3ra-1390/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1390/2018

prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Centru: R. Berdilo

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Kovalenko Dmitro,

reprezentat de avocatul Ropot Veaceslav,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Kovalenko Dmitro

împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil cu privire la repunerea

în termen, anularea deciziei și acordarea unei forme de protecție prevăzute de art. 16

al Legii privind azilul în Republica Moldova,

împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins cererea de apel declarată de Kovalenko Dmitro, reprezentat de avocatul Ropot

Veaceslav și s-a menținut hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La data de 25 mai 2017, Kovalenko Dmitro reprezentat de avocatul Ropot

Veaceslav, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Azil și Integrare

a Biroului Migrație și Azil cu privire la repunerea în termen, anularea deciziei și

acordarea unei forme de protecție prevăzute de art. 16 al Legii nr. 270 din 18

decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

În motivarea acțiunii a menționat că la 30 martie 2017, Direcția Azil și Integrare a

Biroului Migrație și Azil al MAI a emis Decizia nr. 23/1 7/DA1 din 30 martie 2017

prin care a dispus respingerea cererii de azil a cetățeanului străin Kovalenko Dmitro,

a.n. XXXXX, originar din or. Makeevka, reg. Donețk, Ucraina. Decizia fiindu-i adusă

la cunoștință persoanei la data de 20 aprilie 2017, fapt probat prin semnătura aplicată

pe foaia de titlu a deciziei.

A menționat că drept temei de respingere a solicitării de acordare a unei forme de

protecție cetățeanului străin, autoritatea competentă a invocat următoarele argumente

1

și anume: că nu există un risc serios la care ar putea fi expus solicitantul (condamnare

la moarte sau supunere la o pedeapsă echivalentă cu aceasta); lipsa comiterii unei

infracțiuni pe teritoriul statului de proveniență a cetățeanului; țara de origine a

solicitantului, nu s-au aplicat tratamente ori pedepse inumane față de acesta și nu

există riscul realizării acestora la întoarcerea acesteia înapoi și s-a concluzionat că

solicitantul de azil nu a fost constrâns să părăsească Ucraina întru-un mod forțat.

Consideră decizia în cauză drept una neîntemeiată, unde se încalcă grav un șir de

principii fundamentale consfințite atât la nivel național, cât și la nivel internațional, iar

temeiurile invocate sunt formale, menite să restrângă nefondat dreptul la azil al

persoanei. Susține că sunt multiple circumstanțe importante, pe care autoritatea

competentă fie le-a omis din neatenție, fie intenționat, și anume: în pct. 1 lit. c) al

Deciziei nr.23/17/DAI din 30 martie 2017, se menționează că motivul părăsirii țării de

origine de către solicitant a servit: frica care o simte față de conflictul armat din estul

Ucrainei, care se desfășoară și în orașul natal al solicitantului Kovalenko Dmitro,

Donețk, unde ultimul își avea domiciliul până la război.

A mai susținut că circumstanțele sus-invocate, anterior au fost acceptate de pârâtul

Direcția Azil și Integrare, constituind temei de acordare a protecției umanitare.

Ulterior însă, din motive neîntemeiate, pârâtul l-a lipsit de dreptul la protecția

umanitară, în baza unei decizii formale și cu un conținut nefondat. La caz operează

„beneficiul dubiului” conform art. 44 al Legii nr.270 din 18 decembrie 2008 privind

azilul în Republica Moldova, unde persoanele în cauză de cele mai multe ori nu au

posibilitatea de a proba anumite circumstanțe din considerentul că la părăsirea țării de

origine acestea nu dispun de suficient timp și garanții că nu vor fi supuse persecuțiilor

de către agenții de persecuție enumerați la art. 47 al Legii susmenționate.

A notat că, raportând norma în cauză, la pct. 2 al Deciziei nr.23/17/DAI din 30

martie 2017, eliberată de Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil al MAI, este

cert că autoritatea în cauză recunoaște argumentele solicitantului privind conflictul

armat din țara de origine ca fiind credibile. Ultimele știri publicate în diferite surse

informaționale, arată că recent, la 31 ianuarie 2017, în or. Donețk au avut loc noi

conflicte militare soldate cu deces, argumente cuprinse în articolul: “Războiul din

Ucraina a mai făcut 6 victime, Lupte sângeroase în estul țării” publicat pe pagina

webhttp://stiripesurse.ro/razboiul-din-ucraina-a-mai-facut-6-victime-lupte-sîngeroase-

inestul-țării, care informează că: “Armata ucraineană a anunțat că a pierdut doi soldați

în noaptea de duminică spre luni, iar o corespondentă a AFP a văzut trei combatanți

rebeli răniți și făcuți prizonieri la Avdiivka, oraș industrial aflat sub controlul forțelor

de la Kiev și situat la zece km nord de fieful rebelilor, Donețk. Doi dintre ei au murit

din cauza rănilor.” Iar, potrivit declarațiilor domnului John Dalhuisen, director al

Amnesty International pe regiunea Europei și Asia Centrală, făcute în raportul cu titlu

„Ukraine: Horror of civilian bloodshcd in indiscriminate attacks” din 02 februarie

2015, „Aceste dovezi arată oroarea de vărsarea de sânge suferită de civilii, care sunt

uciși și răniți pentru că ambele părți lansează rachete nedirijate și mortiere în zonele

dens populate. Astfel de atacuri sunt o încălcare a dreptului umanitar internațional și

ar putea constitui crime de război”.

A relevat că, Direcția Refugiați a Biroului Migrație și Azil al MAI, recunoaște și

confirmă existența riscului la care este supus Dmitro Kovalenko, însă închide ochii la

riscul pe care o supune pe această persoană social-vulnerabilă, prin faptul că i-a

2

refuzat primului în oferirea unei forme de protecție, acest argument fiind probat prin

aliniatul 1, pct.2 (pag.4) din Decizia nr.23/17/DAI din 30 martie 2017, care constată

că: “Luând în considerație sursele sus menționate, privind situația actuală din estul

Ucrainei, constată că la moment autoritățile din Ucraina nu sunt în măsura să acorde

protecție cetățenilor săi de pe teritoriile ocupate de (artele rebele și anume regiunea

Donețk (precum si Lugansk) de unde provine solicitantul. Cu toate acestea, conform

poziției a treia UNHCR din septembrie 2015, statul depune efort pentru a înregistra și

acordă suport persoanelor deplasate intern din estul Ucrainei”.

A subliniat că, reieșind din argumentele expuse mai sus cuprinse în prevederile

legale naționale, precum și făcând referire la rapoartele diferitor organe internaționale,

articole informaționale, lui Dmitro Kovalenko, urmează să i se acorde una din formele

de protecție prevăzute de legislație, deoarece acesta este supus unui risc real privind

integritatea vieții și sănătății lui și a copiilor săi. De asemenea a solicitat repunerea în

termenul de contestare.

A solicitat Kovalenko Dmitro, reprezentat de avocatul Ropot Veaceslav, repunerea

în termenul de depunere a acțiunii, anularea deciziei nr. 23/17/DAI din 30 martie 2017

a Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI și acordarea uneia din

formele de protecție prevăzute de art.16 al Legii nr. 270 din 18 decembrie 2008

privind azilul în Republica Moldova.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de avocatul Ropot Veaceslav în interesele solicitantului de azil

Kovalenko Dmitro împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil cu

privire la repunerea în termen, anularea deciziei și acordarea unei forme de protecție

prevăzute de art.16 al Legii privind azilul în Republica Moldova a fost respinsă, ca

neîntemeiată (f.d. 67, 72-89).

Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarată de Kovalenko Dmitro, reprezentat de avocatul Ropot Veaceslav și s-a

menținut hotărârea din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d.

119, 120-130).

La data de 11 august 2018, conform sigiliului oficiului poștal, Kovalenko Dmitro,

reprezentat de avocatul Ropot Veaceslav, a declarat recurs împotriva deciziei din 20

iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel, hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

prin care acțiunea să fie admisă integral.

La 21 iunie 2018, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei din 20 iunie 2018 (f.d. 131).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Kovalenko Dmitro, reprezentat de avocatul Ropot Veaceslav la 11 august

2018 împotriva deciziei instanței de apel din 20 iunie 2018, este depus în termen, în

situația în care la materialele dosarului date care ar confirma recepționarea acesteia de

către recurent lipsesc.

3

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care urma

să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Ilegalitatea deciziei contestate se impune, deoarece instanța de apel greșit a

interpretat circumstanțele cauzei și a ajuns la o concluzie eronată privind respingerea

cererii de apel înaintate.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu a apreciat corect riscul la care este

supusă persoana solicitantă de azil și nici nu s-a expus în privința tuturor argumentelor

invocate în apel.

Concomitent recurentul a menționat că instanța de apel, nu a apreciat probele

anexate la materialele cauzei, pentru a determina circumstanțe care au importanță

pentru soluționarea pricinii.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa

acesteia.

La 24 septembrie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI nu și-a exercitat

dreptul respectiv și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un

raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile invocate

în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3)

constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au

dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de

recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, menționează că, Kovalenko Dmitro, reprezentat de avocatul

Ropot Veaceslav în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare

a recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

4

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,

dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6 §

1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel

a examinat sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului, au fost verificate

minuțios, la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Kovalenko Dmitro, reprezentat de avocatul Ropot

Veaceslav, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Kovalenko Dmitro, reprezentat de avocatul Ropot Veaceslav,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

judecătorii Victor Burduh

Galina Stratulat

5