3ra-852/21 — contestarea actului administrativ

3ra-852/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-852/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: C.Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, E.Palanciuc, I.Muruianu)

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Sergiu Guțuțura împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ, obligarea recalculării și achitării diferenței pensiei, împotriva deciziei

din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul Casei Naționale

de Asigurări Sociale, depus împotriva hotărârii din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 25 iunie 2018 Sergiu Guțuțura a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea recalculării și achitării diferenței pensiei.

În motivarea acțiunii a indicat că a activat în cadrul Poliției în perioada 20 iunie

1993-17 mai 2013. În temeiul ordinului nr.168ef din 17 mai 2013, serviciul în Poliție

precum și contractul individual de muncă au încetat cu dreptul de a primi pensie pe linia

Ministerului Afacerilor Interne.

A menționat că la eliberarea din serviciu, i-a fost calculată vechimea în muncă pentru

stabilirea pensiei, care a constituit 21 de ani, 2 luni și 24 de zile. Totodată, a fost stabilită

pensia în mărime de 50% din suma soldei, însă la calcularea vechimii în muncă, la eliberare

din serviciu, nu a fost luată în considerare perioada de activitate în izolatorul de detenție

provizorie.

Reclamantul a arătat că potrivit calculului vechimii în serviciu, eliberat de Casa

Națională de Asigurări Sociale la data de 11 aprilie 2018, dânsul a activat în cadrul

izolatorului de detenție provizorie în perioada 02 aprilie 2004 - 21 iulie 2005 - polițist,

polițist șofer al izolatorului de detenție provizorie al secției Instituții Speciale a

Comisariatului de Poliție mun. Bălți; 21 iulie 2005 - 20 iulie 2007- polițist, polițist șofer al

izolatorului de detenție provizorie al secției Instituții Speciale a Comisariatului de Poliție

mun. Bălți; 20 iulie 2007 - 01 septembrie 2010 - polițist pază și escortă al izolatorului de

1

detenție provizorie al secției Instituții Speciale a Comisariatului de Poliție mun. Bălți;

01 septembrie 2010 - 05 martie 2013 - comandant de grupă al izolatorului de detenție

provizorie al secției Instituții Speciale a Comisariatului de Poliție mun. Bălți; 5 martie 2013

- 17 mai 2013 - polițist al serviciului escortă al secției management operațional al IP Bălți al

Inspectoratului General de Poliție al Ministerului Afacerilor Interne.

Reieșind din activitatea desfășurată în cadrul izolatorului de detenție provizorie, care

presupunea paza și escortarea persoanelor deținute precum și celor condamnate, a

susținut că urma să beneficieze de unele avantaje și anume, calcularea unei luni de

serviciu ca două luni vechime în muncă, în temeiul pct. 8 lit. d) al Hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației

penitenciare și a Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 privind sistemul penitenciar.

Reclamantul a mai indicat că la 20 martie 2018, Ministerul Afacerilor Interne a emis

ordinul nr. 96 cu privire la recunoașterea înlesnirilor, două luni vechime în muncă pentru o

lună de serviciu pe perioada activității în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și

deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de detenție provizorie.

Astfel, la 19 aprilie 2018 Inspectoratul de Poliție Bălți a eliberat certificatul nr. 155 cu

mențiunea, că potrivit informațiilor gestionate de către Ministerul Afacerilor Interne,

vechimea în muncă a lui Sergiu Guțuțura, la 17 mai 2013, a constituit 30 de ani, 04 luni și

08 zile. Certificatul nominalizat a fost eliberat în temeiul ordinului Ministerului Afacerilor

Interne nr. 96 din 20 martie 2018, pentru a fi prezentat Casei Naționale de Asigurări

Sociale.

Reclamantul a relatat că la 3 mai 2018 a expediat în adresa Casei Naționale de

Asigurări Sociale cerere prealabilă, prin care a solicitat recalcularea pensiei în dependență

de vechimea în muncă și achitarea diferenței pensiei recalculate, în raport cu pensia primită

pentru perioada anterioară începând cu 17 mai 2013, însă prin răspunsul nr. G-1006/18 din

28 mai 2018, recepționat la 04 iunie 2018, a fost informat că nu există temei pentru

recalcularea pensiei.

În urma concretizării cerințelor, reclamantul a solicitat recunoașterea ilegalității

răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale cu nr.G-1006/18 din 28 mai 2018;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei pentru

vechimea în muncă, luând ca bază certificatul nr. 155 din 19 aprilie 2018, eliberat de

Inspectoratul de Poliție Bălți, cu calcularea vechimii în muncă, două luni vechime în muncă

pentru o lună de serviciu, cu stabilirea pensiei în cuantum de 75% din suma soldei,

începând cu 17 mai 2013; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua

achitarea diferenței pensiei recalculate în raport cu pensia primită, pentru perioada

anterioară începând cu data de 17 mai 2013.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

admisă cererea de chemare în judecată. A fost anulată decizia Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr.G-1006/18 din 28 mai 2018 la cererea prealabilă a reclamantului, ca fiind ilegală.

A fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei

pentru vechimea în muncă stabilită lui Sergiu Guțuțura, luând ca bază certificatul nr. 155

din 19 aprilie 2018, eliberat de Inspectoratul de Poliție Bălți, cu calcularea vechimii în

muncă, două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, cu stabilirea pensiei în

cuantum de 75% din suma soldei, începând cu 17 mai 2013. A fost obligată Casa Națională

de Asigurări Sociale de a efectua achitarea diferenței pensiei recalculate în raport cu pensia

primită pentru perioada anterioară, începând cu data de 17 mai 2013 (f.d.75, 77-81).

2

La 31 octombrie 2019 în termenul prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ,

Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel împotriva hotărârii din 24 octombrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 24 decembrie 2019 cu respectarea termenului

prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a prezentat motivarea apelului.

Prin decizia din 17 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, a fost casată hotărârea din 24 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o nouă decizie, prin care cererea de

chemare în judecată a fost respinsă ca fiind tardivă.

Prin decizia din 09 decembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul

depus de Sergiu Guțuțura, a fost casată decizia din 17 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată

(f.d.195-201, vol,I).

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale, împotriva hotărârii din 24 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.226-254, vol.I).

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Chișinău a reținut Hotărârea Curții

Constituționale nr.19 din 18 octombrie 2011 pentru controlul constituționalității unor

prevederi din Legea nr. 48 din 26 martie 2011 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, în care s-a menționat, că drepturile care decurg din sistemele de protecție

socială, deși nu sunt menționate expres în Convenția Europeană, intră totuși în domeniul

său de aplicare, protecția socială fiind percepută în accepțiunea sa largă, cuprinzând

asistența socială și cea medicală. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, dacă la început

Curtea Europeană a asimilat dreptul la prestații sociale unui drept de proprietate, în sensul

articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană, doar în cazul persoanelor

care au plătit contribuții la un sistem de protecție socială (Müller v. Austria, decizia din

16 decembrie 1974), ulterior jurisprudența acesteia a evoluat, nu fără de ambiguități în ceea

ce privește prestațiile noncontributive, spre o protecție mai largă.

De asemenea, instanța de apel a menționat Hotărârea Curții Constituționale nr.27 din

20 decembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a condițiilor

de asigurare cu pensii și alte plați sociale pentru unele categorii de salariați. A reținut că la

aprecierea corespunderii prevederilor legale contestate cu garanțiile dreptului de proprietate

statuate de articolul 46 din Constituție, Curtea Constituțională va ține cont de prevederile

articolului 4 din Constituție în interpretarea normelor constituționale, invocate de autorii

sesizărilor, în concordanță cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și

jurisprudența Curții Europene.

Instanța de apel a remarcat că atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel, cu

certitudine s-a constatat faptul, că urmare a recalculării vechimii în muncă a reclamantului

Sergiu Guțuțura, conform certificatului nr.155 din 19 aprilie 2018, la data concedierii –

17 mai 2013 din funcția de polițist al Serviciului escortă al Secției management operațional

al Inspectoratului de Poliție Bălți al Inspectoratului General de Poliție al Ministerului

Afacerilor Interne, vechimea în muncă al acestuia a constituit 30 de ani, 04 luni și 08 zile.

Instanța de apel a relevat, că perioada de activitate a reclamantului Sergiu Guțuțura

02 aprilie 2004 – 17 mai 2013, se va calcula în temeiul ordinului Ministerului Afacerilor

Interne nr. 96 din 20 martie 2018 „Cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru

stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și militari din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, perioada indicată urmând a fi luată în calculul

vechimii în muncă cu înlesniri, avantaje - două luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu, în perioada efectuării serviciului în cadrul Izolatorului de detenție provizorie al

Secției Instituții Speciale a Comisariatului de Poliție mun. Bălți.

3

Astfel, instanța de apel a reținut că, contrar argumentelor invocate în cererea de apel,

Casa Națională de Asigurări Sociale este competentă să recalculeze și să achite pensia,

reieșind din vechimea în muncă, reflectată în confirmarea eliberată de entitatea în care

Sergiu Guțuțura și-a desfășurat activitatea.

În acest sens, instanța de apel a notat că raportând răspunsul negativ al Casei

Naționale de Asigurări Sociale, la normele legale ce guvernează speța dedusă judecății,

instanța de fond întemeiat a invocat faptul că intimatului Sergiu Guțuțura i-a fost calculată

greșit vechimea în muncă, fiindu-i calculată o lună vechime în muncă, egală cu o lună de

serviciu, dar conform prevederilor legale enunțate mai sus, vechimea în muncă pentru

acest gen de funcții se calculează două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu,

fapt stipulat în art. 33 alin. (2) din Legea nr. 1036-XIII din 17 decembrie 1996 cu

privire la sistemul penitenciar .

În acest context, instanța de apel a reținut că din esența normelor de drept rezultă, că

pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate este necesar ca persoana să

întrunească două condiții și anume: instituția în care persoana execută serviciul să fie o

subdiviziune indicată în pct. 8 lit.d) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare și să-și exercite serviciul

nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și

instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.

În afară de această, instanța de apel a menționat că colaboratorii, care efectuează

serviciul de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatoarele de

urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) sunt persoanele, care cad sub incidența

reglementărilor de la pct. 8 lit.d) al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare.

În același timp, instanța de apel a subliniat, că conform pct. 1 din ordinul Ministerului

Afacerilor Interne nr.96 din 20 martie 2018 „Cu privire la recunoașterea unor înlesniri

pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și

militari, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, care stabilește că se acordă înlesniri

două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu militarilor, care au îndeplinit serviciul

prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

corpului de ofițeri din cadrul subdiviziunilor autorităților administrative și instituțiilor din

subordinea Ministerului Afacerilor Interne, pe perioada activității în cadrul subdiviziunilor

de pază, escortare și deținere a persoanelor reținute și arestate în izolatorul de urmărire

penală, care urmează a fi luate în considerare la calcularea vechimii în muncă pentru

stabilirea pensiei în conformitate cu prevederile Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri.

Astfel, instanța de apel a relevat că în preambulul ordinului Ministerului Afacerilor

Interne nr. 96 din 20 martie 2018 „Cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru

stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și militari din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne” este precizat că acesta a fost emis întru respectarea

prevederilor pct.7 lit.g) și pct.8 lit.d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994

cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

4

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare.

Din interpretarea normelor de drept enunțate, instanța de apel a conchis că prima

instanță, examinând cauza, întemeiat a concluzionat că Sergiu Guțuțura a respectat

condițiile de stabilire a pensiei pentru vechime în serviciu, iar răspunsul Casei Naționale de

Asigurări Sociale de soluționare a cererii prealabile nr. G-1006 din 28 mai 2018, este ilegal

și arbitrar.

Instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul Casei Naționale de Asigurări

Sociale precum că certificatul nr. 155 din 19 aprilie 2018, emis de Inspcetoratul de Poliție

Bălți, nu ar avea valoare juridică și că ar fi nul în partea în care vechimea în muncă a

reclamantului Sergiu Guțuțura a fost calculată cu înlesniri, or, în speța dedusă judecății nu a

fost prezentată nicio hotărâre judecătorească, prin care certificatul menționat ar fi fost anulat

de instanță.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut argumentul Casei Naționale de Asigurări

Sociale, precum că prevederile Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire

la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din

cadrul sistemului administrației penitenciare, nu sunt aplicabile prezentei cauze, deoarece

funcțiile deținute de intimatul Sergiu Guțuțura nu au temei de a fi asimilate sau echivalate

cu activitatea în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală, casele

de arest și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și

bolnavilor psihici, precum și la lucrări de subteran, menționând că în virtutea legislației în

vigoare, sistemul penitenciar este subordonat Ministerului Justiției, iar instituțiile

penitenciare, care sunt subordonate entității din cadrul respectivei autorități publice centrale

de specialitate, nu anihilează dreptul de a beneficia de avantajele prescrise în Hotărârea

Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației

penitenciare persoanelor, care deși fac parte din instituții distincte, realmente își îndeplinesc

serviciul în cadrul instituțiilor penitenciare și execută atribuții specifice în acest sens. Or, o

altă abordare este susceptibilă să discrimineze angajații organelor afacerilor interne, în

raport cu angajații sistemului penitenciar.

Cu referire la argumentele Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că ordinul

Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 „Cu privire la recunoașterea unor

înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special

și militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne” depășește prevederile actului normativ

în temeiul căruia a fost emis, instanța de apel a notat că prin ordinul nominalizat s-au

acordat înlesniri două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu militarilor, care au

îndeplinit serviciul prin contract, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, corpului de ofițeri și subofițeri din cadrul subdiviziunilor,

autorităților administrative și instituțiilor din subordinea Ministerului Afacerilor Interne

funcționarilor publici cu statut special și din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, pe

perioada activității în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor

reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală izolatoarele de detenție provizorie,

care urmează a fi luate în considerare la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea

5

pensiei în conformitate cu prevederile Legii asigurării cu pensii a militarilor și persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544 din 23 iunie 1993.

Instanța de apel a relevat că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din

20 martie 2018 „Cu privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor

categorii de funcționari publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne”, este un act administrativ valabil, produce efectele juridice de rigoare, care urmează

a fi aplicate corespunzător. Simplul dezacord al apelantei Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu ordinul menționat, atât timp cât acesta nu a fost anulat, nu reprezintă un temei

pentru nerecunoașterea efectelor acestuia.

Astfel, instanța de apel nu a luat în considerare și argumentele apelantei Casei

Naționale de Asigurări Sociale referitoare la lipsa unui temei legal ce ar permite intimatului

Sergiu Guțuțura de a beneficia de recalcularea pensiei sale, deoarece acest argument

atentează inadmisibil asupra dreptului intimatului de a beneficia de pensie corespunzătoare

condițiilor întrunite la data adresării sale, concluzie fortificată și prin jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului care, primar instituie cerința privind caracterul previzibil al

legii, adică formulată cu suficientă precizie pentru a permite unui individ, dacă este nevoie

cu consiliere adecvată, să își adapteze comportamentul (cauzele Rotaru împotriva

României, Amann împotriva Elveției, Milojević și alții împotriva Serbiei) și secundar, că

limitarea dreptului la pensie fără a exista o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o

asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 al Primului Protocol

la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și o discriminare în sensul art.1 din

Protocolul nr. 12 la Convenție (cauza (Buchen contra Cehiei), concluzie susținută și de

jurisprudența Curții Constituționale în Hotărîrea nr. 27 din 20 decembrie 2011, potrivit

căreia un drept social constituie obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 al

Constituției Republicii Moldova și a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului în cazul când dreptul social respectiv este dobândit și are o

valoare economică.

Mai mult, instanța de apel a invocat că practica judiciară uniformă, care a fost

conturată pe cauze similare cu cea dedusă judecății, este aptă să confere

reclamantului/intimatului Sergiu Guțuțura certitudine juridică și securitate în raporturile

juridice, precum și siguranța ca în situații asemănătoare atitudinea și tratamentul

autorităților publice să fie identică, conduita contrară ar constitui o discriminare

inadmisibilă.

La data de 24 mai 2021 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva

deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d.256, vol.I)

Ulterior, la data de 24 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus motivarea recursului (f.d.258-261).

În susținerea recursului recurenta a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală prin faptul că au fost încălcate și aplicate eronat

normele de drept material, precum și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Cu referire la ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.96 din 20 martie 2018 „Cu

privire la recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de

funcționari publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”,

recurenta a menționat prevederile art.16 alin.(l) și (2) al Legii nr.100 din 22 decembrie

2017 cu privire la actele normative, invocând că actele normative respective se limitează

strict la cadrul stabilit de actele normative de nivel superior pentru executarea cărora se emit

sau se aprobă și nu pot contravine prevederilor actelor respective. În clauza de adoptare a

actelor normative ale autorităților administrației publice centrale de specialitate și

6

autoritățile publice autonome se indică expres actul normativ superior în temeiul căruia

acestea sânt emise sau aprobate.

Prin urmare, recurenta a considerat că ordinul nr.96 din 20 martie 2018 „Cu privire la

recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari

publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, emis de

Ministerul Afacerilor Interne în conformitate cu prevederile pct.7 lit.g) și pct.8 lit.d) din

Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a

vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor

din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și sistemului penitenciar, depășește prevederile actului normativ în

temeiul căruia a fost emis. Or, Hotărârea nominalizată nu conține prevederile indicate în

ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.96 din 20 martie 2018 „Cu privire la

recunoașterea unor înlesniri pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari

publici cu statut special și militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne” și anume,

perioada de activitate în cadrul subdiviziunilor de pază, escortă și deținere a persoanelor

reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală, izolatoarele de detenție provizorie.

Astfel, recurenta a notat că prevederile pct.7 lit.g) și pct.8 lit.d) din Hotărârea

Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție și sistemului penitenciar, prevăd expres circumstanțele în care la calcularea

vechimii în muncă se acordă două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu și

anume, în instituțiile penitenciare de tip închis, izolatoarele de urmărire penală și instituțiile

destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, precum și la

lucrări de subteran.

Recurenta a relevat că la momentul stabilirii inițiale a pensiei intimatului Sergiu

Guțuțura, de către Ministerul Afacerilor Interne, vechimea în muncă a fost calculată corect,

iar recunoașterea perioadelor cu avantaje a fost stipulată în ordinul Ministerului Afacerilor

Interne nr.96 din 20 martie 2018, respectiv recalcularea pensiei urmează a fi efectuată

potrivit legislației în vigoare din momentul apariției circumstanțelor noi, adică de la

20 martie 2018 și nu de la data stabilirii inițiale a pensiei.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi decizii de respingere a cerințelor înaintate de Sergiu Guțuțura.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de

30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 19 mai 2021, fiind

notificată recurentei Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 07 iulie 2021, fapt

confirmat prin avizul de recepție a scrisorii recomandate, anexat la materialele dosarului

(f.d.263, vol.I ).

Astfel, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din

19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

La data de 17 august 2021, prin intermediul poștei electronice, în adresa avocatului

intimatului Sergiu Guțuțura, Roman Ocerednîi a fost expediată copia recursului depus de

7

Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței

(f.d.10-11).

Ulterior, în adresa intimatului Sergiu Guțuțura a fost expediată copia recursului depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței (f.d.12).

Prin referința depusă la data de 17 august 2021 intimatul Sergiu Guțuțura a solicitat

respingerea recursului, cu menținerea deciziei instanței de apel (f.d 13-18).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza

acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se

limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor

veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o

eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și

din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume

din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului

de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

8

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut

cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii

Galina Stratulat

Nina Vascan

9