3ra-1307/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1307/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Țurcan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Malîi, E. Palanciuc, I. Muruianu)

ÎNCHEIERE

07 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Hafez

Ahmad Omar, reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Hafez Ahmad

Omar împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrațiune și Azil,

intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Hafez Ahmad Omar, reprezentat de avocatul Anatolie

Hotineanu și a fost menținută hotărârea din 13 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 17 noiembrie 2016, Hafez Ahmad Omar a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrațiune și Azil,

intervenient accesoriu Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova cu

privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin decizia nr. 219/HVDA1 din

12 octombrie 2016 a Direcției Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil al MAI i-

a fost respinsă cererea de azil, decizia fiindu-i adusă la cunoștință la 21 octombrie

A menționat că s-a născut în anul 1977 în orașul Aleppo din Siria, iar în

perioada anilor 1995-2003 și-a făcut studiile la Universitatea de Medicină și

Farmacie „Nicolae Testemițeanu” din mun.Chișinău. În anul 2003 s-a căsătorit cu o

moldoveancă, iar din căsătorie are doi copii, ambii cetățeni ai Republicii Moldova.

A relatat că după absolvirea Universității din Chișinău a plecat în Siria. A

afirmat că din cauza conflictului armat din Siria, au fost nevoiți, cu întreaga familie,

să se întoarcă în Moldova, unde a solicitat azil. la 09 ianuarie 2013 i-a fost acordată

protecția umanitară. Din motiv că termenul protecției umanitare acordate expira s-a

adresat autorităților pentru prelungirea protecției, dar la data de 21 octombrie 2016

i-a fost comunicată decizia nr.219/10/DAI din 12 octombrie 2016 a Direcției Azil și

Integrare a Biroului Migrație și Azil prin care i-a fost respinsă cererea de azil.

A considerat că la emiterea deciziei contestate, pârâtul nu a ținut cont de

situația actuală din Siria, în special din orașul său natal, Aleppo, care este foarte

gravă, din cauza războiului civil din Siria, făcându-1 să solicite și să obțină azil în

Republica Moldova încă din anul 2013, iar situația catastrofală din Aleppo

neurmând a fi probată, deoarece nu există nici un buletin de știri în care să nu fie

relatări din orașul său natal, în fiecare reportaj vorbindu-se despre persoane civile,

copii, femei care au de suferit, atât în Aleppo, cât și în toată Siria.

A invocat că un alt motiv de solicitare a azilului este numele pe care îl poartă

„Hafez”, el fiind rudă cu Amin Ali Hafez, fost președinte al Siriei. În anul 2011 un

văr de-al său, Wael Al Hafez, care face parte din Mișcarea Populară pentru

Schimbarea Siriei, a pledat public împotriva guvernării siriene și după aceasta

majoritatea rudelor sale au fost nevoite să părăsească Siria, în acest sens prezentând

pârâtului o listă cu numele a 45 de rude ce purtau numele Hafez, decedate în

condiții suspecte.

A indicat că cererea sa de azil întrunește condițiile pentru acordarea statutului

de refugiat invocând faptul că dânsul este medic și imediat ce va apărea pe teritoriul

Siriei, riscă să fie înrolat în armata guvernamentală sau în grupările rebele, iar în

cazul opunerii înrolării riscă să fie omorât.

A solicitat reclamantul anularea deciziei Biroului Migrație și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr.219/10/SDAI din 12

octombrie 2016 cu privire la respingerea cererii de azil cu obligarea la

recunoașterea statutului de refugiat în Republica Moldova.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 22

decembrie 2016 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Serviciul

de Informație și Securitate al Republicii Moldova (f.d.29).

Prin hotărârea din 13 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de Hafez Ahmad Omar a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La data de 25 aprilie 2017, Hafez Ahmad Omar, reprezentat de avocatul

Anatolie Hotineanu, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Hafez Ahmad Omar, reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

În susținerea concluziilor sale instanța de apel a menționat că Hafez Ahmad

Omar s-a adresat Biroului Migrație și Azil al MAI cu cerere de azil, indicând că din

cauza opiniilor sale politice, nu se poate întoarce în țara sa de origine Siria.

La 12 octombrie 2016 Biroul Migrație și Azil al MAI a adoptat decizia nr.

219/16/DAI prin care a respins cererea de azil depusă de Hafez Ahmad Omar, din

motivul neîndeplinirii de către ultimul a condițiilor necesare pentru acordarea

azilului (f.d.7-16).

Colegiul instanței de apel a remarcat că la materialele cauzei este anexat avizul

Serviciului de Informație și Securitate al Republicii Moldova, conform căruia,

apelantul-reclamant Hafez Ahmad Omar prezintă pericol pentru securitatea și

2

ordinea publică a Republicii Moldova, or, conform art. 20 alin. (1) lit. d) din Legea

privind azilul în Republica Moldova, un străin este exclus de la acordarea protecției

umanitare dacă există motive întemeiate să se creadă că prezintă un pericol pentru

ordinea publică sau pentru securitatea Republicii Moldova.

Instanța de apel a reținut că refuzul în acordarea protecției umanitare, nu îl

plasează în ilegalitate pe Hafez Ahmad Omar cu privire la șederea sa pe teritoriul

Republicii Moldova, fapt confirmat de pârât, care a declarat în fața instanței de apel

că decizia adoptată nu conduce la expulzarea din țară a apelantului.

În astfel de circumstanțe, Colegiul instanței de apel a concluzionat că soluția

instanței de fond privind respingerea acțiunii este justă, deoarece nu s-a întrunit nici

unul din temeiurile stabilite la art. 26 alin. (1) lit.a) -c) din Legea contenciosului

administrativ, pentru a fi posibilă anularea în tot sau în parte a actului administrativ

contestat.

La data de 25 iulie 2018, Hafez Ahmad Omar, reprezentat de avocatul Anatolie

Hotineanu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că atât instanța de apel, cât și prima instanță

la judecarea cauzei au aplicat eronat normele de drept material și procedural și au

interpretat în mod eronat legea, nu au ținut cont de totalitatea circumstanțelor

importante pentru justa soluționare a cauzei și au ignorat argumentele apelantului și

ca urmare au interpretat legea în favoarea intimatului, încălcând astfel drepturile și

libertățile fundamentale a cetățeanului străin.

La data de 03 octombrie 2018, Serviciul de Informații și Securitate al

Republicii Moldova a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului cu

menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Din actele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău este emisă la data

de 26 aprilie 2018, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la dosar lipsesc.

Astfel, recursul, declarat la data de 25 iulie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Hafez Ahmad Omar, reprezentat

de avocatul Anatolie Hotineanu, în raport cu materialele dosarului, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

3

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Hafez Ahmad Omar,

reprezentat de avocatul Anatolie Hotineanu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

considera inadmisibil recursul declarat de Hafez Ahmad Omar, reprezentat de

avocatul Anatolie Hotineanu.

În conformitate cu art. 270, 431, 433 lit. a), 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Hafez Ahmad Omar, reprezentat de avocatul Anatolie

Hotineanu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5