2ra-1386/21 — constatarea incalcarii dreptului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-1386/21 — constatarea incalcarii dreptului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1386/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Sandu)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)
ÎNCHEIERE
06 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Marin
Cioban, reprezentat de avocatul Serghei Balaban, Ministerul Justiției și de
Procuratura Generală,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Marin Cioban
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală cu privire la constatarea ilegalității acțiunilor organului de
urmărire penală, repararea prejudiciului material, venitul salariului pierdut,
repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care au fost
respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de
Procuratura Generală, a fost admis apelul declarat de Marin Cioban, a fost casată
hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost
pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La 04 august 2020 Marin Cioban a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient accesoriu
Procuratura Generală cu privire la constatarea ilegalității acțiunilor organului de
urmărire penală, repararea prejudiciului material, venitul salariului pierdut,
repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a fost pus ilegal sub învinuire
în lipsa evidentă a unei bănuieli rezonabile, supus nefondat și nemotivat reținerii
ilegale.
A explicat reclamantul că, potrivit ordonanțelor din 11 și 12 iunie 2019 a fost
intentată urmărirea penală, iar prin ordonanța de punere sub învinuire din 12 iunie
2019 Marin Cioban a fost pus sub învinuire de comiterea infracțiunilor în temeiul
art. XXXXX Cod penal, iar potrivit procesului verbal de audiere în calitate de bănuit
din 11 iulie 2019, a fost recunoscut și în calitate de bănuit, cu toate că la dosar nu
există ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit.
1
A indicat reclamantul că, prin încheierea Judecătoriei Criuleni nr. XXXXX,
în privința lui Marin Cioban a fost aplicată măsura preventivă arestul pe un termen
de 30 de zile, cu calcularea termenului din data reținerii 11 iunie 2019 și pînă la 11
iulie 2019 ora 11.40.
Prin încheierea nr. XXXXX din 05 iulie 2019 a judecătorului de instrucție a
Judecătoriei Criuleni a fost înlocuită măsura preventivă cu „obligarea de a nu părăsi
localitatea” pe un termen de 60 zile, începând cu data de 05 iulie 2019.
A invocat că, a fost reținut, deținut în arest preventiv timp de 25 zile în condiții
degradante, ilegal și nemotivat, fiind ulterior înlocuită măsura preventivă „obligarea
de a nu părăsi localitatea” pe un termen de 60 zile, prin ce a fost privat în această
perioadă de dreptul de a-și vedea copiii și a munci.
Prin ordonanța din 10 ianuarie 2020, modificată prin ordonanța din 05 martie
2020 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în cauza penală nr.XXXXX a lui
Marin Cioban, în ce privește infracțiunea prevăzută de art. XXXXX Cod penal pe
motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și infracțiunea prevăzută de art.
XXXXX Codul penal, pe motivul că nu există fapta infracțiunii.
A menționat reclamantul că, faptul ilegalității punerii sub învinuire și a
măsurilor preventive de arest se confirmă prin aceea că Marin Cioban, în lipsa unor
probe concludente și pertinente a fost recunoscut în calitate de învinuit.
Prin procesul-verbal de reținere din 11 iunie 2019 a fost reținut, iar conform
ordonanțelor din 11 și respectiv 12 iunie 2019, fără a fi recunoscut în calitate de
bănuit, a fost pus sub învinuire în baza aceluiași probatoriu insuficient.
Mai mult, OUP conform certificatului din 12 iunie 2019 eliberat de către
Centru de Sănătate Criuleni, cunoștea faptul că partea vătămată (Cioban Tatiana)
suferă de XXXXX și că declarațiile date de către aceasta ar putea fi denaturate și
neveridice, dar indiferent de acest fapt, nu au cercetat circumstanțele cauzei dar au
pus sub învinuire reclamantul și au solicitat arestarea acestuia.
A precizat reclamantul că, un alt element important este rezonanța pe care a
avut-o în societate informația despre învinuirea lui Marin Cioban.
Respectiv, prin punerea sub învinuire cu privire la infracțiunile menționate,
inevitabil s-a adus atingere și reputației reclamantului. În context, nu există nici o
explicație a OUP, de ce după înaintarea demersului de audiere a 13 martori prieteni
de familie și rude, demersul din 23 august 2019 de completare a materialelor
dosarului cu declarațiile martorilor propuși de apărare, a cererii părții vătămate din
13 septembrie 2019 de renunțare la pretenții și solicitarea de reaudiere, obținerea
Raportului de expertiză din 17 decembrie 2019– acuzarea nu a reacționat categoric
și a încetat urmărirea penală doar prin ordonanța inițială din 10 ianuarie 2020.
A considerat reclamantul că, termenul de 9 luni cât a durat urmărirea penală
este unul destul de mare și în toată această perioadă în urma acțiunilor ilicite ale
OUP, Marin Cioban a suferit prejudiciu moral pe care-l estimează la suma de
120.000 de lei. Cu privire la compensarea prejudiciului pentru salariul pierdut, în
perioadă din data arestării și ulterior a obligației de a nu părăsi localitatea, Marin
Cioban nu a avut posibilitatea de a obține venituri pentru existență prin ce a suferit
un prejudiciu material în mărime de 19.762,5 lei - conform calculului (85 zile *
6.975 lei/30=19.762,5 lei). Cifra de 6.975 de lei este cuantumul salariului mediu
2
lunar pe economie prognozat pentru anul 2019 conform Hotărârii Guvernului nr.21
din 18 ianuarie 2019.
A comunicat că, în cadrul procesului penal a apelat la serviciile avocatului
Sergiu Balaban, iar pentru serviciile oferite, conform contractului de prestări servicii
nr. 4/1434004 din 19 septembrie 2019, avocatul a fost remunerat cu suma de 14.000
de lei.
A solicitat reclamantul Marin Cioban, constatarea acțiunilor ilicite ale
organului de urmărire penală privind reținerea ilegală, aplicarea ilegală a măsurilor
preventive sub formă de arest și ulterior de declarare de a nu părăsi localitatea,
tragerii ilegale la răspundere penală prin recunoașterea în calitate de învinuit fără
existența unei bănuieli rezonabile și respectiv, prin privarea timp de 3 luni și 13 zile
de dreptul de a comunica cu copiii, inclusiv neinformarea despre soarta acestora; a
încasarea de la bugetul de stat în beneficiul său cuantumul prejudiciului moral în
mărime de 120.000 de lei, a cheltuielilor de asistență juridică pe cauza penală în
valoare de 14.000 de lei și a prejudiciului material ce reprezintă venitul salarial
pierdut pe perioada arestării și obligației de a nu părăsi localitatea în sumă de
19.762,5 lei, încasarea cheltuielilor de asistență juridică pe prezenta cauză în mărime
de 8.500 de lei.
Prin hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
acțiunea depusă de Marin Cioban a fost admisă parțial. A fost încasat de la bugetul
de Stat prin intermediul Ministerului Justiției al RM în beneficiul lui Marin Cioban
prejudiciul moral cauzat pentru punerea sub învinuire a persoanei în baza
art.XXXXX Codul penal pe cauza nr. XXXXX, scoasă de sub urmărirea penală prin
ordonanța din 05 martie 2020, în mărime de 35.000 de lei. Cererea lui Marin Cioban
în partea constatării acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală manifestate
prin reținere ilegală, aplicarea ilegală a măsurilor preventive sub formă de arest și
ulterior de declarație de a nu părăsi localitatea, tragerii ilegale la răspunderea penală
prin recunoașterea în calitate de învinuit fără existența unei bănuieli rezonabile și
respectiv prin privarea timp de 3 luni și 13 zile de dreptul de a comunica cu copiii,
inclusiv neinformarea despre soarta acestora, repararea prejudiciului material
rezultat din cheltuielile de asistență juridică în faza urmăririi penale de 14.000 de lei,
venitul salarial pierdut pe perioada arestării și a obligației de a nu părăsi localitatea
în sumă de 19.762,50 de lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică de 8.500
de lei, au fost respinse ca fiind neîntemeiate.
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la data de 18 noiembrie 2020,
Marin Cioban a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând
admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii cu
emiterea în această parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
La 18 noiembrie 2020 Procuratura Generală a declarat apel împotriva hotărârii
primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în
partea admiterii acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere
integrală a acțiunii.
La 30 noiembrie 2020 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat
apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 12 noiembrie 2020,
solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii
3
acțiunii și emiterea în această parte a unei noi hotărâri de respingere integrală a
acțiunii.
Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău au fost respinse
apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Procuratura
Generală. A fost admis apelul declarat de Marin Cioban, a fost casată integral
hotărârea din 12 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost
emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial acțiunea depusă de Marin
Cioban cu încasarea de la Bugetul de Stat prin intermediul Ministerului Justiției al
RM în beneficiul lui Marin Cioban prejudiciul moral în mărime de 35000 de lei
cauzat în urma acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală privind tragerea la
răspundere penală a acestuia. A fost respinsă cerința depusă de Marin Cioban privind
încasarea prejudiciului material în sumă de 19762,60 de lei și a cheltuielilor de
asistență juridică, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 3 alin. (1) lit.
a), 5, 6 lit.b), 10, 11 din Legea nr. 1454 din 25 februarie 1998 privind modul de
reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penal,
ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 66 alin. (2) pct. 34, 524, 525 alin.
(1) din Codul de procedură penală, art. 1405 alin. (1), 1423 din Codul civil, în
vigoare până la 01 martie 2019 și a conchis că este eronată concluzia instanței de
fond privind respingerea cererii în partea constatării acțiunilor ilicite ale organului
de urmărire penală manifestate prin; reținere ilegală, aplicarea ilegală a măsurilor
preventive sub formă de arest și ulterior de declarație de a nu părăsi localitatea,
tragerii ilegale la răspunderea penală prin recunoașterea în calitate de învinuit prin
privarea timp de 3 luni și 13 zile de dreptul de a comunica cu copiii, inclusiv
neinformarea despre soarta acestora, pe motiv că la caz, s-a constatat cu certitudine
că temeiurile în baza cărora a fost scos de sub urmărire penală, este prevăzut la art.
275 pct. 1) și 3) CPP și reprezintă un temei de reabilitare prin prisma art. 284 CPP
și în temeiul art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998, respectiv, lui
Marin Cioban este în drept de a-i fi reparat prejudiciul, or prin aflarea ultimului în
arest pe parcursul a 25 zile, precum și prin obligarea de a nu părăsi localitatea pe un
termen de 60 de zile, i-au fost încălcate drepturile fundamentale garantate de art. 5
CEDO – Dreptul la libertate și siguranță, precum și art. 2 al Protocolului nr. 4 al
Convenției – Libertatea de circulație.
Corespunzător, odată ce se constată faptul că reclamantul este eligibil de a
solicita repararea prejudiciului moral în sensul Legii nr. 1545, este firesc faptul că
caracterul ilicit al persoanelor responsabile rezidă însăși din conținutul art. 6 lit. b)
al Legii nr. 1545, care stabilește că dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea și
modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire
penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.
De altfel, în sensul art. 3 alin. (2) al Legii menționate, prejudiciul cauzat se
repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție de răspundere din organele
de urmărire penală, din procuratură și din instanțele judecătorești.
Instanța de apel a constatat cu certitudine faptul că reclamantul, s-a aflat în
arest timp de 25 zile, în temeiul încheierii Judecătoriei Criuleni, sediul Central nr.14-
14/19 din 14 iunie 2019, iar măsura dată a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi
localitatea pe un termen de 60 zile, începând cu data de 05 iulie 2019, în baza
4
încheierii Judecătoriei Criuleni din 05 iulie 2019, fiind în calitate de bănuit și apoi
învinuit în cadrul cauzei penale, pornită în baza unor probe acumulate de organul de
urmărire penală, în baza ordonanței din 12 iunie 2019, iar prin ordonanța din 10
ianuarie 2020, modificată prin ordonanța din 05 martie 2020 a fost scos de sub
urmărire penală, pe motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive a unei
infracțiuni prevăzute la art. XXXXX Cod penal și pe motiv că nu există faptul
infracțiunii prevăzute la art. XXXXX Codul penal.
Prin urmare, instanța de apel a reținut că în speță, urmează a fi aplicate
prevederile Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a
prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale
procuraturii și ale instanțelor judecătorești.
Colegiul civil al instanței de apel, având în vedere principiile compensării
echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de
stres și retrăirile suportate de către apelantul-reclamant Marin Cioban, provocate
prin punerea sub învinuire, plasarea sa în arest preventiv pe parcursul a 25 zile,
precum și prin stabilirea interdicției de a nu părăsi localitatea pe un termen de 60 de
zile, a considerat că suma în mărime de 35.000 de lei corespunde cu caracterul și
gravitatea suferințelor psihice suportate de ultimul, din care considerente, a încasat
din bugetul de stat, gestionat de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova,
prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Marin
Cioban suma de 35.000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, în rest pretenția a fost
respinsă ca fiind neîntemeiată.
În același timp, instanța de apel a respins și cerințele reclamantului cu privire
la încasarea venitului ratat pe motiv că reclamantul nu a prezentat careva probe cu
referire la faptul că acesta este angajat în câmpul muncii, precum nici nu a prezentat
careva înscrisuri, din care să rezulte careva motive întemeiate al neangajării în sensul
art. 8 alin. (3) al Legii 1545, care să-i confere ultimului dreptul de a solicita
prejudiciul material în mărime de un salariu mediu pe economie, or, pretinsa sumă
este una iluzorie, iar în condițiile în care reclamantul activează neoficial, acesta
urmează să suporte consecințele de rigoare.
Cu referire la solicitarea reclamantului privind încasarea prejudiciului
material rezultat din cheltuielile de asistență juridică în cadrul cauzei penale a stabilit
instanța de apel că, avocatul Sergiu Balaban a prezentat ordinul de plată nr.
89452414 din 19 septembrie 2019 în sumă de 14.000 de lei (f.d. 3).
De asemenea, a fost anexat și ordinul de încasare a numeralului nr.100387455
din 21.07.2020 în sumă de 8500 de lei, de prestare a serviciilor juridice pentru Marin
Cioban în cauza dată (f.d. 2).
Instanța de apel a accentuat că, din conținutul bonurilor prezentate nu rezultă
cu certitudine că sumele solicitate de reclamant, pe care ultimul pretinde că le-ar fi
suportat în legătură cu asistența juridică în prezenta cauză și în cauza penală, în
mărime de 8.500 de lei și corespunzător 14.000 de lei, au fost achitate într-adevăr de
către Ciobanu Marin, or, chiar și în ipoteza în care în conținutul ordinelor de plată
este specificat că, se execută achitarea serviciilor juridice pentru Marin Cioban în
cauza privind condamnarea ilegală și conform contractului nr. 4/1434004 pentru
Cioban Marin 0961110, la caz rezultă că, sumele menționate au fost transferate la
contul beneficiarului Biroul Asociat de Avocați „Legal Service”, tot personal de
5
către avocatul Sergiu Balaban. Astfel, nu este indicat temeiul încasării acestor sume
(cum ar fi contractul de asistență juridică însoțit de ordinul de încasare a
numeralului), este neîntemeiată cerința recuperării acestor cheltuieli.
La 19 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Marin Cioban, reprezentat
de avocatul Sergiu Balaban, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel în partea
respingerii pretenției cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de
19752,60 de lei și încasarea cheltuielilor de asistență juridică cu emiterea în această
parte a unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de
apel deoarece a interpretat în mod eronat legea, a apreciat arbitrar probele, iar erorile
instanței de apel au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
reclamantului.
Cu referire la respingerea de către instanța de apel a pretenției cu privire la
încasarea prejudiciului material sub formă de venit ratat, instanța nu a ținut cont de
faptul că reclamantul a fost reținut preventiv din 11 iunie 2019 și până la data
eliberării 05 iulie 2019, respectiv 25 de zile, ulterior i-a fost aplicată măsura
preventivă cu obligarea de a nu părăsi localitatea pe termen de 60 de zile, astfel a
considerat că suma salariului ce urmează a fi compensat constituie 19762,5 lei.
Nu este de acord cu decizia instanței de apel nici în partea respingerii cerinței
de încasare a cheltuielilor de asistență juridică în dosarul penal și în actuala cauză,
deoarece a motivat greșit hotărârea în partea dată, nu a apreciat probele prezentate
și greșit nu a încadrat speța în normele juridice incidente, admițând în acest fel
încălcări procesuale prevăzute la art. 386 alin. (1) și 387 din Codul de procedură
civilă.
Al treilea motiv de casare a deciziei instanței de apel este faptul că instanța de
apel a admis apelul avocatului Sergiu Balaban, dar a casat integral hotărârea primei
instanțe, ceea ce nu a fost solicitat în apelul declarat. Instanța de apel urma să se
pronunțe doar în partea încasării venitului ratat și a cheltuielilor de asistență juridică.
La 29 iulie 2021 Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs
împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel urmează a fi
casată pe motiv că instanța judecătorească a interpretat în mod eronat legea.
Din aceste considerente a considerat că decizia instanței de apel cu privire la
acordarea sumei pecuniare cu titlu de prejudiciu moral este bazată pe argumente
declarative și formale, fără a dispune de careva suport probatoriu și legal, a dat o
apreciere eronată a normelor de drept material și a aplicat eronat jurisprudența Curții
Europene.
La 26 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei contestate și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a
acțiunii.
În motivarea recursului a indicat ă instanța de apel eronat a admis cerințele
reclamantului cu privire la repararea prejudiciului material, în condițiile în care
6
reclamantul nu a confirmat prin mijloace de probă că în urma acțiunilor ilicite a fost
privat de dreptul de venitul salarial.
La 18 august 2021, în adresa părților au fost expediate copiile cererilor de
recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin
scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 64, vol. II).
Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu au parvenit referințe prin care
intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursurilor.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede
altfel.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
părților, prin intermediul adresei electronice la 28 iunie 2021 (f. d. 46, vol. II).
Astfel, recursurile declarate la 19 iulie 2021 de către Marin Cioban,
reprezentat de avocatul Sergiu Balaban, la 29 iulie 2021 de către Ministerul Justiției
și la 26 august 2021 de către Procuratura Generală, sunt în termenul prevăzut de
lege.
Examinând temeiurile recursurilor declarate de Marin Cioban, reprezentat de
avocatul Sergiu Balaban, de către Ministerul Justiției și de către Procuratura
Generală, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră recursurile drept inadmisibile din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Marin Cioban, reprezentat
de avocatul Sergiu Balaban, de Ministerul Justiției și de Procuratura Generală nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul
recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are
7
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia
probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a
apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a
probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul
privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția
Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr. 26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursurile
declarate de Marin Cioban, reprezentat de avocatul Sergiu Balaban, de Ministerul
Justiției și de Procuratura Generală urmează a fi considerate ca inadmisibile.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursurile declarate de Marin Cioban, reprezentat de avocatul Sergiu
Balaban, de Ministerul Justiției și de Procuratura Generală se consideră inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
8