3ra-861/21 — contestarea actului administrativ

3ra-861/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-861/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, G. Dașchevici, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul Superior al

Magistraturii,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Oleg Melniciuc împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, persoană terță

Procuratura Generală a Republicii Moldova cu privire la anularea actului

administrativ,

împotriva hotărârii din 31 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Melniciuc,

c o n s t a t ă :

La 24 iunie 2019 Oleg Melniciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii

Consiliului Superior al Magistraturii nr.210/11 din 28 mai 2019 „Cu privire la

suspendarea din funcție a unui judecător”.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că Consiliul

Superior al Magistraturii a adoptat hotărârea contestată cu încălcarea normelor de

procedură și nu l-a înștiințat despre locul data și ora examinării demersului

Procurorului General.

A afirmat că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea cu privire la Consiliul Superior

al Magistraturii nr. 437 din 19 iunie 1996, la ședințele Consiliului Superior al

Magistraturii se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se

examinează.

Pct.6.10 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului

Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 668/26 din 15 septembrie 2015, prevede expres că la ședințele

Plenului Consiliului se citează în mod obligatoriu persoanele a căror problemă se

examinează, însă neprezentarea acestora la ședința Consiliului nu împiedică

examinarea chestiunii.

Conform pct.6.11 din Regulamentul enunțat, citarea persoanelor a căror

problemă se examinează se realizează de secretarul ședinței prin una din metodele:

1

telefon, poștă electronică, telefonogramă, telegramă, fax, prin intermediul

președintelui instanței judecătorești, prin publicarea agendei pe pagina web a

Consiliului sau alte modalități tehnice disponibile. Persoanele informate prin

metodele specificate mai sus, ulterior nu pot invoca neînștiințarea lor.

Iar, conform pct.6.12 din Regulamentul nominalizat, în caz de imposibilitate

de a participa la ședință, judecătorii sau alți participanți vor informa în scris Consiliul

asupra motivelor neprezentării, care are discreția de a decide asupra examinării în

lipsă, sau amânării chestiunii pentru o altă dată.

Astfel, reclamantul a reținut că, atât Legea nr. 437 din 19 iunie 1996 cu privire

la Consiliul Superior al Magistraturii, cât și Regulamentul cu privire la organizarea

și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, prevăd expres obligativitatea

citării în ședință a persoanelor a căror problemă se examinează, nefiind prevăzute

anumite excepții de la această regulă.

Conform art. 8 alin. (7) din Legea enunțată, hotărârile adoptate de Consiliul

Superior al Magistraturii, de organele specializate, inclusiv cele adoptate în cadrul

ședințelor închise, opiniile separate ale membrilor Consiliului, precum și rapoartele

anuale ale Consiliului se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al

Magistraturii.

Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, prin care acesta își expune

acordul sau dezacordul pentru pornirea urmăririi penale, în condițiile art.19 alin.(4)

din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, se

publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Magistraturii, cu

anonimizarea datelor cu privire la identitatea judecătorului.

Reclamantul Oleg Melniciuc a susținut că prin neincluderea chestiunii referitor

la suspendarea din funcție pe Agenda ședinței Consiliului Superior al Magistraturii

din 28 mai 2019 și nici pe Agenda suplimentară a acestuia, neinvitarea la ședința

Consiliului Superior al Magistraturii din 28 mai 2018 pentru a da explicații,

neincluderea chestiunii în sinteza ședinței plenului Consiliului Superior al

Magistraturii din 28 mai 2019 și prin nepublicarea hotărârii pe pagina web oficială

a Consiliului Superior al Magistraturii, i-a fost încălcat dreptul la apărare și

respectiv, la un proces echitabil, garantat de articolului 6 CEDO.

Reclamantul a reiterat practica Consiliului Superior al Magistraturii, care în

cazuri similare, examinând demersurile Procurorului General privind solicitarea de

suspendare din funcție a judecătorilor, a inclus pe Agenda ședinței Consiliului

chestiuniile cu privire la suspendare, a citat persoanele vizate, a ascultat explicațiile,

obiecțiile, precum și a publicat extrasurile din hotărâre pe pagina web oficială a

Consiliului Superior al Magistraturii.

Reclamantul a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii

nr.210/11 din 28 mai 2019, prin care a fost admisă sesizarea Procurorului General,

Eduard Harunjen, privind suspendarea din funcție a judecătorului Judecătoriei

Chișinău, Oleg Melniciuc, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326

alin. (3) lit. a) Cod penal, până la adoptarea hotărârii definitive pe cauza dată.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Melniciuc împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la anularea actului administrativ.

S-a anulat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 210/11 din

28 mai 2019 „Cu privire la suspendarea din funcție a unui judecător”.

2

La 21 noiembrie 2019 Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs

împotriva hotărârii din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea hotărârii recurate, cu adoptarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii

înaintate de către Oleg Melniciuc împotriva Consiliului Superior al Magistraturii

(f.d. 84-88, 95-98, Vol.I).

Prin decizia din 23 septembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii, s-a casat hotărârea din

24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei pentru rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău (f.d. 174-179, Vol.I).

La 15 octombrie 2020 Oleg Melniciuc a depus cerere de chemare în judecată

completată și concretizată, prin care a solicitat anularea hotărârii Consiliului

Superior al Magistraturii nr.210/11 din 28 mai 2019, ca fiind adoptată cu omisiuni

de procedură și neîntemeiată în fond (f.d.184-186, Vol.I).

Prin încheierea din 15 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a atras în

proces în calitate de persoană terță Procuratura Generală a Republicii Moldova

(f.d.200-202, Vol.I).

Prin hotărârea din 31 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de

chemare în judecată depusă de Oleg Melniciuc împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la anularea actului administrativ.

S-a anulat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 210/11 din

28 mai 2019 cu privire la demersul Procurorului General, Eduard Harujen, referitor

la suspendarea din funcție a unui judecător (f.d.29-23, Vol.II).

Curtea de Apel Chișinău și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile Constituției

Republicii Moldova, Codului administrativ, Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, Legii nr. 437 din 19 iunie 1996 cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii și Regulamentului cu privire la organizarea și

funcționarea Consiliul Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 668/26 din 15 septembrie 2015, menționând că

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.210/11 din 28 mai 2019 cu privire

la suspendarea din funcție a judecătorul Judecătoriei Chișinău Oleg Melniciuc,

învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.326 alin.(3) lit.a) Codul Penal,

până la adoptarea hotărîrii definitive pe cauza dată, a fost emisă cu încălcarea

procedurii prevăzute de lege privind citarea persoanei a cărei problemă se

examinează, astfel constatându-se încălcarea dreptului la apărare al reclamantului,

sub aspectul invocat de către acesta.

În argumentarea concluziei enunțate, prima instanță a menționat că la

28 mai 2019, în adresa Consiliului Superior al Magistraturii a parvenit demersul

Procurorului General Eduard Harunjen, privind suspendarea din funcție a

judecătorului Judecătoriei Chișinău, Oleg Melniciuc, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.326 alin.(3) lit.a) Codul Penal, până la adoptarea

hotărârii definitive pe cauza dată. Examinarea chestiunii cu referire la demersul

enunțat a fost inclusă ca chestiune suplimentară și examinată nemijlocit în ședința

Consiliului Superior al Magistraturii din data de 28 mai 2019, în cadrul căreia, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a admis sesizarea Procurorului General Eduard

Harunjen, privind suspendarea din funcție a unui judecător și la suspendat din funcție

pe judecătorul Judecătoriei Chișinău Oleg Melniciuc, învinuit de comiterea

3

infracțiunii prevăzute de art.326 alin.3 lit.a) din Codul Penal, până la adoptarea

hotărîrii definitive pe cauza dată (f.d. 38-40, vol.1).

Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, potrivit procesului-verbal al ședinței

ordinare a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 11 din 28 mai 2019,

anexat la materialele cauzei, raportorii de caz al Consiliului Superior al

Magistraturii, dl Eduard Harujen și Victor Micu au prezentat chestiunea examinată,

în lipsa reclamantului Oleg Melniciuc, adică contrar art.15 alin. (4) din Legea nr.

437 din 19 iunie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, precum și

pct. 6.10, 6.11 și 6.12 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 668/26 din 15 septembrie 2015.

La acest capitol, prima instanță a accentuat că atât Legea nr. 437 din

19 iunie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, cât și Regulamentul

cu privire la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii,

aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 668/26 din

15 septembrie 2015, prevăd expres obligativitatea citării în ședință a persoanelor a

căror problemă se examinează, nefiind prevăzute anumite excepții de la această

regulă.

Mai mult, Curtea de Apel Chișinău a indicat că la 28 mai 2019, ziua adoptării

actului administrativ contestat, Codul administrativ era deja în vigoare și era

imperioasă și obligatorie respectarea procedurii de desfășurare a procedurii

administrative și adoptarea actului administrativ individual defavorabil. Din această

perspectivă, în temeiul art.93 Codul administrativ, reclamantul avea dreptul de a fi

audiat și colateral Consiliul Superior al Magistraturii avea obligația de audiere a

reclamantului înaintea adoptării actului administrativ individual, iar nerespectarea

acestei obligații legale a viciat iremediabil procedura administrativă, în tot întregul

ei.

Prin prisma normelor enunțate, prima instanță a conchis că, în speță a fost

afectat caracterul echitabil al procedurilor în fața Consiliului Superior al

Magistraturii, prin desfășurarea ședinței din data de 28 mai 2019, fără a fi înștiințat

reclamantul, acestuia nefiindu-i asigurate mijloacele legale pentru a depune

explicații și obiecții cu privire la chestiunile care au fost examinate în ședință. Or,

interpretarea legii în detrimentul drepturilor reclamantului, contrar exigențelor de

previzibilitate a „legii” sau conduitei prescrise de lege, este inadmisibilă în

circumstanțele speței.

La fel, prima instanță a subliniat că procedura de examinare a sesizării

Procurorului General la ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în

calitate de autoritate investită cu exercitarea de atribuții judiciare, în sensul

articolului 6 CEDO, fără înștiințarea lui Oleg Melniciuc a fost contrară exigențelor

articolului 6 CEDO, fiindu-i încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil,

aducându-se restrângeri arbitrare acestui drept garantat de Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În acest sens, prima instanță a reținut și practica Consiliului Superior al

Magistraturii, care în cazuri similare, examinând demersurile Procurorului General

privind solicitarea de suspendare din funcție a Judecătorilor, a inclus pe Agenda

ședinței Consiliului chestiuniile cu privire la suspendare, a citat persoanele vizate, a

4

ascultat explicațiile, obiecțiile, precum și a publicat extrasele din hotărâre pe pagina

web oficială a Consiliului Superior al Magistraturii.

La caz, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, actul administrativ contestat a

fost emis în lipsa inițierii unei proceduri administrative, astfel încât, motivarea

actelor administrative defavorabile trebuie să conțină obligatoriu o descriere

succintă a procedurii administrative, care a stat la baza emiterii actului: investigații,

probe, audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind lipsite de relevanță argumentele

Consiliului Superior al Magistraturii invocate în referință, precum că hotărârea

motivată a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.210/11 din 28 mai 2019

conține considerentele, care justifică emiterea acestui act, fiind expuse temeiurile de

fapt și de drept, care au stat la baza adoptării acesteia, cât și oportunitatea emiterii

actului administrativ, deoarece, temeiurile de fapt și de drept indicate în conținutul

motivat al hotărârii contestate contravin reglementărilor legale în vigoare, iar

oportunitatea actului administrativ, nu justifică încălcările de procedură prevăzute

de lege, admise la emiterea acestuia.

La 15 iunie 2021 Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs, iar la

26 iulie 2021 a prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din 31 mai 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii depuse de Oleg Melniciuc.

Recurentul a notat că termenul de 30 de zile, pentru contestarea hotărârii, este

respectat, având în vedere că cererea de recurs a fost depusă la 15 iunie 2021, iar

hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău nr. 3-133/20 din 31 mai 2021 a fost

publicată pe portalul național al instanțelor de judecată la 07 iulie 2021, nefiind

expediată în adresa Consiliului Superior al Magistraturii, pînă la momentul actual.

În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu hotărârea

instanței de fond, invocând temeiurile menționate pe parcursul examinării cauzei, în

referința depusă la cererea de chemare în judecată și în recursul depus asupra

hotărârii din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, și anume că după

înregistrarea demersului Procurorului General, Eduard Harunjen, la Consiliul

Superior al Magistraturii pe data de 28 mai 2019, în ședința Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii din data indicată, cu respectarea dispozițiilor art.81 alin.(2),

17, 18, 23 și 24 din Legea nr. 437 din 19 iunie 1996 cu privire la Consiliul Superior

al Magistraturii și capitolului 9 din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului examinând

sesizarea depusă, prin adoptarea hotărârii nr.210/11 din 28 mai 2019, a dispus

admiterea acesteia cu suspendarea din funcție a reclamantului, până la adoptarea

hotărârii definitive pe cauza dată.

Recurentul a susținut că este bazată pe interpretarea eronată a prevederilor

art. 15 alin.(4) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii și art. 93 din Cod administrativ, concluzia primei instanțe precum că

procedura de examinare a sesizării Procurorului General la ședința Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, în calitate de autoritate investită cu exercitarea

de atribuții judiciare, în sensul articolului 6 CEDO, fără înștiințarea reclamantului a

fost contrară exigențelor articolului 6 CEDO, fiindu-i încălcat acestuia dreptul la un

proces echitabil, aducându-se restrângeri arbitrare acestui drept garantat de

Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, hotărârea contestată este una legală,

5

motivată și întemeiată, întrucât a fost emisă conform prevederilor art.81 alin.(2), 17,

18, 23 și 24 din Legea nr. 437 din 19 iunie 1996 cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii și art.24 alin.(l) lit. a) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, de către organul competent (Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii), cu respectarea procedurii stabilite de prevederile legale

sus-menționate, în vigoare la data adoptării actului administrativ contestat.

Subsecvent, recurentul a enunțat că concluzia primei instanțe precum că în speță

a fost afectat caracterul echitabil al procedurilor în fața Consiliului Superior al

Magistraturii, prin desfășurarea ședinței din data de 28 mai 2019, fără a fi înștiințat

reclamantul, ultimului nefiindu-i asigurate mijloacele legale pentru a depune

explicații și obiecții cu privire la chestiunile care au fost examinate în ședință, nu

constituie un obstacol și nu pot duce la anularea Hotărârii Consiliului Superior al

Magistraturii.

Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii a opinat că hotărârea Curții de Apel

Chișinău nr.3-133/20 din 31 mai 2021, prin care s-a admis cererea de chemare în

judecată depusă de Oleg Melniciuc, este una neîntemeiată și urmează a fi casată

integral.

La 01 septembrie 2021, Oleg Melniciuc, prin intermediul poștei electronice, iar

la 10 septembrie 2021, pe suport de hârtie, a depus referințe la recursul Consiliului

Superior al Magistraturii, solicitând declararea inadmisibilă a acestuia.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că Consiliul Superior al Magistraturii s-a conformat dispozițiilor

art.245 Cod administrativ și a depus recursul în termen. Or, hotărârea Curții de Apel

Chișinău a fost pronunțată la 31 mai 2021 și recepționată de către Consiliul Superior

al Magistraturii la 05 august 2021, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la

materialele cauzei (f.d.60, Vol.II).

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul Superior al

Magistraturii în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

6

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245

alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

7

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul depus de Consiliul Superior al Magistraturii, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

8