3ra-1114/17 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1114/17

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru (jud. G. Manoli)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, L. Popova, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

15 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței,judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Svetlana Filincova, Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Direcția azil și integrare a Biroului Migrație și

Azil al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zadiriienko Anna

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

anularea deciziei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de către Zadiriienko Anna și casată hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 15 aprilie 2016, Zadiriienko Anna s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Biroul Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne privind

anularea deciziei.

În motivarea acțiunii a indicat că în luna iulie 2015 din cauza conflictului armat

din estul Ucrainei a plecat de la domiciliul său din or. Donețk în s. Yalta regiunea

Donețk, unde s-a aflat o lună și jumătate, după care s-a deplasat în s. Sergheevca

regiunea Belgorod-Dnestrovsk, unde a stat 18 zile, iar ulterior a venit în Republica

Moldova, mun. Chișinău, toate acestea fiind comunicate la interviul petrecut de

reprezentanții Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne.

Susține că împreună cu doi copii minori a venit la soțul său Zadiriienko Roman,

care se află de o perioadă de timp în Republica Moldova.

1

Menționează că feciorul său, xxxxx are un viciu xxxxx, astfel a fost nevoită în

luna noiembrie 2015 să meargă în Ucraina la un spital din Kiev pentru consultații și

îngrijiri medicale.

Explică că potrivit deciziei contestate nr. 40/16/DR din 09 martie 2016

reclamanta ar putea locui în alte zone ale Ucrainei, dar Zadiriienko Anna pretinde că

nu s-a ținut cont de încercările sale anterioare de a se stabili în alte zone ale Ucrainei

și de faptul că, drepturile sale fundamentale ar putea fi încălcate.

Relevă că situația din Ucraina nu s-a schimbat, dar din contra numărul

persoanelor intern strămutate s-a dublat, în pofida înțelegerilor privind încetarea

focului, ostilitățile din regiune continuă să fie raportate. Deși există o descreștere a

acestor atacuri, totuși situația cu privire la securitatea civililor rămâne tensionată.

Precizează că este prea devreme de a constata că ostilitățile din regiunea Donețk

au încetat, ca urmare a acordului din 15 septembrie 2015 de la Minsk. Astfel de

acorduri au fost încheiate și anterior, însă situația umanitară și securitatea din regiune

nu s-a ameliorat.

Solicită reclamanta anularea deciziei Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne nr. 40/16/DR din 09 martie 2016.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 19 ianuarie 2017 a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Zadiriienko Anna, ca fiind

nefondată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017 a fost admis apelul

declarat de Zadiriienko Anna, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 19 ianuarie 2017 și pronunțată o nouă hotărâre prin care: s-a admis acțiunea

înaintată de Zadiriienko Anna și s-a anulat decizia Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne nr. 40/16/DR din 09 martie 2016.

La data de 14 august 2017, Direcția azil și integrare a Biroului Migrație și Azil

al Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 10 mai 2017, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii instanței de fond din 19 ianuarie 2017.

În motivarea cererii de recurs a indicat că cu decizia instanței de apel a făcut

cunoștință la data de 02 august 2017.

Menționează că instanța de apel a examinat superficial cauza data și nu a atras

atenția la rapoartele internaționale citate și invocate în decizia pârâtului cum ar fi

rapoartele Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați privind

posibilitatea refugiului intern, informații din țara de origine care sunt destul de

actuale la momentul examinării cauzei date.

Afirmă că instanța eronat a constatat existența legăturii de cauzabilitate între

temerea invocată de apelantă și riscul real de a suferi vătămări grave la momentul

reîntoarcerii în țara de origine. Instanța nu a luat în considerare rapoartele

2

organizațiilor internaționale care reflectă situația din țara de origine a apelantei și prin

care se menționează că autoritățile de stat au întreprins diverse măsuri, au emis acte

normative întru protejarea și acordarea suportului persoanelor intern strămutate.

De asemenea, instanța nu a luat în considerare și faptul că pe parcursul aflării în

procedura de azil, apelanta de nenumărate ori s-a întors în țara de origine în mod

legal, fără a se confrunta cu careva obstacole din partea autorităților de stat din țara

de origine. Ultima dată apelanta a fost în țara de origine în luna iulie 2017.

Invocă că instanța de apel în decizia sa nu a putut demonstra că apelanta este o

persoană ce ar fi victimă amenințării grave și individuale la viața sau integritatea

corporală din motive de violență generalizată în situații de conflict armat internațional

sau intern.

Explică că instanța de fond a constatat corect circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii și anume inexistența amenințării grave și individuale la viața sau

la integritatea corporală din motive de violență generalizată în situații de conflict

armat internațional sau intern, fapt ce a fost dovedit cu probe veridice și suficiente.

Precizează că având în vedere informațiile din țara de origine reflectate în

decizie și referință, prima instanță corect a ajuns la concluzia ca acțiunile îndreptate

împotriva Annei Zadiriienko nu au nivel ridicat de gravitate pentru a considera

temerea acesteia ca fiind întemeiată și nu există o probabilitate reală ca viața și

integritatea corporală să fie pusă în pericol.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 10 mai 2017. Conform

materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost expediată participanților la proces

la data de 05 iunie 2017, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc. Astfel,

recursul declarat la data de 14 august 2017, se consideră a fi declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La data de 25 septembrie 2017, în adresa intimatei a fost expediată pentru

cunoștință copia recursului cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței.

Până la examinarea cauzei, Zadiriienko Anna nu a depus referință la cererea de

recurs declarată, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 01 noiembrie 2017, recursul

declarat de Direcția azil și integrare a Biroului Migrație și Azil al Ministerului

Afacerilor Interne, a fost considerat admisibil fiind transmis pentru a fi examinat în

fond.

3

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, în

cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători

examinează fondul recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

probe.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

pasibil de a fi admis, cu casarea deciziei instanței de apel și trimiterea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Materialele cauzei atestă că Zadiriienko Anna, adresându-se cu prezenta acțiune

împotriva Biroului Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne a solicitat

anularea deciziei nr. 0/16/DR din 09 martie 2016.

Instanțele inferioare au emis hotărârile sus menționate.

În motivarea deciziei sale instanța de apel a indicat că din declarațiile apelantei,

soțul acesteia la 19 septembrie 2014 a primit statut de solicitant de azil, care la

expirare nu i-a fost prelungit, însă prin decizia nr. 62/15/DR din 04 februarie 2015 a

Direcției Refugiați al Biroului Migrațiune și Azil i-a fost acordată protecție

umanitară.

Colegiul reține că atât documente ce ar confirma obținerea statutului de

solicitant de azil din 19 septembrie 2014 cât și decizia nr. 62/15/DR din 04 februarie

2014 în privința lui Zadiriienko Roman nu sunt anexate la materialele dosarului.

Or, în conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) și (5) din Codul de Procedură Civilă,

fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al

pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

4

aplicate. Instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească

faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

În această ordine de idei, Colegiul constată necesitatea rejudecării cauzei, pe

motiv că instanța de apel în motivarea soluției sale a făcut trimitere la decizia nr.

62/15/DR din 04 februarie 2015 a Direcției Refugiați al Biroului Migrațiune și Azil,

care nu a fost cercetată în cadrul examinării cauzei.

Anume aceste acte au și stat la baza concluziei instanței de apel privind

aplicarea la speța dată a art. 12 alin.(1)-(4) din Legea privind azilul în Republica

Moldova nr. 270-XVI din 18 decembrie 2008, potrivit căruia autoritățile competente

respectă principiul unității familiei în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Membrii de familie ai beneficiarului de protecție internațională beneficiază de aceeași

formă de protecție și de același statut ca și beneficiarul. Prezentul articol se aplică

membrilor de familie care îndeplinesc următoarele condiții: a) însoțesc beneficiarul

de protecție internațională; b) se află în întreținerea acestuia și domiciliază împreună

cu el; c) statutul lor personal nu este incompatibil cu statutul beneficiarului de

protecție internațională. Soțul, soția beneficiază de principiul unității familiei în cazul

în care căsătoria a fost încheiată înainte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova și

înainte de data solicitării azilului de către beneficiar.

În conformitate cu art. 130 alin. (3), (4) Cod de procedură civilă, fiecare probă

se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să reflecte

în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea

altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele. În

conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să

fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate,

să verifice circumstanțele pricinii, probele administrate și legalitatea acestora,

obligație expres prevăzută de art. 373 alin. (2) Cod de Procedură Civilă, potrivit

căruia instanța de apel judecând apelul urmează să verifice circumstanțele și

raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au

fost stabilite, dar care au importantă pentru soluționarea pricinii, să aprecieze probele

din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții la

proces.

Instanța de apel după înlăturarea lacunelor menționate supra, urmează să țină

cont și de circumstanțele pricinii, iar în dependență de probele administrate și

5

temeinicia acestora să emită o hotărâre legală și întemeiată cu respectarea drepturilor

procedurale ale părților.

Ca urmare, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să menționeze că

instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și

întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale,

să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor invocate.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că instanța de

apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii în fond, iar erorile depistate nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței

de apel și de a trimite pricina spre rejudecare, în alt complet de judecători.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) din Codul de

Procedură Civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat către Direcția azil și integrare a Biroului Migrație și

Azil al Ministerului Afacerilor Interne.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2017, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare depusă de Zadiriienko Anna împotriva Biroului

Migrație și Azil al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea deciziei, și se

remite cauza spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Svetlana Filincova

Oleg Sternioală

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6