2ra-1498/21 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1498/21

Prima instanță - (Judecătoria Cimișlia, sediul central) jud: I. Volcovschi

Instanța de apel - (Curtea de Apel Comrat) jud: D. Fujenco, A. Mironov, L. Caraianu

ÎNCHEIERE

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zinovia Schimbător,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Zinovia

Schimbător împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociaele cu privire la repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă:

La 19 mai 2020, Zinovia Schimbător a depus cererea de chemare în judecată

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Cimișlia, solicitând încasarea

sumei de 1 950 de lei, cu titlu de cheltuieli suportate la depunerea cererii prealabile

din 7 aprilie 2016 și cheltuieli de deplasare în instanța de judecată, suma de 254 de

lei pentru reclamarea probelor, suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că 7 aprilie 2016 a depus cerere

prealabilă la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Cimișlia, pentru a-i fi inclus în

stagiul de cotizare perioada 21 aprilie 1986 – 31 decembrie 1998.

Cu răspunsul din 6 iulie 2016, nu a fost de acord și l-a contestat în judecată.

Cauza cu nr.21-3-954-21072016 a fost examinată în ședințele de judecată din

7 aprilie 2016; 5 august 2016; 24 august 2016; 1 septembrie 2016; 8 septembrie

2016; 12 septembrie 2016, și în cadrul Curții de Apel Chișinău, cauza cu nr. 02-3a-

23839-25102016 în ședințele de judecată din 6 decembrie 2016; 8 iunie 2017 și 18

ianuarie 2018.

Prin hotărârea din 12 septembrie 2016 a Judecătoriei Cimișlia, cererea sa a

fost admisă și s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a include în

stagiul de cotizare perioada solicitată.

Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărârii din 12

septembrie 2016, iar prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 iunie 2017, a fost

admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a casat hotărârea

din 12 septembrie 2016 a Judecătoriei Cimișlia.

Împotriva deciziei respective a fost depus recurs și, prin decizia din 25

octombrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată decizia din 8 iunie 2017

1

a Curții de Apel Chișinău și restituită cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău.

Prin decizia din 18 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, casată hotărârea din 12

septembrie 2016 a Judecătoriei Cimișlia și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea

a fost respinsă.

La 28 martie 2018 a declarat recurs împotriva deciziei menționate. Iar, prin

decizia din 18 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată integral

decizia Curții de Apel Chișinău și s-a menținut hotărârea din 12 septembrie 2016 a

Judecătoriei Cimișlia.

Astfel, reclamanta a invocat că în legătură cu examinarea cauzei în instanța de

fond, Curtea de Apel Chișinău și Curtea Supremă de Justiție, a suportat cheltuieli

la depunerea cererii, pentru reclamarea probelor și de transport, ce urmează a fi

încasate de la pârât, în temeiul art. 90 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 21 octombrie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central,

s-a încetat procesul inițiat de Zinovia Schimbător față de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Cimișlia.

S-a atribuit Casei Naționale de Asigurări Sociale calitatea de pârât în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Zinovia Schimbător

împotriva cu privire la repararea prejudiciului material și moral. (f.d. 55-56)

Prin hotărârea din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei Cimișlia, sediul central,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Zinovia Schimbător

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale.

S-a încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul Zinoviei

Schimbător suma de 1 890 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate pentru

participarea la examinarea în instanța de fond a cauzei cu nr.21-3-954-21072016 și

în cadrul Curții de Apel Chișinău nr.02-3a-23839-25102016, conform bonurilor

fiscale, suma în mărime de 100 lei achitată la depunerea acțiunii, iar în total suma

de 1 990 de lei.

În rest pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate și neprobate. (f.d.60,

69-76)

La 6 noiembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii, solicitând casarea ei și cu pronunțarea unei hotărâri noi prin

care cererea să fie respinsă integral. (f.d.63-65)

La 20 noiembrie 2020, Zinovia Schimbător a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Cimișlia sediul central din 23 octombrie 2020. (f.d.66-67)

Prin decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Comrat, s-a respins apelul

declarat de Zinovia Schimbător.

S-a admis apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

S-a casat parțial hotărârea din 23 octombrie 2020 a Judecătoriei Cimișlia,

sediul central, în partea ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată, cu emiterea în

această parte a unei noi hotărâri prin care:

S-a respins pretenția Zinoviei Schimbător privind încasarea cheltuielilor de

judecată.

În rest hotărârea s-a menținut.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a reținut că, probele

anexate la materialele cauzei (bonuri fiscale) de către reclamantă nu pot fi

2

considerate pertinente confirmării suportării cheltuielilor de transport de către

ultima, or, în cadrul examinării cauzei, având scopul de a demonstra suportarea

cheltuielilor de transport, urma să prezinte probele despre lipsa/existența

transportului public, autoturismul cu care s-a folosit, combustibil necesar, drumul

parcurs, distanța de la locul de trai până la instanța de judecată.

De asemenea, bonurile fiscale de procurare a combustibilului eliberate de

stațiile PECO, nu demonstrează faptul că anume apelanta/intimată a suportat

cheltuielile date sau că apelanta/intimata s-a deplasat nemijlocit cu automobilul

pentru care a fost procurat combustibilul reflectat în bon.

Colegiul instanței de apel a constat că prima instanță incorect a încasat de la

Casa Națională de Asigurări Sociale cheltuieli de judecată în mărime de 1 890 de

lei efectuate pentru participarea la examinarea acțiunii în instanța de fond a cauzei

cu nr.21-3-954-21072016 și în cadrul Curții de Apel Chișinău nr.02-3a-23839-

25102016, conform bonurilor fiscale, suma în mărime de 100 lei achitată la

depunerea acțiunii, iar în total suma în mărime de 1990 lei.

Referitor la capătul acțiunii privind repararea prejudiciului moral, a menționat

că concluzia instanței precum, este corectă urmând a fi menținută.

În privința cheltuielilor de judecată, Colegiul a remarcat că Zinovia

Schimbător nu a avut câștig de cauză în prezentul proces.

La 22 iulie 2021, Zinovia Schimbător a declarat recurs împotriva deciziei din

12 mai 2021 a Curții de Apel Comrat, solicitând să fie admis recursul și casată

integral decizia instanței de apel și parțial hotărârea primei instanțe, cu pronunțarea

unei hotărâri noi prin care să fie încasat de la pârât cheltuielile de judecată

suplimentare la cele 200 lei în sumă de 150 lei, dar în total 350 lei pentru

participarea le ședință Curții de Apel Chișinău la 18 ianuarie 2018 pe când toată R.

Moldova s-a aflat sub nămeți; Să fie încasat din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale prejudiciul moral estimat în mărime de 10 000 lei; Să fie încasat

din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale pentru participarea la ședințele de

judecată, pentru examinarea prezentei cauze, câte 200 lei pentru fiecare ședință dar

în total 600 lei și pentru participarea la ședința Curții de Apel Comrat 300 lei.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. b) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen, la 22 iulie 2021, având

în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost recepționată de către

recurentă la 17 iunie 2021 (f.d.138).

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată pentru cunoștință „Casei Naționale de

Asigurări Sociale la 9 septembrie 2021, însă, până la data examinării admisibilității

recursului, intimata nu a depus referință prin care să expună poziția privitor la

recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

4

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Zinovia Schimbător, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Zinovia Schimbător.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

5