3ra-877/21 — anularea actului administrativ

3ra-877/21 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-877/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, E.Palanciuc, I.Muruianu)

Î N C H E I E R E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecătorii Victor Burduh

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Khrystyna Dolotinova și Olena

Dolotinova, reprezentate de avocatul Andrian Cotună,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova împotriva Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul depus de Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova împotriva hotărârii din

03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 13 noiembrie 2017 Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne

cu privire la anularea actelor administrative.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantele Khrystyna Dolotinova și

Olena Dolotinova au menționat, că sunt originare din orașul Krasnodon, regiunea Lugansk,

Ucraina.

Din luna aprilie 2014, în regiunile Lugansk și Donbas din estul Ucrainei a început un

conflict armat cu implicarea separatistelor pro-ruși și a unităților militare guvernamentale

ale Ucrainei, iar conform datelor Organizației Națiunilor Unite, în cadrul conflictului armat

din estul Ucrainei, au fost omorâți 2803 civili și 7422 combatanți, peste 24541 persoane au

fost rănite, cel puțin 1414798 de ucraineni au fost intern permutați, iar 925500 au părăsit

hotarele țării.

Au comunicat că în luna septembrie 2014, Olena Dolotinova a suferit o operație la

rinichi, fiind o perioadă îndelungată lipsită de capacitatea de a se deplasa, iar în vara anului

2015, în contextul încălcării unui nou armistițiu dintre forțele beligerante și reluării

acțiunilor militare, creșterii în regiunea Lugansk și în particular în orașul Krasnodar, al

nivelului criminalității, în prezența unei situații catastrofale privind asigurarea populației cu

1

resurse necesare, distrugerea infrastructurii cât și în legătură cu epuizarea resurselor

financiare ale familiei Dolotinova, în contextul ameliorării sănătății Olenei Dolotinova, au

hotărât părăsirea hotarelor Republicii Ucraina în favoarea statului vecin, Republica

Moldova.

Reclamantele au menționat că imediat ce au intrat pe teritoriul Republicii Moldova, s-

au adresat Biroului Migrație și Azil în vederea acordării protecției internaționale, carea le-a

fost acordată la data de 26 octombrie 2015, fiindu-le acordat dreptul de reședință pe

teritoriul țării, până la data de 26 octombrie 2016.

Au afirmat că, ulterior, la expirarea măsurilor de protecție internațională acordate

inițial, s-au adresat către Biroul Migrație și Azil în vederea prelungirii acestora, astfel încât,

la data de 26 octombrie 2016, în baza deciziilor Direcției azil și integrare a Biroului

Migrație și Azil nr. 375/15/DR și nr. 374/15/DR, le-a fost acordată protecție internațională

sub forma protecției umanitare, pe un termen de 3 ani, respectiv pe perioada 26 octombrie

2016-26 octombrie 2019.

Însă, pe data de 24 octombrie 2017 le-au fost comunicate deciziile Direcției azil și

integrare a Biroului Migrație și Azil nr. 60/17/DAI din 31 iulie 2017 și nr. 61/17/DAI din

data de 31 iulie 2017, privind încetarea protecției umanitare oferite lor.

Krystyna Dolotinova Olena Dolotinova consideră că deciziile Biroului Migrație și Azil

de încetare a protecției umanitare sunt ilegale în fond, fiind emise contrar prevederilor legii

naționale cât și cadrului normativ internațional, or, condițiile care au suscitat acordarea

protecției internaționale nu s-au epuizat, deoarece în regiunea Lugansk, Ucraina continue

ostilitățile, în fiecare zi sunt jertfe umane, iar drepturile acordate de protecția internațională

sub forma protecției umanitare, sunt un imperativ care asigură un minim de protecție

juridică pe teritoriul Republicii Moldova, în contextul în care este imposibilă returnarea în

țara de origine.

Iar, conform art. 45 alin. (3) al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în

Republica Moldova, în sensul prezentei legi, prin vătămări grave se înțelege prezența uneia

din următoarele situații: a) existența unei condamnări la pedeapsă capitală sau existența

pericolului execuției; b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante

aplicate solicitantului în țara sa de origine; c) amenințarea gravă și individuală la viața sau

la integritatea corporală a unui civil din motive de violență generalizată în situații de

conflict armat internațional sau intern.

Astfel, reclamantele consideră că argumentele expuse de către Biroul Migrație și Azil,

de fapt, denotă că în privința lor urma să fie păstrată protecția umanitară, or, în acest sens au

fost invocate circumstanțe de fapt concludente și nu a fost probată și argumentată retragerea

protecției umanitare, respectiv actele administrative contestate sunt ilegale în fond.

Reclamantele Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova au relatat că în concluziile

deciziilor de încetare a protecției umanitare a Biroului Migrație și Azil, este indicat că în

cazul lor se poate aplica alternativa refugiului intern și dânsele nu fac parte dintr-o categorie

vulnerabilă de persoane, pentru care alternativa refugiului intern ar fi imposibilă.

Reclamantele consideră că concluziile expuse de Biroul Migrație și Azil de încetare a

protecției umanitare sunt vădit abuzive și în contradicție directă cu sursele de informație

citate în favoarea soluției adoptate, or, s-a indicat că autoritățile guvernamentale ucrainene

sunt în imposibilitate să asigure securitatea propriilor cetățeni, inclusiv lor, în condițiile în

care în regiunile Donețk și Lugansk luptele dintre rebelii pro-ruși și forțele guvernamentale

continuă, în zonă au rămas resturi explozive, care creează victime printre personalul militar

și civil, fiind astfel prezentă insecuritatea pentru populația civilă.

2

În acest sens, au susținut că Biroul Migrație și Azil, invocând alternativa refugiului

intern, a omis faptul că acest „refugiu” le poate plasa într-o situație economică deplorabilă,

fapt care poate fi considerat ca tratament inuman și degradant, iar, în contextul a 1,63

milioane de refugiați, nu există garanția că vor fi asigurate cu spațiu locativ, vor avea hrană,

sprijin financiar și nu vor deveni victime a unei rate în prezent majorate de criminalitate

creată de aceste condiții.

Din sensul Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova,

rezultă că măsurile de protecție internațională se acordă în cazul în care persoana este în

imposibilitate de a reveni în regiunea natală, localitatea natală, și nicidecum nu este vorba

de posibilitatea de a reveni într-o regiune mai puțin afectată din țara de origine a persoanei.

Au specificat că conform art. 131 alin. (4) Cod de procedură civilă, dacă o parte

recunoaște în ședință de judecată sau în cadrul îndeplinirii delegației judiciare faptele pe

care cealaltă parte își întemeiază pretențiile sau obiecțiile, aceasta din urmă este degrevată

de obligația dovedirii lor. Recunoașterea se consemnează în procesul-verbal al ședinței de

judecată. Recunoașterea expusă în scris se anexează la materialele dosarului.

Astfel, în condițiile speței, în textul motivării deciziilor, Biroul Migrație și Azil a

recunoscut existența unor circumstanțe de fapt relevante și anume: existența pentru ele a

riscului iminent vieții în cazul returnării în regiunea de origine în care au loc acțiuni de

luptă, existența unui număr enorm de persoane intern deplasate în Ucraina, lipsa unui loc de

muncă pentru aceste persoane cît și nivelul nesatisfacător de venituri a acestor persoane.

Pe lângă aceasta, reclamantele au invocat și prevederile art. 20 alin. (1) al Legii nr.

270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, conform cărora un străin

este exclus de la acordarea protecției umanitare dacă există motive întemeiate să se creadă

că: a) a comis o infracțiune împotriva păcii, o crimă de război sau o infracțiune împotriva

umanității, așa cum sînt definite în tratatele internaționale la care Republica Moldova este

parte, precum și în legislația penală a Republicii Moldova; b) a comis o infracțiune gravă,

deosebit de gravă sau excepțional de gravă de drept comun înainte de a intra pe teritoriul

Republicii Moldova; c) a comis fapte care sînt contrare scopurilor și principiilor

Organizației Națiunilor Unite, enunțate în Preambulul și în art.l și 2 din Carta Națiunilor

Unite; d) prezintă un pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea Republicii

Moldova; e) a planificat, a facilitat sau a participat la săvîrșirea unor acte de terorism, după

cum sînt definite în tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.

Au menționat că dânsele nu întrunesc niciuna din condițiile expuse supra, fapt care le-

ar exclude din categoria persoanelor care pot beneficia de protecție umanitară în Republica

Moldova, acestea fiind persoane, care au părăsit regiunea natală în prezența unui risc

iminent vieții lor, risc care persistă și în prezent.

Reclamantele au solicitat anularea deciziilor Direcției azil și integrare a Biroului

Migrație și Azil nr. 61/17/DAI din 31 iulie 2017 privind încetarea protecției umanitare

oferite Khrystinei Dolotinova și nr. 60/17/DAI din 31 iulie 2017, privind încetarea

protecției umanitare oferite Olenei Dolotinova, ca fiind ilegale în fond și emise contrar

prevederilor legii. Or, potrivit art. 19 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul

în Republica Moldova, protecția umanitară se acordă străinului care nu îndeplinește

condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat, dar în a cărui privință există motive

serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în țara sa de origine, ar fi

supus unui risc real de a suferi vătămările grave definite la art. 45 alin. (3) și nu poate sau,

ca urmare a acestui risc, nu dorește să obțină protecția respectivei țări.

3

Prin hotărârea din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Khrystyna Dolotinova și Olena

Dolotinova împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la anularea actelor administrative.

La 17 februarie 2021 Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova au depus apel

împotriva hotărârii din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d. 214

vol. I).

Hotărârea motivată din 03 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

notificată reprezentantului Khrystynei Dolotinova și Olenei Dolotinova, avocatului Andrian

Cotună la data de 30 martie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a scrisorii

recomandate, anexat la materialele cauzei (f.d. 215 vol. I).

La 20 aprilie 2021 Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova au prezentat motivarea

apelului (f.d. 219-226 vol. I).

Astfel, instanța de apel corect a considerat ca fiind depus în termen apelul

Khrystynei Dolotinova și Olenei Dolotinova împotriva hotărârii din 03 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de

Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova împotriva hotărârii din 03 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Chișinău a reiterat prevederile art.

16 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2018 privind azilul în Republica Moldova, conform

cărora pe teritoriul Republicii Moldova persoanei i se acordă una din următoarele forme de

protecție: a) statutul de refugiat; b) protecție umanitară; c) protecție temporară; d) azil

politic.

Conform art. 17 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2018 privind azilul în Republica

Moldova, statutul de refugiat se recunoaște, la solicitare, străinului care, în virtutea unei

temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, apartenență

la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara țării a cărei cetățenie o deține și

care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește să se pună sub protecția acestei țări;

sau care, nedeținînd nici o cetățenie și găsindu-se în afara țării în care își avea domiciliul

legal și obișnuit, ca urmare a unor astfel de evenimente, nu poate sau, datorită respectivei

temeri, nu dorește să se reîntoarcă.

Iar, protecția umanitară, este definită în art. 19 din aceeași Lege și se acordă străinului

care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat, dar în a cărui

privință există motive serioase și întemeiate de a crede că, în cazul în care ar fi trimis în țara

sa de origine, ar fi supus unui risc real de a suferi vătămările grave definite la art.45 alin.(3)

și nu poate sau, ca urmare a acestui risc, nu dorește să obțină protecția respectivei țări.

Instanța de apel a specificat, că conform art. 45 din aceeași Lege, actele considerate ca

fiind o persecuție, în sensul art.17, trebuie: a) să fie suficient de grave prin natura sau prin

repetarea lor pentru a putea constitui o violare gravă a drepturilor fundamentale ale omului,

în special a drepturilor de la care nu se pot face derogări potrivit art.15 alin.(2) din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea

Parlamentului nr.1298-XII din 24 iulie 1997; b) să reprezinte o multitudine de măsuri,

inclusiv violări ale drepturilor omului, care sînt suficient de grave pentru a afecta o

persoană în măsura menționată la lit.a).

4

Actele de persecuție care pot fi calificate ca atare potrivit alin.(1) pot să ia forma: a)

actelor de violență fizică și psihică, inclusiv a celor de violență sexuală; b) măsurilor legale,

administrative, polițienești și/sau judiciare care sînt discriminatorii sau care sînt aplicate

într-o manieră discriminatorie; c) acuzării sau pedepsei discriminatorii sau disproporționate;

d) imposibilității rejudecării ca urmare a unei pedepse discriminatorii sau disproporționate;

e) acuzării sau pedepsirii ca urmare a refuzului de îndeplinire a serviciului militar în caz de

conflict, atunci cînd îndeplinirea serviciului militar ar presupune săvîrșirea de infracțiuni

sau de acte care cad sub incidența clauzelor de excludere prevăzute la art.17; f) abuzurilor și

actelor discriminatorii împotriva unor persoane din motive de gen sau abuzurilor și actelor

discriminatorii împotriva minorilor.

Prin vătămări grave, în sensul prezentei legi, se înțelege prezența uneia din următoarele

situații: a) existența unei condamnări la pedeapsă capitală sau existența pericolului

execuției; b) tortura sau tratamentele ori pedepsele inumane sau degradante aplicate

solicitantului în țara sa de origine; c) amenințarea gravă și individuală la viața sau la

integritatea corporală a unui civil din motive de violență generalizată în situații de conflict

armat internațional sau intern.

Totodată, instanța de apel a indicat că potrivit art. 86 din Legea indicată, protecția

umanitară încetează în cazul în care: a) împrejurările care au dus la acordarea ei au încetat

să existe ori s-au schimbat în așa măsură încît protecția acordată nu se mai justifică; b)

beneficiarul a redobîndit în mod voluntar cetățenia pierdută sau a dobîndit o nouă cetățenie,

avînd protecția țării al cărei cetățean a devenit; c) șederea pe teritoriul Republicii Moldova

este legalizată în alt mod; d) beneficiarul a renunțat la protecția acordată în conformitate cu

prezenta lege. Direcția azil și integrare va aprecia dacă schimbarea circumstanțelor nu este

temporară și este atît de semnificativă, încît să nu mai fie justificată temerea că beneficiarul

de protecție umanitară va fi expus unor vătămări grave. Direcția azil și integrare va examina

anual situația din țările de origine ale beneficiarilor de protecție umanitară în vederea

aprecierii necesității menținerii protecției umanitare beneficiarilor acestei forme de

protecție.

Instanța de apel a concretizat, că în pct. 29 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului

European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 „privind standardele referitoare la

condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a

putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru

persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției

acordate”, este prevăzut că una dintre condițiile pentru a putea obține statutul de refugiat, în

sensul articolului 1 secțiunea A din Convenția de la Geneva, este existența unei legături

cauzale între motivele de persecuție, și anume cele legate de rasă, religie, naționalitate,

opinie politică sau apartenența la un anumit grup social, și actele de persecuție sau lipsa

protecției împotriva acestor acte.

Instanța de apel a stabilit că reieșind din deciziile Biroului Migrație și Azil din

26 octombrie 2015, în baza cărora Khrystynei Dolotinova și Olenei Dolotinova le-a fost

acordată protecție umanitară, motivul acordării protecției umanitare au fost acțiunile

militare între rebelii pro-ruși și forțele militare de stat care au avut loc în Ucraina, anume în

regiunea de reședință a reclamantelor – regiunea Lugansk, fapt ce a pus în pericol viața

personală a acestora, iar referitor la motivul solicitării azilului în Republica Moldova,

solicitantele au susținut că, nu au posibilitate să se întoarcă în țara de origine din cauza

confruntărilor militare din estul țării, fapt pentru care viața lor va fi pusă în pericol.

5

Instanța de apel a menționat că circumstanțele indicate, însă, nu constituie temei pentru

a considera că, în țara de origine, solicitantele de azil sunt expuse riscurilor de a fi

persecutate, abuzate, de a fi supuse actelor de violență fizică, psihică sau unor alte rele

tratamente.

Subsecvent, referitor la argumentele acțiunii, din perspectiva încadrării acestora în

elementele definiției protecției umanitare, prevăzute în art. 19 alin.(1) din Legea nr. 270 din

18 decembrie 2018 privind azilul în Republica Moldova, prin prisma analizei riscurilor

invocate, instanța de apel a menționat că situația din țara de origine a solicitantelor

protecției umanitare nu prezintă un pericol pentru viața sau securitatea lor în cazul

întoarcerii în țara de origine.

La 01 iulie 2021 Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova, reprezentate de avocatul

Andrian Cotună, au depus recurs împotriva decziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi decizii de admitere a acțiunii (f.d. 36 -41 vol. II).

În susținerea recursului au invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat.

În esență, recurentele au reiterat aceleași argumente care au fost expuse în cererea de

apel.

Articolul 244 alin. (1) Cod administrativ, prevede că hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 02 iunie 2021.

Astfel, recursul depus la data de 01 iulie 2021 de către Khrystyna Dolotinova și Olena

Dolotinova, reprezentate de avocatul Andrian Cotună, este în termen.

La 17 august 2021 în adresa intimatului Biroului Migrație și Azil a fost expediată

copia recursului depus de Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova, reprezentate de

avocatul Andrian Cotună, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d.47

vol. II), însă intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

la recurs.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Khrystyna Dolotinova și Olena

Dolotinova, reprezentate de avocatul Andrian Cotună, în raport cu materialele cauzei,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

6

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și

din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

7

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova, reprezentate de avocatul Andrian Cotună.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D i s p u n e :

Recursul depus de Khrystyna Dolotinova și Olena Dolotinova, reprezentate de

avocatul Andrian Cotună, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

Judecătorii

Victor Burduh

Aliona Miron

8