3ra-277/17 — anularea deciziei și admiterea cererii de ayzil

prima instanță: A. Cucerescu dosarul nr. 3ra-277/17

(Judecătoria Centru mun. Chișinău)

instanța de apel: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Cernat

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Talal Alahmad,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Talal Alahmad

împotriva Biroului Migrațiune și Azil al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, intervenienți accesorii Serviciul de Informații și Securitate și

Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în Moldova, cu privire la

anularea deciziei și admiterea cererii de azil,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Talal Alahmad și menținută hotărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 09 iunie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 19 aprilie 2016 Talal Alahmad a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Migrațiune și Azil, intervenienți accesorii Serviciul de

Informații și Securitate și Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în

Moldova, cu privire la anularea deciziei și admiterea cererii de azil.

În motivarea acțiunii reclamantul Talal Alahmad a indicat că la 21 martie

2016, prin decizia pîrîtului nr. 59/16/DR a fost respinsă cererea sa de azil, în partea

motivată a acesteia precizîndu-se că dînsul prezintă un pericol pentru ordinea

publică sau securitatea națională, la baza acesteia fiind puse scrisorile Serviciului de

Informații și Securitate nr. 25/255r din 06 martie 2015 și nr. 2/4365r din 02

noiembrie 2015.

Invocă reclamantul că decizia contestată este ilegală, deoarece Serviciul de

Informații și Securitate nu are nici o legătură cu procedura de azil, respectiv acesta

nu poate interveni cu informații în adresa organului responsabil de examinarea

cererii, temeinicia informațiilor expuse în scrisorile indicate nefiind probată,

informațiile prezentate fiind formaliste și evazive.

Susține că prin imixtiunea Serviciului de Informații și Securitate în procedura

legală de acordare a azilului denotă încălcarea acestei proceduri.

Solicita reclamantul anularea deciziei Biroului Migrațiune și Azil al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 59/16/DR din 21 martie

2016 privind respingerea cererii de azil și admiterea cererii de azil în baza

documentelor la dosarul nr. 15MD001814.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 iunie 2016 acțiunea a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Talal Alahmad a depus apel,

solicitînd casarea hotărîrii apelate și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite

acțiunea.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de Talal Alahmad și menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel, invocînd prevederile art. 3,11, 16, 23, 58, 60 din Legea

privind azilul în Republica Moldova, a constatat că decizia contestată corespunde

cerințelor indicate în lege, astfel încît în privința acesteia nu se întrunesc nici unul

din temeiurile legale pentru a dispune anularea ei.

În acest context, instanța de apel a menționat că pentru a emite decizia de

respingere a cererii de azil, intimatul a examinat cererea apelantului prin prisma

declarațiilor acestuia și definiției refugiatului, elementelor temerii bine-întemeiate

de a fi persecutată, inclusiv elementul subiectiv și cel obiectiv, a elementelor

referitoare la actele de persecuție/agent de persecuție/persecuție, fiind evaluate și

riscurile de persecuție pe viitor, cererea fiind apreciată din perspectiva încadrării în

elementele definiției protecției umanitare, al riscului serios de amenințări grave și

individuale la adresa vieții sau integrității corporale a unui civil, urmare a violenței

generalizate în situații de conflict armat intern sau internațional.

În susținerea concluziilor sale instanța de apel a mai menționat că decizia nu

este fondată exclusiv pe scrisorile invocate de către reclamant, intimatul referindu-

se la acestea în cadrul efectuării analizei complexe a cazului prin prisma criteriilor

nominalizate.

Mai mult decît atît, în acest context instanța a reținut că prin scrisoarea

Serviciului de Informații și Securitate nr. 25/255r (restricționat), se indică că

apelantul prezintă pericol pentru securitatea Republicii Moldova.

Concomitent, Colegiul a constatat că în scrisoarea nominalizată s-a făcut

referire la sentința irevocabilă a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25

septembrie 2015, potrivit căreia Talal Alahmad a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) Cod penal cu stabilirea

pedepsei penale, din conținutul căreia reiese că Talal Alahmad și-a recunoscut vina

2

în comiterea infracțiunii imputate, acesta necontestînd sentința nominalizată (f.d.

32-35).

La data de 25 ianuarie 2017, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Talal

Alahmad a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea

hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri prin care a admite acțiunea.

În motivarea recursului recurentul a invocat că cererea sa îndeplinește

condițiile necesare pentru acordarea protecției umanitare, conform art. 45 alin. (3)

lit. c) din Legea privind azilul în Republica Moldova. Susține că decizia nr.

59/16/DR din 21.03.2016 este contradictorie și formalistă.

Menționează că Serviciul de Informații și Securitate, deși nu are nici o legătură

cu procedura de azil, în condițiile legii indicate, prin intermediul

informațiilor/scrisorilor cu caracter formalist și evaziv, influențează direct și

neîntemeiat deciziile Biroului de Migrație și Azil. Despre acest fapt, înaltul

Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în Moldova (UNHCR), a sesizat

autoritățile de stat a Republicii Moldova, reiterînd ilegalitatea și netemeinicia

acestor practici.

În acest context, reține că nici din cuprinsul Legii nr. 753 din 23.12.1999.

privind Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova, nu se înțelege,

cum se pretinde în decizia contestată, faptul că informația și/sau avizul consultativ

emis de Serviciul de Informație și Securitate, asigură imperativ baza de decizie

autorităților statului. Din legea dată nu rezultă nici faptul că Serviciul de Informații

și Securitate, este în drept să intervină în procedura de azil și să influențeze direct

deciziile Biroului de Migrație și Azil, deși în speță, anume opinia Serviciului, a avut

un rol decisiv atît pentru Birou, cît și pentru instanțele de judecată.

Invocă că s-a adresat către Biroul Migrație și Azil cu cerere înregistrată la data

de 28.12.2015. Astfel, scrisoarea nr. 25/255r din 06.03.2015, precum și scrisoarea

nr. 2/4365r din 02.11.2015 din partea Serviciului de Informații și Securitate, au fost

emise anterior depunerii cererii de azil, iar pînă la momentul emiterii deciziei,

bazate exclusiv și opinia formalistă și evazivă a Serviciului de Informații și

Securitate, informația nu a fost actualizată, nefiind confirmat în nici un fel realitatea

informațiilor indicate în scrisori.

Reiterează în acest context, caracterul contradictoriu al actelor/acțiunilor atît a

Serviciului de Informații și Securitate, cît și a Biroului Migrație și Azil, avînd în

vedere faptul că necătînd la informația indicată în scrisoarea nr. 25/255r din

06.03.2015, precum și scrisoarea nr. 2/4365r din 02.11.2015, pretins că,

subsemnatul - prezintă un pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea

Republicii Moldova, în această perioadă i-a fost prelungită valabilitatea

documentului de identitate temporară de solicitant de azil.

3

Or, se înțelege că, dînsul, nu prezintă nici un pretins pericol pentru ordinea

publică sau pentru securitatea Republicii Moldova, în caz contrar Biroului Migrație

și Azil, avînd atare informație din partea Serviciului de Informații și Securitate,

urma să emită o decizie cu privire la declararea străinului persoana indezirabilă -

ceea ce nu a existat. Sau, decizia contestată a Biroului și informația prezentată de

Serviciul de Informații și Securitate, prin care a și fost întemeiată decizia contestată,

trezește dubii rezonabile, față de legalitatea procedurii de azil, semnalînd oricărui

observator obiectiv, faptul că prin atare decizii în fond contradictorii și ilegale,

autoritatea emitentă, în raport cu Serviciul de Informații și Securitate, încalcă

flagrant drepturile și interesele fundamentale ale recurentului/solicitant.

Astfel, susține că procedura de azil a fost încălcată , iar decizia contestată este

una vădit neîntemeiată, în lipsa probelor ce ar demonstra precum că solicitantul

prezintă un pericol pentru securitatea națională.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Talal Alahmad nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Talal Alahmad ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Talal Alahmad se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5