2ra-1415/21 — anularea ordinului

Dosarul nr. 2ra-1415/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. N.Arabadji)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Guzun, A.Malîi, I.Dutca)

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Olesea Chiriac,

reprezentată de avocatul Lilian Osoian,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Olesea Chiriac

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,Plastics-Mol” Societate cu Răspundere

Limitată, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat al Muncii cu privire la

anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului și a prejudiciului

moral,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 ianuarie 2020 Chiriac Olesea a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎCS ,,Plastics-Mol” SRL, intervenient accesoriu Inspectoratul de Stat

al Muncii cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție și

încasarea salariului și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, a fost angajată la ÎCS

,,Plastics-Mol” SRL în anul 2008. În 2010 pentru prima dată a plecat în concediu

de maternitate și a revenit în anul 2012. A muncit până în anul 2013 după care i

s-au născut alți doi copii, ceea ce a condiționat rămânerea sa în concediul de

maternitate până în iunie 2019.

La 28 iunie 2019, s-a prezentat la sediul ÎCS ,,Plastics-Mol” SRL, unde a

dorit să depună cererea de reîntoarcere din concediul de maternitate.

La prezentarea sa, domnul director, Toderici Sergiu, fară careva discuții i-a

spus că trebuie să scrie cerere de demisie și că nu o poate primi la serviciu. Într-

un final cererea i-a fost înregistrată de secretară fiind contrasemnată de către un

alt angajat al întreprinderii, Andrei Timotin, dar fară a fi aplicată ștampila cu

număr de intrare.

La 01 iulie 2019, prezentându-se la oficiul companiei a fost condusă în

biroul directorului, în care se aflau directorul Sergiu Toderici și Veaceslav

Cazacu, unde a fost înjosită și umilită. În acest context, a fost nevoită să se

adreseze cu o plîngere împotriva acțiunilor ilegale ale angajatorului ÎCS ,,Plastics-

1

Mol” SRL, către Inspectoratul de Stat al Muncii, care prin răspunsul acordat la

data de 27 noiembrie 2019, a informat-o că, angajatorul a încălcat prevederile art.

251 Codul Muncii și i s-a recomandat să se adreseze în instanța de judecată.

A relatat reclamanta că, ordinul de concediere este ilegal și urmează a fi

anulat cu restabilirea la locul de muncă și repararea prejudiciului din motiv că

angajatorul nu a respectat procedura legală de reducere a statelor de personal, or,

reducerea statelor de personal la caz nu a fost una reală în condițiile în care postul

de manager logistică deținut de către ea deși a fost redus din structura

angajatorului așa cum invocă acesta prin Decizia nr.01/19 din 25 iulie 2019,

atribuțiile funcțiilor îndeplinite au fost menținute de angajator prin încheierea unui

contract civil de prestare a serviciilor cu o întreprindire externă, ceea ce denotă că

angajatorul nu a făcut dovada desființării locului de muncă în legătură cu

dificultățile economice și financiare cu care se confruntă activitatea societății.

A notat că, Decizia nr.01/19 din 25 iulie 2019 nu a fost motivată în nici un

fel. În aceasta, angajatorul doar menționează că de fapt funcția nu a fost redusă,

dar înlocuită cu servicii externe.

A menționat reclamanta că, Ordinul de preavizare este contrar lit.b) din

art.88 Codul muncii. De asemenea, nu au fost respectate nici prevederile art. 183

din Codul muncii privitor la dreptul preferențial la menținerea la lucru în cazul

reducerii numărului sau a statelor de personal.

A indicat că, salariul care de fapt se menține pentru lunile preavizate se achită

în mod normal ceea ce nu s-a întâmplat în cazul său, iar banii care i s-au dat de la

angajator au fost numiți indemnizație.

Conform art. 186 Codul Muncii, indemnizația se oferă pentru 3 luni doar

după concediere și nicidecum înainte și nicidecum doar pentru două luni.

De asemenea, angajatorul a ignorant prevederile art. 251 din Codul muncii

(p. 19 alin.2) și prevederile din Hotărîrea Plenului CSJ nr. 9 din 22.12.2014, care

interzice concedierea femeilor gravide și a femeilor care au copii în vârstă de până

la 4 ani.

A susținut reclamanta că, din cauza suprasolicitării psihico-emoțională la

care a fost expusă la 28 iunie 2019 și la 01 iulie 2019, pe parcursul zilei de 01iulie

2019 s-a simțit rău (dureri de cap și starea generală slăbită), iar noaptea practic nu

a putut dormi. A doua zi, la 02 iulie 2019 s-a adresat de sinestătător la Secția

consultativă de la Institutul de Neurologie, unde a primit tratament ambulatoriu la

domiciliu.

A declarat că din data de 02 iulie 2019 s-a aflat în concediu medical. Starea

în care s-a aflat i-a provocat o durere cronica la urechi, iar în rezultatul unor

investigări, a fost operată la urechea dreaptă la Spitalul Clinic Republican.

A solicitat reclamanta Olesea Chiriac anularea ordinului de concediere nr.

09/P/19 din 30.10.2019, ca fiind emis ilegal; - restabilirea reclamantei Chiriac

Olesea în funcția de manager logistică, la ÎCS ,,Plastics-Mol” SRL; - încasarea

salariului pe toată perioada privării ilegale de a munci din data de 28.06.2019

până la emiterea hotărârii judecătorești; -încasarea prejudiciului moral în mărime

de 500 000 lei.

Prin hotărârea din 05 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

2

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Olesea Chiriac și s-a menținut hotărârea din 05 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că conform art. 86 alin. (1)

lit. c) din Codul muncii, concedierea - desfacerea din inițiativa angajatorului a

contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum și a celui pe

durată determinată - se admite pentru reducerea numărului sau a statelor de

personal din unitate.

Astfel, din actele cauzei rezultă cert că, la 30 octombrie 2019 ÎCS ,,Plastics-

Mol” SRL a emis ordinul nr. 09P/19 privind concedierea angajatei Olesea Chiriac

în baza art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, ca temei servind decizia nr. 01/09 din

27.07.2019 privind reducerea statelor de personal. La 27 noiembrie 2019

Inspectoratul de Stat al Muncii, în urma examinării petiției depusă de Olesea

Chiriac a emis un comunicat nr. Ch-1457/19, prin care a informat, că angajatorul

la eliberarea sa din funcție a admis încălcarea prevederilor art. 251 Codul muncii,

care interzice concedierea femeilor, care au copii în vîrstă de pînă la 4 ani.

Instanța de apel a stabilit că, urmare a comunicatului Inspectoratului de Stat

al Muncii și a recomandărilor acestuia, ÎCS ,,Plastics-Mol” SRL a emis decizia

nr. 02/19 din 24.12.2019 privind anularea ordinului 09P/19 din 30.10.2019, prin

care au fost încetate raporturile de muncă cu Olesea Chiriac și s-a dispus achitarea

drepturilor salariale pentru perioada 31.10.2019-24.12.2019.

Astfel, instanța de apel a notat că, la data adresării în instanță a reclamantei

Olesea Chiriac cu prezenta cerere de chemare în judecată 17.01.2020, ordinul de

concediere contestat nr. 09P/19 din 30 octombrie 2019 era deja anulat de către

angajator.

În acest sens, instanța de apel a menționat că Olesea Chiriac solicită anularea

unui ordin care a fost deja anulat de către angajator. Prin urmare obiectul acțiunii

nu mai există.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, Olesea Chiriac a invocă

ilegalitatea atît a deciziei nr. 01/19 din 25.07.2019 privind reducerea statelor de

personal și cît și a deciziei nr. 02/19 din 24.12.2019 privind anularea ordinului de

concediere însă careva pretenții față de acestea nu au fost formulate. Or, potrivit

art. 60 alin. (4) Cod de procedura civilă, instanța judecătorească nu este în drept

să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acțiunii iar art. 240 alin. (3) Cod de

procedură civilă prevede că, instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele

pretențiilor înaintate de reclamant.

La 26 iulie 2021 și respectiv la 28 iulie 2021, Olesea Chiriac, reprezentată

de avocatul Lilian Osoian a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Mai mult ca atât, a invocat că, instanța de apel a ignorat prevederile art.183

alin.(2), art.88 alin.(1) lit.c), art.251 Codul muncii, art.2036,art.2037 Codul civil.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

3

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 19

mai 2021 și expediat participanților la proces la 18 iunie 2021 (f.d.168).

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 26 iulie 2021 și respectiv la 28

iulie 2021, se consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 19 august 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-

a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

4

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Olesea Chiriac, reprezentată de

avocatul Lilian Osoian.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Olesea Chiriac, reprezentată de avocatul Lilian Osoian

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5