3ra-796/20 — contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată

3ra-796/20 — contestarea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-796/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

07 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Anastasiia Pisarenko,

reprezentată de avocatul Alexandru Adam,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Anastasiia Pisarenko împotriva Biroului Migrație și Azil din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ

și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Anastasiia Pisarenko, reprezentată de avocatul

Alexandru Adam și s-a menținut hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 16 noiembrie 2018, Anastasiia Pisarenko, reprezentată de avocatul Alexandru

Adam, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului de Migrație și Azil

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta Anastasiia Pisarenko a indicat că s-a născut în

Kazahstan, satul Chismisi, este de naționalitate rusă și de religie xxxxxxxxxxxxx.

Referitor la motivul plecării din țara de origine invocă faptul că fiind adeptă a

confesiunii religioase xxxxxxxxxxxxx la data de 18 iulie 2018 a venit în Republica

Moldova pentru a participa la congresul regional al confesiunii nominalizate. La data

de 20 aprilie 2017 instanța supremă a xxxxx xxx a menținut decizia privind interzicerea

activităților desfașurate de confesiunea religioasă xxxxxxxxxxxxx, calificând-o ca

extremistă.

Reclamanta a relatat că adepții confesiunii religioase xxxxxxxxxxxxx sunt lipsiți

1

de avere și sunt eliberați de la serviciu, iar acțiunile statului împotriva religiei au

început din lunile mai - iunie a anului 2017, din momentul intrării în vigoare a legii.

Reclamanta a indicat că îi este frică să locuiască în xxxxxxxxxxxx existând riscul de a

fi arestată de către organele de poliție pentru faptul că este adepta confesiunii religioase

disputate. Motivul plecării din țara de origine și solicitării azilului în Republica

Moldova rezidă în dorința de a se stabili cu traiul în acest stat, unde are dreptul la libera

exprimare și libertatea de a trăi. Confirmă cele relatate în suportul acțiunii prin

rapoartele elaborate de organizațiile internaționale.

Reclamanta сonsideră că în cazul întoarcerii sale în xxxxxxxxxxxx viața și

integritatea sa corporală va fi pusă în pericol, iar condițiile necesare pentru acordarea

statutului de refugiat în Republica Moldova au fost întrunite. Mai consideră că decizia

Biroului de Migrație și Azil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în cauză este neîntemeiată, prin care se încalcă grav un șir de principii

fundamentale consfințite atât la nivel național, cît la nivel internațional.

Totodată, reclamanta a invocat că circumstanțele mai sus-indicate, au făcut ca

solicitantul să se refugieze pentru a nu fi supus amenințărilor rezultate din luptele

interne pe motive religioase, care se soldează cu o discriminare din partea marii

majorități religioase adepții confesiunii religioase xxxxxxxxxxxxx. Suplimentar,

reclamanta relevă că, oferirea unei forme de protecție solicitantului de azil se impune

din considerentul că refuzul în protecția unui strain care poate fi supus riscurilor

psihologice și fiziologice, s-ar echivala conform practicii judiciare a CtEDO drept o

încălcare a art. 3 din Convenție, prin admiterea tratamentelor inumane și degradante.

Reclamanta consideră că cade sub incidența art. 16, 17 al Legii nr. 270 din

18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova și în acest sens, urmează să i

se acorde una din formele de protecție prevăzute de legislație-statutul de refugiat,

deoarece aceasta este supusă riscului real privind integritatea vieții și sănătății acesteia,

ori decizia contestată încalcă dreptul la protecție a solicitantului de azil.

Reclamanta Anastasiia Pisarenko a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei

nr. 86/18/DAI din 22 octombrie 2018 și obligarea acordării unei forme de protecție

prevăzute de art.16 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul (în

continuare Legea privind azilul) și anume statutul de refugiat.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Anastasiia Pisarenko împotriva

Biroului Migrație și Azil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la contestarea deciziei nr. 86/18/DAI din 22 octombrie 2018 și

obligarea acordării statutului de refugiat.

Prin decizia din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Anastasiia Pisarenko, reprezentată de avocatul Alexandru Adam și s-a

menținut hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Anastasiia Pisarenko împotriva Biroului Migrație și Azil din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ

și obligarea emiterii actului administrativ.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la data de 22 octombrie 2018

Biroul Migrație și Azil a adoptat decizia nr. 86/18/DAI în temeiul căreia a respins

cererea de azil depusă la 13 august 2018 de către cetățeanca Federației Ruse, Anastasiia

2

Pisarenko. Raționamentele în acest sens a Biroului de Migrație și Azil au rezidat în

următoarele: Temerea invocată de solicitanta Anastasiia Pisarenko sub aspectul

elementului subiectiv și cel obiectiv nu este bine întemeiată și nu există o probabilitate

reală ca în cazul întoarcerii în țara de origine, viața și integritatea corporală a acesteia

să fie pusă în pericol, nu există probabilitate rezonabilă ca dânsa să fie supusă unor

acțiuni de persecuție. În privința solicitantei pe durata aflării în țara de origine nu au

fost întreprinse acte de persecuție asemănătoare celor indicate la art. 42 din Legea nr.

270 din 18 decembrie 2008 privind azilul. Dat fiind faptul că nu au fost identificate

acte de persecuție nu este identificat nici agentul de persecuție. Alternativa refugiului

intern în cazul solicitantei nu este relevantă. Luând în considerare profilul solicitantei

precum și faptul că aceasta nu a avut careva probleme în trecut cu autoritățile de stat,

nu există motive pentru a crede că solicitanta riscă să fie persecutată la întoarcere în

țara de origine. Examinându-se cererea de azil din perspectiva încadrării în elementele

definiției protecției umanitare în conformitate cu art. 45 alin. (3) din Legea privind

azilul, s-a reținut că, solicitanta de azil nu este expusă unui risc serios de a fi

condamnată la moarte sau de a executa o astfel de pedeapsă, aceasta nesăvârșind nici

o infracțiune pentru care să fie urmărită de autorități. De asemenea, analizând

declarațiile solicitantei s-a stabilit că dânsa nu a fost supusă vătămărilor grave de tortură

sau tratamente ori pedepse inumane sau degradante, ea părăsind țara de origine din alte

considerente. S-a apreciat că pe teritoriul Federației Ruse nu au loc acțiuni violente

generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional, solicitanta de azil nu

a fost constrânsă să părăsească Xxxxxxxxxxxxx în mod forțat, situația din țara de

origine nu prezintă un pericol atât pentru viața cât și pentru securitatea acesteia în cazul

întoarcerii în țara de origine (f.d. 6-12). Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație

și Azil al MAI, în temeiul obligației stabilită de lege are în sarcina sa de a verifica

obiectiv și imparțial toate sursele de informații care conțin informații relevante cererii

de azil în examinare, de a cerceta toate circumstanțele și de a ține cont de toate

împrejurările care redau cît mai obiectiv situația reală a solicitantului și necesitatea

acordării protecției de către statul Republica Moldova. Prin urmare, în pricină, Direcția

Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI este obligată în baza legii de a

verifica toate circumstanțele invocate de către apelantă în motivarea solicitării sale de

azil, în scopul constatării gradului de corespundere a acestora cu realitatea. Or, la

examinarea cererii de azil, autoritatea competentă nu este ținută de a constata situația

de fapt existentă, independent de argumentele solicitantului.

Instanța de apel a constatat că apelanta Anastasiia Pisarenko și-a părăsit inițial

țara de origine Xxxxxxxxxxxxx nu din motivul că ar fi fost supusă riscului de

persecuție ori vătămărilor grave. Aceasta a intrat pe teritoriul Republicii Moldova cu

pașaportul național nr.754900666, eliberat la data de 16 mai 2017 și valabil până la

data de 16 mai 2027. Totodată, a prezentat în original pașaportul intern nr.

1812782304, eliberat la data de 22 noiembrie 2012. La 13 august 2018 Anastasiia

Pisarenko a solicitat azil în Republica Moldova, fiind la punctul de trecere a frontierei

de stat SPF „Otaci”. Referitor la motivul plecării din țara de origine, solicitanta a

invocat că este adeptă al confesiei religioase „Martorii lui Iehova”. Dînsa a relatat, că

la data de 18 iulie 2018 a venit în Republica Moldova pentru a participa la congresul

regional al confesiei religioase ,,Martorii lui Iehova”.

Solicitanta a informat că la data de 20 aprilie 2017, instanța ierarhic superioară a

3

Federației Ruse a menținut decizia privind interzicerea activităților confesiei religioase

„Martorii lui Iehova”, calificând-o ca extremistă. Tot în acest context, solicitanta a

relatat că cei care sunt adepți a confesiunii religioase ,,Martorii lui Iehova’’ sunt lipsiți

de avere și sunt eliberați de la serviciu și acțiunile din partea statului împotriva religiei

au început din lunile mai-iunie a anului 2017, din momentul intrării legii în vigoare pe

teritoriul Federației Ruse, prin urmare în Xxxxxxxxxxxxx îi este frică să locuiască,

deoarece este cu gândul să nu fie arestată de către organele de poliție, din motivul că

este adeptă a acestei religii. Referitor la motivul plecării din țara de origine și solicitării

azilului în Republica Moldova, solicitanta a invocat că dorește să se stabilească cu

traiul pe teritoriul Republicii Moldova, deoarece în Republica Moldova are dreptul la

libera exprimare și libertatea de a trăi.

Astfel, analizând cronologic circumstanțele pricinii, instanța de apel a reținut că

în speță, nu se confirmă existența temeiurilor pentru acordarea azilului în Republica

Moldova. Din probele administrate, nu rezultă expunerea apelantei riscului de a fi

persecutată în țara de origine pentru motive de religie, ori motivele invocate, în

coroborare cu circumstanțele constatate în cadrul procesului, nu justifică acordarea

unei forme de protecție.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

26 mai 2020, Anastasiia Pisarenko, reprezentată de avocatul Alexandru Adam, a

contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a acțiunii depuse

de Anastasiia Pisarenko.

Recurenta Anastasiia Pisarenko, în motivarea recursului a invocat că la

examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzei în fond, concluziile instanței de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, precum și faptul că normele de drept material și

procedural au fost aplicate eronat.

Recurenta a indicat că s-a născut în Kazahstan, satul Chismisi, este de

naționalitate rusă și de religie xxxxxxxxxxxxx. Referitor la motivul plecării din țara de

origine invocă faptul că, fiind adeptă a confesiunii religioase xxxxxxxxxxxxx la data

de 18 iulie 2018 a venit în Republica Moldova pentru a participa la congresul regional

al confesiunii nominalizate. La data de 20 aprilie 2017 instanța supremă a Federației

Ruse a menținut decizia privind interzicerea activităților desfașurate de confesiunea

religioasă xxxxxxxxxxxxx, calificând-o ca extremistă.

Recurenta a relatat că adepții confesiunii religioase xxxxxxxxxxxxx sunt lipsiți

de avere și sunt eliberați de la serviciu, iar acțiunile statului împotriva religiei au

început din lunile mai - iunie a anului 2017, din momentul intrării în vigoare a legii.

Reclamanta a indicat că îi este frică să locuiască în Xxxxxxxxxxxxx existând riscul de

a fi arestată de către organele de poliție pentru faptul că este adepta confesiunii

religioase disputate. Motivul plecării din țara de origine și solicitării azilului în

Republica Moldova rezidă în dorința de a se stabili cu traiul în acest stat, unde are

dreptul la libera exprimare și libertatea de a trăi. Confirmă cele relatate în suportul

acțiunii prin rapoartele elaborate de organizațiile internaționale.

Recurenta a relatat că conform raportului elaborat de BBC: (Instanța supremă a

interzis activitatea „Martorilor lui Iehova” pe teritoriu Rusiei din 20 aprilie 2017),

www.bbc.com/russian/news-39660756. se menționează: Curtea Supremă a Federației

4

Ruse, la cererea Ministerului Justiției, a recunoscut că organizația „Martorii lui Iehova”

are activitate extremistă în Rusia și a interzis activitatea acesteia pe teritoriul țării. În

special în decembrie 2014, Curtea Supremă a Federației Ruse a recunoscut site-ul

organizației ca unul extremist precum și trei cărți: „Ceea ce învață cu adevărat Biblia?",

„Abordarea lui lehova” și „Vino și urmeaza- mă” . Birourile regionale ale organizației

au fost în mod repetat aduse la răspundere administrativă în Rusia, și acuzați în

distribuirea materialelor extremiste.

Conform raportului elaborat de: (Agenția informațională a Federației Ruse, din

06 aprilie 2017), http://tass.ru/obschestvo/4160018. se menționează: în octombrie

2016, Judecătoria Tver din Moscova a emis un avertisment către "Centrul

Administrativ al Martorilor lui lehova din Rusia" pentru activitățile sale extremiste.

Conform legislației ruse, dacă asociația religioasă în termenul stabilit în avertisment

nu a înlăturat încălcările comise sau au fost depistate noile încălcări cu semne

extremiste organizația este supusă lichidării. La 16 ianuarie Tribunalul Moscovei a

recunoscut legitim avertismentul pentru activitățile extremiste îndreptat împotriva

organizației Martorii lui lehova.

Conform raportului elaborat de NTV: și anume http://www.ntv.ru/novosti/l

854878/, se menționează: Astăzi, Curtea Supremă de Justiție a menținut decizia privind

recunoașterea organizației „Martorii lui lehova,, ca extremistă și a fost interzisă

activitatea acestea. In luna aprilie 2017, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul

depus de Ministeul Justiției. A fost emisă decizia privind încetarea imediată a

activităților tuturor 395 de oficii a „Martorilor lui Iehova“ din Xxxxxxxxxxxxx.

Recurenta a relatat că în cazul întoarcerii sale în Xxxxxxxxxxxxx viața și

integritatea sa corporală va fi pusă în pericol, iar condițiile necesare pentru acordarea

statutului de refugiat în Republica Moldova au fost întrunite. Mai consideră că decizia

Biroului de Migrație și Azil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în cauză este neîntemeiată, prin care se încalcă grav un șir de principii

fundamentale consfințite atât la nivel național, cît la nivel internațional.

Totodată, recurenta a invocat că circumstanțele mai sus-indicate, au făcut ca

solicitantul să se refugieze pentru a nu fi supus amenințărilor rezultate din luptele

interne pe motive religioase, care se soldează cu o discriminare din partea marii

majorități religioase adepții confesiunii religioase xxxxxxxxxxxxx. Suplimentar,

reclamanta relevă că, oferirea unei forme de protecție solicitantului de azil se impune

din considerentul că refuzul în protecția unui strain care poate fi supus riscurilor

psihologice și fiziologice.

La 21 iulie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Biroului

Migrație și Azil al MAI copia recursului declarat de Anastasiia Pisarenko împotriva

deciziei din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 139).

Completul specializat relevă că intimatul Biroul Migrație și Azil al MAI a

recepționat copia recursului expediat de Anastasiia Pisarenko, fapt confirmat prin

avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 141).

Intimatul Biroul Migrație și Azil al MAI nu și-a valorificat dreptul de a depune

referință la recursul declarat de Anastasiia Pisarenko împotriva deciziei din

12 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

5

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul relevă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

12 februarie 2020. Totodată, decizia recurată a fost notificată recurentei Anastasiia

Pisarenko, prin intermediul avocatului sau Alexandru Adam la data de 30 aprilie 2020,

fapt ce se confirmă prin dovada de expediere poștală (extras din poșta electronică activă

marina.samatic@justice.md) anexată la materialele cauzei (f.d. 129).

În aceste circumstanțe recursul depus de Anastasiia Pisarenko la 26 mai 2020, se

consideră a fi depus în termen. (f.d. 131-135)

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

6

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursul depus de Anastasiia Pisarenko, reprezentată de avocatul

Alexandru Adam este inadmisibil.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Anastasiia Pisarenko, reprezentată de avocatul Alexandru

Adam se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7