2ra-743/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-743/20

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Cantemir (jud. S. Caitaz)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

Î N C H E I E R E

12 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valentin Pușcaș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Valentin Pușcaș

împotriva lui Pavel Gudumac cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

respins apelul declarat de Valentin Pușcaș și s-a menținut hotărârea din 7 iunie 2019 a

Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir,

c o n s t a t ă:

La 25 februarie 2019, Valentin Pușcaș a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Pavel Gudumac cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la data de 14 iulie 2016, a încheiat

cu Pavel Gudumac un contract de împrumut, în baza căruia în calitate de împrumutător

a transmis lui Pavel Gudumac în calitate de împrumutat, cu titlu de împrumut, suma de

5 200 de Euro.

A menționat că faptul încheierii contractului, precum și a onorării obligației

împrumutătorului, se confirmă prin recipisa din 14 iulie 2016, scrisă și semnată de

către împrumutatul Pavel Gudumac.

A afirmat că pârâtul și-a asumat obligația de restituire a împrumutului pînă la data

de 1 august 2016, termen specificat expres în recipisă, însă, în pofida expirării

termenului de restituire a împrumutului, ultimul nu a restituit suma împrumutată,

invocând diferite pretexte.

A notat că pârâtul și-a exprimat acordul precum că, în caz dacă după expirarea

termenului indicat în recipisă suma împrumutată nu va fi restituită acesta va achita

zilnic 1,5% penalitate din suma restantă. Conform calculelor, ca rezultat al neonorării

obligațiunilor asumate față de reclamant, la data de 22 februarie 2019 datoria

împrumutatului Pavel Gudumac față de împrumutător constituie suma de 12 083,87 de

Euro, compusă din: 5 200 de Euro datoria de bază; 5 200 de Euro penalitatea solicitată,

1

reieșind din faptul că din practică penalitatea nu poate depăși suma datoriei de bază,

deși penalitatea calculată pentru perioada 27 august 2016- 22 februarie 2019;

constituie suma de 14 040 de Euro; 1 683,87 de Euro dobânda de întârziere calculată

pe perioada 2 august 2016 – 22 februarie 2019.

Reclamantul a explicat că încercările sale de a soluționa litigiul pe cale

extrajudiciară nu s-au soldat cu succes, ceea ce l-a determinat să înainteze prezenta

acțiune în instanța de judecată.

În drept și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 867, 871-872, 619, 512-

514, 572, 624, 666 Cod civil.

Valentin Pușcaș a solicitat încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei

împrumutului în mărime de 5 200 de Euro, a penalității în mărime de 5 200 de Euro și

a dobânzii de întârziere în cuantum de 1 683,87 de Euro, iar în total suma de 12 083,87

de Euro, precum și compensarea cheltuielilor de judecată (taxa de stat achitată la

depunerea cererii) în mărime de 7 084 de lei.

Prin hotărârea din 7 iunie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Valentin Pușcaș. S-a încasat de la

Valentin Pușcaș în beneficiul lui Pavel Gudumac suma de 5 000 de lei, cheltuieli de

asistență juridică.

Prin decizia din 26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul

declarat de Valentin Pușcaș și s-a menținut hotărârea din 7 iunie 2019 a Judecătoriei

Cahul, sediul Cantemir.

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au stabilit că Valentin Pușcaș nu

a împrumutat suma de 5 200 de Euro lui Pavel Gudumac, dar prin recipisa semnată la

data de 14 iulie 2016 s-a reconfirmat achitarea parțială a costului combinei procurate

în baza contractului nr. 39 din 11 iulie 2016 de la Societatea cu Răspundere Limitată

„Sipuș”, administrată de Valentin Pușcaș și a garantat executarea obligației de plată a

costului integral al combinei, obligându-se să achite diferența de 5 200 de Euro în

termen de până la 1 august 2016, iar la data de 3 octombrie 2016 Gospodăria

Țărănească „Gudumac Pavel” în persoana lui Pavel Gudumac a achitat, prin transfer,

în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Sipuș” suma de 113 997 de lei,

echivalent a 5 200 de Euro, ceea ce denotă netemeinicia pretențiilor reclamantului

Valentin Pușcaș privind încasarea din contul lui Pavel Gudumac a datoriei de 5 200 de

Euro, a penalității și a dobânzii de întârziere.

La data de 11 martie 2020, Valentin Pușcaș a declarat recurs împotriva deciziei din

26 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârea instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, nu este de acord cu hotărârile contestate,

deoarece instanțele de judecată la adoptarea acestora a aplicat eronat normele de drept

material (art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă).

A menționat că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut temeiurile

invocate de pârât referitor la legalitatea actelor prezentate de reclamant, evitând să

examineze circumstanțele de fapt și de drept ce determină admiterea integrală a

cerințelor din acțiune.

2

A afirmat că instanțele inferioare au interpretat eronat și greșit circumstanțele

cauzei, au dat apreciere arbitrară probelor din dosar, fapt ce a dus la soluționarea

greșită a cauzei și la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale și anume art. 6

CEDO – dreptul la un proces echitabil.

A susținut că motivarea instanțelor de judecată în partea respingerii pretențiilor pe

motiv că în ședința de judecată nu s-a confirmat acordarea împrumutului de către

reclamant a sumei de 5 200 de Euro, nu poate fi reținută, fiindcă este neargumentată și

neîntemeiată, bazată doar pe presupuneri și declarațiile pârâtului. Or, din probele

administrate și cercetate se denotă contrariul. Pârâtul însuși în cadrul ședinței de

judecată a recunoscut faptul semnării recipisei.

A mai adăugat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerare actul

juridic confirmat prin recipisa olografă – contractul de împrumut, or, până la proba

contrară acesta este valabil. Mai mult că contractul de împrumut nu a fost contestat de

către pârât și nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă privind nulitatea acestuia.

A relatat că nu poate fi pus la baza soluției de respingere a acțiunii invocarea

pârâtului precum că a fost efectuată achitarea în contul Societății cu Răspundere

Limitată „Sipuș”, or, de fapt părțile în litigiul dat sunt persoane fizice, iar relațiile

contractuale în urma cărora au fost efectuate plăți prin transfer sunt relații între

persoane juridice.

Recurentul a opinat că aprecierea de către instanțele de judecată a probelor din

dosar nu a fost bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a probelor în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, după

cum prevede art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă.

Prin referința depusă la data de 4 mai 2020 Pavel Gudumac, reprezentat de

avocatul Ileana Popoescu a solicitat ca recursul declarat de Valentin Pușcaș să fie

respins ca fiind tardiv și neîntemeiat.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 14 ianuarie 2020 (f.d.140, Vol. I), fiind recepționată

de către recurent la 20 ianuarie 2020 conform avizului de recepție/livrare anexat la

materialele cauzei (f.d.142, Vol. I).

Prin urmare, recursul din 11 martie 2020, este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Valentin Pușcaș, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Valentin Pușcaș, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Valentin Pușcaș, urmează a fi considerat ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Valentin Pușcaș.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5