori la o altă rată prevăzută de
dispozițiile legale speciale. (2) Rata dobînzii de întîrziere este egală cu rata
prevăzută la art.874 plus 5 puncte procentuale pe an, în cazul în care debitorul
este un consumator, sau 9 puncte procentuale pe an, în celelalte cazuri.
La 29 iulie 2021, Anatolie Gudumac a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, repunerea cererii de recurs în
termen, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu
remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.
În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul
adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează
raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.
Mai mult ca atât, a invocat că a restituit sumele împrumutate însă nu are
dovadă în scris.
Consideră că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, totodată au fost
încălcate și prevederile art.432 Cod de procedură civilă.
Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen
de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Bălți a pronunțat dispozitivul deciziei la 06 aprilie
2021 și expediat participanților la proces la 26 mai 2021 (f.d.102). Conform
avizului de recepție, Gudumac Anatolie a recepționat decizia recurată la 28 mai
2021 (f.d.103).
Prin urmare, cererea de recurs declarată la 29 iulie 2021, se consideră depusă
în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
3
Prin notificarea din 28 august 2021, Curtea Supremă de Justiție în
conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-
a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de
la data primirii acesteia.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul
de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține
că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,
în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea
recursului, or, acesta nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură
civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de
apel.
În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material
și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța
de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în
vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui
control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a
recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind
admisibil.
4
Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Anatolie Gudumac.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul declarat de Anatolie Gudumac se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
5