2ra-1123/21 — încasarea restanței salariale

2ra-1123/21 — încasarea restanței salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1123/21

prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (jud. S. Slobodzean)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

29 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Victor Harcenco, reprezentat de avocatul

Valentin Ganea,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Harcenco

împotriva Întreprinderii Cooperatiste de Colectare, Producție și Comerț

„COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP cu privire la încasarea restanței

salariale, compensației pentru fiecare zi de întârziere de plată, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 august 2019, Victor Harcenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii Cooperatiste de Colectare Producție și Comerț

„COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP (în continuare ÎCCPC

„COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP), solicitând încasarea restanței

salariale în mărime de 76000 de lei, constituită din restanța la salariu pentru 15 luni

în mărime de 60000 de lei și indemnizația pentru două concedii neacordate

(nefolosite) în mărime de 16000 de lei, încasarea compensației pentru fiecare zi de

întârziere în mărime de 0,3% la sută din suma neplătită în termen, care constituie 10

luni și șapte zile, în total 311 zile, în mărime de 70908 lei, repararea prejudiciului

moral în mărime de 1000000 de lei, compensarea cheltuielilor de judecată suportate

pentru serviciile juridice în mărime de 10000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, la data de 12 august 2011 a fost

angajat în funcția de manager pe achiziții, producere și comerț la ÎCCPC

„COLPRODCOOP” din or. Orhei, cu un salariu lunar stabilit în mărime de 4000 de

lei. Din data 01 iulie 2017, pârâtul motivând prin situația financiară grea, nu i-a

achitat salariul. În acest sens a depus o cerere de eliberare din serviciu. Prin ordinul

nr.8 din 12 octombrie 2018 a fost concediat în temeiul cererii depuse.

Totodată, a menționat că, fiind o persoană cu vârstă înaintată și rămânând fără

surse de existență, în rezultatul retrăirilor, s-a îmbolnăvit și a fost diagnosticat cu:

FA paroxistică recurentă, ablație prin RF cu izolarea venelor pulmonare.

1

Reclamantul a afirmat că, la solicitările sale verbale și în scris, de a-i elibera

salariul și certificatul privind restanțele salariale, pârâtul a refuzat.

Astfel, s-a adresat Inspectoratului de Stat al Muncii, Inspecția teritorială de

muncă Orhei și la 24 august 2018, prin răspunsul nr. H-1139/18, a confirmat cele

invocate în cererea sa și a obligat pârâtul să-i achite restanțele salariale până la data

de 12 septembrie 2018, însă ultimul nu s-a conformat prescripțiilor Inspecției

teritoriale de muncă Orhei, pentru ce administratorul Veaceslav Ceric a fost

sancționat conform art. 349 alin.(1) Cod contravențional cu amendă în mărime de

3000 de lei.

Reclamantul a susținut că, pârâtul, prin acțiunile sale nelegitime, i-a cauzat un

prejudiciu, nefiindu-i achitat salariului pentru perioada 01 iulie 2017-01 octombrie

2018, ce constituie pentru 15 luni (15 luni x 4000 lei salariul/lunar) suma de 60000

de lei, două indemnizații pentru concediile nefolosite, adică două salarii la concediu

(4000 lei x 2 luni = 8000 lei x 2 concedii = 16000 lei). În total restanțele salariale

constituie suma de 76000 de lei.

De asemenea, a pretins cauzarea a unui prejudiciu moral de către pârât, prin

acțiunile sale, fiind lăsat fără sursă de existență și fără surse financiare pentru

tratamentul medical, prin ce, familiei sale și lui, i-au fost provocate mari suferințe

morale și fizice, care au cauzat boli cardiace grave, care ar fi dus la decesul său, fără

tratamentul medical costisitor efectuat peste hotarele Republicii Moldova. Astfel,

prejudiciul moral l-a estimat la suma de 1000000 de lei.

Prin hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Victor Harcenco și s-a

încasat de la ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP în beneficiul

lui Victor Harcenco restanțele salariale în mărime de 76000 de lei, compensația

pentru fiecare zi de întârziere în sumă de 70908 lei, prejudiciul moral în sumă de

5000 de lei și cheltuielile de judecată pentru asistență juridică în sumă de 10000 de

lei, iar în total suma de 161908 lei; în rest acțiunea a fost respinsă; s-a încasat de la

ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 4557,24 de lei.

Prin decizia din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP, în persoana

administratorului Veaceslav Ceric și s-a casat hotărârea din 27 iulie 2020 a

Judecătoriei Strășeni, sediul Central și în cauză s-a pronunțat o nouă hotărâre sub

formă de încheiere prin care s-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă

de Victor Harcenco împotriva ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a

MOLDCOOP cu privire la încasarea restanței salariale, compensației pentru fiecare

zi de întârziere de plată a salariului, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată; s-a comunicat reclamantului, că după înlăturarea

circumstanțelor care au avut ca consecință scoaterea cererii de pe rol, ultimul poate

adresa instanței o nouă cerere, conform dispozițiilor generale.

La 08 iunie 2021, prin intermediul poștei (Vol. II, f.d.54), Victor Harcenco,

reprezentat de avocatul Valentin Ganea, a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului ca

fiind declarat în termen, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel,

invocând că instanța de apel nu a reținut faptul adresării sale către intimat privind

2

achitarea salariului din 01 octombrie 2018 și a interpretat acest fapt eronat precum

că, de fapt, ar fi solicitat achitarea salariului pentru spitalizare și nu sunt formulate

cerințe concrete privind achitarea salariului. La fel, nu a luat în considerare faptul

adresării sale din 09 august 2018 către Inspecția Muncii, ca urmare a adresării sale

către intimat la 01 august 2018. Or, a indicat despre neachitarea salariului de către

intimat din data de 01 iulie 2017. Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, a

înaintat la 01 august 2018 o cerere către intimat, prin care a solicitat să-i fie eliberat

un certificat privind restanța la salariu până la 01 august 2018, pentru a se adresa în

instanță. Peste trei luni, intimatul i-a dat un răspuns prin care l-a informat că din

motive tehnice nu este posibil, iar apoi un alt răspuns prin care a comunicat că nu

are restanțe la salariu. Astfel, a reconfirmat faptul respectării obligației prealabile de

soluționare a litigiului.

De asemenea, recurentul a opinat că, instanța de apel nu a reținut faptul că, după

răspunsul intimatului datat cu 18 decembrie 2018, adresat lui la 26 decembrie 2018,

a refuzat să primească cereri de la el, de aceea, la data de 10 aprilie 2019 s-a adresat

Inspectoratului de Stat al Muncii cu cerere, înregistrată la 11 aprilie 2019 sub nr.4-

429/19, prin care a adus la cunoștință faptul neachitării salariului de către intimat

pentru perioada 01 iulie 2017-14 octombrie 2018, plata pentru concedii pentru anii

2015-2018, înaintarea cererilor din 01 august 2018, neconformării legislației muncii,

neprimirea răspunsului la cererea adresată la data de 09 august 2018 către

Inspectoratul de Stat al Muncii și a solicitat să fie informat în termen despre măsurile

întreprinse. Astfel, instanța urma să rețină că, în această cerere sunt indicate expres

toate acțiunile prealabile întreprinse în vederea soluționării litigiului.

Instanța de apel eronat a aplicat și interpretat art. 330 din Codul muncii, ori

acest articol prevede expres, că angajatorul este obligat să compenseze salariul pe

care acesta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de posibilitate de a munci.

La caz, nu a fost privat de posibilitatea de a munci, deoarece s-a concediat, însă nu i

s-a achitat salariul după concediere și, de drept, este un litigiu individual de muncă

în legătură cu neîndeplinirea de către angajator a obligațiunilor care rezultă din

prevederile contractului de muncă. În acest context, nici nu era obligat de a respecta

procedura prealabilă prevăzută de art.332 alin.(1) Codul muncii, cât și de contract.

Instanța de apel eronat a aplicat și a interpretat prevederile art.8 alin.(1) și (2),

art.10 alin.(1), art. 11 Cod civil. Instanța de apel eronat a aplicat și a interpretat

prevederile art.267 lit. (a) din Cod de procedură civilă și nelegitim a scos cererea de

chemare în judecată de pe rol.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 18 iunie 2021 (Vol. II, f.d.58) și a fost recepționată la

22 iunie 2021, conform avizului de recepție (Vol. II, f.d.60).

La 19 iulie 2021, ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP a

depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea respingerii

recursului.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 11 februarie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 08 iunie 2021, prin intermediul poștei (Vol. II, f.d.54).

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

în adresa avocatului recurentului, Valentin Ganea, la 15 aprilie 2021, prin

3

intermediul poștei electronice (Vol. II, f.d.43). Astfel, recursul este declarat în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 08 septembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Victor Harcenco, reprezentat de avocatul Valentin Ganea

și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, în același complet de judecată, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța, după ce

judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs;

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În sensul art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial, Colegiul punctează că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate,

fără a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus

judecății.

Conform extrasului din carnetul de muncă, Victor Harcenco a fost angajat la

12 august 2011 în cadrul ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP,

în funcția de manager, în bază de contract din 12 august 2011 (Vol. I, f.d.6 verso).

La 01 septembrie 2011 a fost transferat în funcția de manager pe achiziții, producere

și comerț (Vol. I, f.d.6 verso).

Ca urmare a cererii de demisei, depuse de către Victor Harcenco, la 12

octombrie 2018 a fost emis ordinul în temeiul art. 85 alin.(1) Codul muncii (Vol. I,

f.d.7).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la data de 07 august 2019 împotriva

ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP, Victor Harcenco a

solicitat încasarea restanței salariale în mărime de 76000 de lei, constituită din

4

restanța la salariu pentru 15 luni în mărime de 60000 de lei și indemnizația pentru

două concedii neacordate (nefolosite) în mărime de 16000 de lei, încasarea

compensației pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,3% la sută din suma

neplătită în termen, care constituie 10 luni și șapte zile, în total 311 zile, în mărime

de 70908 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 1000000 de lei,

compensarea cheltuielilor de judecată suportate pentru serviciile juridice în mărime

de 10000 de lei (Vol. I, f.d.1-3).

Prin hotărârea din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Victor Harcenco și s-a

încasat de la ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP în beneficiul

lui Victor Harcenco restanțele salariale în mărime de 76000 de lei, compensația

pentru fiecare zi de întârziere în sumă de 70908 lei, prejudiciul moral în sumă de

5000 de lei și cheltuielile de judecată pentru asistență juridică în sumă de 10000 de

lei, iar în total suma de 161908 lei; în rest acțiunea a fost respinsă; s-a încasat de la

ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP în beneficiul statului taxa

de stat în sumă de 4557,24 de lei (Vol. I, f.d.208, 212-215).

Judecând cauza civilă în ordine de apel, prin decizia din 11 februarie 2021,

instanța de apel a admis apelul declarat de ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or. Orhei

a MOLDCOOP, în persoana administratorului Veaceslav Ceric și a casat hotărârea

din 27 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central și a pronunțat o nouă

hotărâre sub formă de încheiere prin care a scos de pe rol cererea de chemare în

judecată depusă de Victor Harcenco împotriva ÎCCPC „COLPRODCOOP” din or.

Orhei a MOLDCOOP cu privire la încasarea restanței salariale, compensației pentru

fiecare zi de întârziere de plată a salariului, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată; a comunicat reclamantului, că după

înlăturarea circumstanțelor care au avut ca consecință scoaterea cererii de pe rol,

ultimul poate adresa instanței o nouă cerere, conform dispozițiilor generale (Vol. II,

f.d.29-34).

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, că prima instanță incorect

a acceptat spre examinare și a pus pe rol cererea de chemare în judecată și, ulterior,

incorect a examinat-o pe fond, adoptând hotărâre de admitere a pretențiilor din

acțiunea formulată și înaintată de Harcenco Victor către „COLPRODCOOP” din or.

Orhei a MOLDCOOP, privind încasarea restanței salariale, compensației pentru

fiecare zi de întârziere de plată a salariului și compensarea cheltuielilor de judecată,

deoarece reclamantul nu a respectat procedura de soluționare prealabilă a cauzei pe

cale extrajudiciară, inclusiv prin mediere.

Instanța de apel a constatat că, reclamantul a inițiat prezentul proces civil fără

a fi respectată și îndeplinită soluționarea extrajudiciară, obligatorie a litigiului

impusă de lege, moment care are drept consecință obligativitatea scoaterii acțiunii

de pe rol.

Colegiul apreciază ca fiind eronată și pripită concluzia instanței de apel emisă

cu examinarea superficială a cauzei, precum și aprecierea arbitrară a probelor, prin

ce se impune casarea acesteia cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel,

din motivele ce succed.

În speță, Colegiul reiterează că, pretențiile reclamantului formulate la 07 august

2019 vizează încasarea restanțelor salariale pentru 15 luni în mărime de 60000 de

lei, precum și îndemnizația pentru două concedii neacordate în mărime de 16000 de

lei, compensația pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 70908 lei, prejudiciul

5

moral în mărime de 1000000 de lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică

în mărime de 10000 de lei (Vol. I, f.d.1-3). Or, reclamantul a pretins că pârâtul nu i-

a achitat salariul începând cu 01 iulie 2017.

Colegiul precizează că, instanța de apel prin prisma prevederilor art. 332

alin.(1) Codul muncii, a relevat că nu a fost respectată procedura prealabilă de

soluționare a litigiului și, în consecință, a scos de pe rol cererea de chemare în

judecată înaintată de Victor Harcenco.

Or, conform art. 332 alin.(1) Codul muncii cererea scrisă a salariatului privind

repararea prejudiciului material și celui moral se prezintă angajatorului. Angajatorul

este obligat să înregistreze cererea respectivă, s-o examineze și să emită ordinul

(dispoziția, decizia, hotărârea) corespunzător în termen de 10 zile calendaristice din

ziua înregistrării acesteia, aducându-l la cunoștință salariatului sub semnătură.

În conformitate cu art. 267 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a respectat

procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de soluționare prealabilă

a cauzei pe cale extrajudiciară, inclusiv prin mediere.

La acest capitol, Colegiul iterează că, reclamantul a susținut că nu i s-a achitat

salariul începând cu 01 iulie 2017, ceea ce a determinat înaintarea unei cereri de

eliberare din funcție începând cu data de 01 octombrie 2018 (Vol. I, f.d.14). Astfel,

la 12 octombrie 2018 în rezultatul cererii depuse, reclamantul a fost concediat.

Deși, la caz instanța de apel s-a referit la cererile formulate de către reclamant

în data de 01 august 2018, prin care a solicitat achitarea de către angajator a

salariului, precum și certificatul cu privire la salariu, însă, în esență, a accentuat că,

aceste nu pot fi reținute în justificarea respectării procedurii prealabile, deoarece nu

sunt cerințe concrete privind pretențiile salariatului. La fel, a notat că, cererile

înaintate către Inspectoratul de Stat al Muncii, deși, au ca obiect plățile salariale, nu

sunt adresate angajatorului, însă autorității competente în domeniul securității

muncii.

În context, Colegiul menționează că, prin cererea adresată la 01 august 2018

către pârât, a solicitat eliberarea salariului, în legătură cu spitalizarea pentru

intervenție (Vol. I, f.d.11).

Prin cererea datată cu 01 august 2018, la fel, adresată angajatorului, reclamantul

a solicitat eliberarea certificatului privind restanțele la salariu (Vol. I, f.d.12), iar din

răspunsul angajatorului nr. 11 din 01 octombrie 2018 se atestă imposibilitatea

eliberării certificatului de salariu, din cauza unor probleme tehnice a programei de

contabilitate prin care se duce evidența contabilă (Vol. I, f.d.13).

Victor Harcenco, în cererea înaintată la 09 august 2018 către Inspectoratul de

Stat al Muncii, a indicat despre faptul că activează în funcția de manager al ÎCCPC

„COLPRODCOOP” din or. Orhei a MOLDCOOP și nu a primit salariul din 01 iulie

2017 (Vol. I, f.d.10).

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2019 în cadrul Inspectoratului de Stat al

Muncii, Victor Harcenco a comunicat despre faptul neachitării plăților salariale și

despre faptul neinformării sale referitor la motivele neachitării salariului, precum și

despre măsurile întreprinse, indicând despre intenția de a se adresa în instanța de

judecată pentru apărarea drepturilor sale (f.d.15). De altfel, reclamantul Victor

Harcenco a redat succesiv acțiunile sale ce vizează adresările inclusiv către angajator

în vederea achitării pretinselor restanțe salariale.

6

Prin prisma criticilor aduse de recurent sub aspectul adresării inclusiv către

angajator, Colegiul relevă că, instanța de apel eronat a stabilit faptul nerespectării

procedurii prealabile, dispunând scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată

depusă de Victor Harcenco.

Conform art. 354 Codul muncii, se consideră litigii individuale de muncă

divergențele dintre salariat și angajator privind: d) plata despăgubirilor în cazul

neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor de către una din

părțile contractului individual de muncă.

În virtutea art. 355 Codul muncii, cu referire la examinarea cererii privind

soluționarea litigiului individual de muncă, legislatorul a punctat că, cererea privind

soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată.

Totodată, Colegiul relevă că, deși, în virtutea art. 355 alin. (4) Codul muncii,

litigiu individual de muncă se examinează într-un termen mai restrâns, instanța de

apel a dispus în data de 11 februarie 2021 scoaterea de pe rol a cererii de chemare în

judecată înregistrată la 07 august 2019.

În această ordine de idei, Colegiul evidențiază că, deși, se pretinde

nerespectarea procedurii prealabile, instanța de apel a eludat faptul că, prin răspunsul

pârâtului, datat cu 18 decembrie 2018, cu nr. 15-1/12-2018, adresat lui Victor

Harcenco, se comunică ultimului precum că întreprinderea, conform datelor din

contabilitate, nu are restanțe la salariu față de el (Vol. II, f.d.9).

În atare circumstanțe, având în vedere și poziția angajatorului până la adresarea

reclamantului în instanța de judecată, nu poate fi invocată nerespectarea procedurii

prealabile. Or, răspunsul pârâtului din 18 decembrie 2018, adresat lui Victor

Harcenco, indică despre lipsa restanțelor salariale față de Victor Harcenco.

Mai mult, împrejurările reliefate supra au determinat apărarea drepturilor lui

Victor Harcenco pe cale adresării unei acțiuni în acest sens în instanța de judecată.

De asemenea, nu poate fi ignorat nici faptul că pretențiile reclamantului

formulate în cererea de chemare în judecată au rezultat din faptul că drept urmare a

concedierii sale din propria inițiativă, angajatorul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile ce

rezultă din contractul individual de muncă, care în opinia sa, justifică existența

litigiului individual de muncă.

Or, conform art. 85 alin. (1) Codul muncii, salariatul are dreptul la demisie –

desfacere a contractului individual de muncă, cu excepția prevederii alin.(41), din

proprie inițiativă, anunțând despre aceasta angajatorul, prin cerere scrisă, cu 14 zile

calendaristice înainte. Curgerea termenului menționat începe în ziua imediat

următoare zilei în care a fost înregistrată cererea.

Alineatul 3 al aceluiași articol, în redacția în vigoare în perioada de referință,

stipula că, după expirarea termenelor indicate la alin.(1), (2) și (41), salariatul are

dreptul să înceteze lucrul, iar angajatorul este obligat să efectueze achitarea deplină

a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului și să-i elibereze carnetul de muncă și

alte documente legate de activitatea acestuia în unitate.

În altă ordine de idei, Colegiul notează că, pârâtul nu a reacționat la solicitările

reclamantului de a-i fi achitat salariul nici până la încetarea raporturilor de muncă

din propria inițiativă, care s-a realizat ca urmare a depunerii de către Victor Harcenco

a cererii de eliberare din funcție.

Colegiul punctează că, scoaterea cererii de pe rol este efectul procesual care se

produce dacă instanța constată unul din temeiurile prevăzute limitativ de lege –

7

nerespectarea condițiilor de intentare a procesului, depistate după acceptarea cererii

de chemare în judecată.

Deși, legislatorul împuternicește instanța de apel de a scoate de pe rol cererea

de chemare în judecată prin prisma art. 385 lit. e) Cod de procedură civilă, dacă

există temeiurile prevăzute la art. 267 Cod de procedură civilă, instanța în fiecare

caz în parte urmează a verifica aplicabilitatea acestor temeiuri, evitând un formalism

excesiv, care poate avea drept consecință îngrădirea accesului liber la justiție.

Colegiul constată că prin decizia recurată, instanța de apel nu s-a expus asupra

fondului cauzei, însă prin aplicarea eronată a art. 267 lit. a) Cod de procedură civilă,

a scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Victor Harcenco.

Subsidiar, Colegiul cu referire la dispoziția instanței de apel despre posibilitatea

adresării în instanța de judecată a unei noi cereri după înlăturarea circumstanțelor ce

au dus la scoaterea cererii de pe rol, notează că, având în vedere termenele de

înaintare a unor astfel de cereri precum, în eventualitate, o astfel de cerere de

chemare în judecată ar putea fi respinsă din motivul tardivității.

Drept urmare, pornind de la reglementările naționale și internaționale la acest

capitol, menținerea unei soluții de scoatere a cererii de pe rol a cererii de chemare în

judecată poate avea drept consecință o posibilă îngrădire a accesului liber la justiție.

Colegiul notează că, CtEDO în practica sa reiterează dreptul fiecăruia de a

formula orice pretenție cu privire la „drepturile și obligațiile [sale] civile” în fața

unei judecătorii sau a unui tribunal. În acest fel, art. 6 § 1 ia forma „dreptului la o

instanță”, din care dreptul de acces, adică dreptul de a institui proceduri în fața

instanțelor pe probleme de natură civilă, constituie un aspect (Golder împotriva

Regatului Unit, 21 februarie 1975, pct.36). „Dreptul la o instanță” și dreptul de acces

nu sunt absolute. Ele pot face obiectul unor limitări, însă acestea nu trebuie să

restricționeze sau să reducă accesul conferit individului într-un mod sau într-o

măsură în care însăși esența dreptului respectiv să fie afectată (De Geouffre de la

Pradelle împotriva Franței, 16 decembrie 1992, pct. 28 și Stanev împotriva Bulgariei

(MC), nr. 36760/06, pct.229, CEDO 2012).

CtEDO reamintește că dreptul de acces la o instanță nu include doar dreptul de

a institui proceduri, ci și dreptul de a obține o „soluționare” a litigiului de către o

instanță (Beneficio Cappella Paolini împotriva San Marino, nr. 40786/98, pct.29,

CEDO 2004). Acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul juridic intern al unui stat

contractant ar permite unui individ să introducă o acțiune civilă în fața unei instanțe

fără a asigura că respectiva cauză fost soluționată printr-o decizie definitivă, în

cursul procedurii judiciare. Ar fi de neconceput ca art. 6 § 1 să descrie în detaliu

garanțiile procedurale oferite părților în litigiu – proceduri care sunt echitabile,

publice și prompte – fără a asigura părților dreptul ca litigiile lor civile să fie în cele

din urmă soluționate (Multiplex împotriva Croației, nr.58112/00, pct.45, 10 iulie

2003).

Conjunctura redată impune casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel pentru a fi examinate cerințele

reclamantului sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei.

Mai mult, la examinarea cauzei, instanța urmează să se conducă nemijlocit de

principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală,

completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa

soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul

respectării cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor

8

esențiale relevate în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să ia în considerare

circumstanțele conturate anterior și să adopte soluția la caz atât prin prisma

argumentelor părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din prevederile art.

130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege și, în consecință soluția adoptată să fie

certă și coerentă, sub aspectul temeiniciei/netemeiniciei acțiunii. Caracterul

peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu

circumstanțele cauzei și normele de drept material și procedural aplicabile speței.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în același complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Victor Harcenco, reprezentat de avocatul

Valentin Ganea.

Se casează integral decizia din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Harcenco împotriva

Întreprinderii Cooperatiste de Colectare, Producție și Comerț „COLPRODCOOP”

din or. Orhei a MOLDCOOP cu privire la încasarea restanței salariale, compensației

pentru fiecare zi de întârziere de plată, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în același complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Victor Burduh

Galina Stratulat

9