2ra-134/21 — încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, încasarea compensației de întârziere și a cheltuielilor de judecată, repararea prejudiciului moral

2ra-134/21 — încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă, încasarea compensației de întârziere și a cheltuielilor de judecată, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-134/21

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: Iu. Movilă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Mihaila, Iu. Cotruță, I. Secrieru)

DECIZIE

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Orhei Transport”,

reprezentată de avocatul Banaru Vadim,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Șeremet Victor

împotriva Întreprinderii Municipale „Orhei Transport” cu privire la încasarea salariului

pentru perioada absenței forțate de la muncă, încasarea compensației de întârziere și a

cheltuielilor de judecată, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea Municipală „Orhei Transport”,

reprezentată de avocatul Banaru Vadim și a fost menținută hotărârea din 10 iulie 2019 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 29 martie 2019 Șeremet Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva

ÎM „Orhei Transport” cu privire la încasarea salariului pentru perioada absenței forțate

de la muncă, încasarea compensației de întârziere și a cheltuielilor de judecată, repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin ordinul nr. 15-p din 10 martie

2016, a fost angajat la ÎM „Orhei Transport” în funcția de manager adjunct, pe un

termen nedeterminat. Prin ordinul nr. 08-p din 25 ianuarie 2018 emis de ÎM „Orhei

Transport”, a fost concediat din funcția de manager adjunct în temeiul art. 86 alin. (1)

lit. h) din Codul muncii – pentru absența fără motive întemeiate de la lucru timp de 4

ore consecutive.

1

A susținut că la 01 martie 2018 s-a adresat cu acțiune în judecată împotriva ÎM

„Orhei Transport”, solicitând anularea ordinului nr. 08-p din 25 ianuarie 2018 „Cu

privire la concedierea salariatului”, cu radierea inscripției din carnetul de muncă

„concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii”; restabilirea în funcția de

manager adjunct al ÎM „Orhei Transport”; încasarea din contul ÎM „Orhei Transport” în

beneficiul său a sumei de 32 000 de lei cu titlu de despăgubire pentru perioada absenței

forțate de la locul de muncă până la 25 mai 2018, inclusiv, 16000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, precum și 4100 de lei cheltuieli de asistență juridică. Prin hotărârea

din 28 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea sa a fost admisă parțial și

a fost anulat ordinul nr. 08-p din 25 ianuarie 2018, cu obligarea angajatorului să radieze

inscripția din carnetul său de muncă „concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din

Codul muncii”. A fost restabilit în funcția de manager adjunct al ÎM „Orhei Transport”,

începând cu 25 ianuarie 2018 și s-a încasat din contul ÎM „Orhei Transport” în

beneficiul său suma de 32 816, 32 de lei cu titlu de plăți salariale pentru absența forțată

de la serviciu pentru perioada 25 ianuarie 2018 – 28 mai 2018, 8000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și 4100 de lei cheltuieli de asistență juridică, în rest, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

A relatat că prin decizia din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admis apelul declarat de ÎM „Orhei Transport” și a fost casată hotărârea din 28 mai

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, fiind pronunțată o hotărâre nouă de respingere

a acțiunii ca neîntemeiată. Însă, prin decizia irevocabilă din 20 martie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, a fost admis recursul său, s-a casat integral decizia din 25

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și s-a menținut hotărârea din 28 mai 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Totodată, reclamantul a reținut că prin hotărârea irevocabilă din 14 septembrie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, menținută prin decizia din 21 martie 2019 a

Curții de Apel Chișinău și încheierea din 03 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a

fost admisă acțiunea sa depusă împotriva ÎM „Orhei Transport” și s-a anulat ordinul ÎM

„Orhei Transport” cu privire la reluarea unei anchete de serviciu, cu suspendarea

contractului individual de muncă, s-a încasat din contul pârâtei în beneficiul său salariul

pentru absența forțată de la serviciu în mărime de un salariu mediu lunar de 8000 de lei,

prejudiciul moral în mărime de un salariu mediu lunar în mărime de 8000 de lei pentru

întreaga perioadă de absență la serviciu și cheltuielile de asistență juridică în mărime de

4000 de lei.

La fel, prin hotărârea din 05 noiembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

menținută prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din

03 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă acțiunea sa împotriva ÎM

„Orhei Transport” și s-a anulat ordinul nr. 80-P din 05 iulie 2018, s-a încasat

despăgubirea în mărime de 8000 de lei lunar pentru întreaga perioadă de absență forțată

de la locul de muncă, începând cu data de 06 iulie 2018, repararea prejudiciului moral în

mărime de 8000 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată inclusiv a sumei de 4000

de lei cu titlu de asistență juridică.

2

Șeremet Victor a menționat că, fiind stabilit cu putere de lucru judecat că privarea

sa de posibilitatea de a munci a fost efectuată printr-un ordin ilegal, este îndreptățit la

compensarea prejudiciului sub formă de salariul neachitat pentru perioada privării

ilegale de la locul de muncă.

Consideră că prin prisma art. 330 din Codul muncii, angajatorul urmează să-i

compenseze prejudiciul cauzat ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci,

care conform calculelor i se cuvine suma de 112.000 de lei, însă având în vedere faptul

că prin hotărârea din 28 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a fost încasată

suma de 8 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, la fel și prin hotărârile din 14

septembrie 2018 și din 05 noiembrie 2018 ale Judecătoriei Orhei, sediul Central, au fost

încasate încă a câte 8 000 de lei, din contul ÎM „Orhei Transport” în beneficiul său, este

inadmisibil ca asupra unei obligații să existe două documente executorii.

Șeremet Victor a remarcat că pe cale judecătorească ar urma să fie percepută doar

suma de 55 183,68 de lei. Totodată, pentru sumele respective, chiar dacă au fot dispuse

spre încasare, instanța nu s-a expus asupra perceperii unei compensații conform art. 330

din Codul muncii. Potrivit calculelor, urmează să-i fie achitată suplimentar suma de 75

786 de lei.

A afirmat că, deoarece acțiunile angajatorului de privare a lui de posibilitatea de a

munci au fost intenționate și cu rea-credință, ultimul poartă răspundere pentru acțiunile

sale prin plata a mai mult decât un salariu mediu pentru compensarea prejudiciului

moral.

De asemenea, reclamantul a invocat că a suportat cheltuieli de asistență juridică.

Astfel, conform înțelegerii cu avocatul, în virtute relațiilor amicale, în trei cauze civile,

pentru prima instanță s-a perceput suma a câte 4000 de lei, pentru instanța de apel ar fi

urmat să achite a câte 2000 de lei și pentru instanța de recurs a câte 1000 de lei. Prin

hotărârile judecătorești irevocabile din 28 mai 2018, 14 septembrie 2018 și 05

noiembrie 2018 ale Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a încasat din contul ÎM „Orhei

Transport” în beneficiul său a câte 4000 de lei cheltuieli de asistență juridică doar pentru

prima instanță, dar nu și cele suportate în instanța de apel și recurs. În situația enunțată,

pârâtul urmează să-i recupereze mijloacele bănești suportate în cauzele anterioare de

judecată, care constituie suma de 5000 de lei, iar, în prezentul proces civil să-i

compenseze suma de 8000 de lei.

Victor Șeremet a solicitat încasarea din contul ÎM „Orhei Transport” în beneficiul

său a sumei de 8000 de lei lunar cu titlu de despăgubire pentru perioada de absență

forțată de la locul de muncă, suplimentar la sumele încasate anterior (la data depunerii

acțiunii suma constituie 55 183 de lei); încasarea a 0,3% din suma neachitată în termen,

pentru fiecare zi de întârziere, cu recalcularea pe durata procesului (la data depunerii

acțiunii suma constituie 75738 de lei); încasarea sumei de 16000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, a sumei de 5000 de lei cheltuieli de judecată suportate în litigiile

anterioare, precum și a sumei de 8000 de lei cheltuieli de asistență juridică suportate în

procesul dat de judecată.

3

Pe parcursul examinării cauzei și anume la 15 mai 2019 și 27 mai 2019,

reclamantul a depus cereri de concretizare a pretențiilor din acțiune, solicitând în final,

încasarea din contul ÎM „Orhei Transport” a sumei de 8000 de lei lunar pentru perioada

de absență forțată de la locul de muncă, suplimentar la sumele încasate anterior, în sumă

totală de 46 905,58 de lei; încasarea a 0,3% din suma neplătită în termen, pentru fiecare

zi de întârziere, cu recalcularea pe durata procesului - la data de 12 iunie 2019 suma

constituind de 83927,73 de lei; încasarea sumei de 16000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral; încasarea sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate

în procesele anterioare de judecată și a sumei de 8000 de lei cheltuieli de asistență

juridică în procesul dat de judecată.

Prin hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, acțiunea

depusă de Șeremet Victor a fost admisă parțial și s-a încasat din contul ÎM „Orhei

Transport” în beneficiul lui Șeremet Victor suma de 46 905,58 de lei pentru perioada de

absență forțată de la locul de muncă, suplimentar la sumele încasate anterior, suma de

83 927,73 de lei ce constituie 0,3% din suma neplătită în termen pe durata procesului

(până la data de 12 iunie 2019), suma de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistență juridică suportată în procese anterioare de judecată și suma de 8 000 de lei

cheltuieli pentru asistența juridică suportate în prezenta cauză. În rest, pretenția cu

privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin hotărârea suplimentară din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a

fost aplicat sechestru asupra sumelor bănești din cont și din casieria ÎM „Orhei

Transport”, precum și asupra altor bunuri, în limita valorii acțiunii, în limita pretenției

principale de 46 905, 58 de lei.

La 30 iulie 2019 ÎM „Orhei Transport”, reprezentată de avocatul Banaru Vadim, a

declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea parțială a hotărârii

din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în partea încasării penalității de

0,3% pentru reținerea salariului, încasarea sumei de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică pentru procesele anterioare de judecată, cu emiterea în această parte a

unei hotărâri noi de admitere parțială a acțiunii depuse de Șeremet Victor, prin care să

fie încasată din contul ÎM „Orhei Transport” în beneficiul lui Șeremet Victor suma de

45 161,29 de lei cu titlu de salariu pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă

pentru perioada 06 septembrie 2018 – 20 martie 2019 și suma de 1230,27 de lei

cheltuieli de asistență juridică, în rest acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de ÎM „Orhei Transport”, reprezentată de avocatul Banaru Vadim și a fost

menținută hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

La 23 noiembrie 2020 ÎM „Orhei Transport”, reprezentată de avocatul Banaru

Vadim, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cu

restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului ÎM „Orhei Transport”, reprezentată de avocatul Banaru

Vadim, a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că

4

Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar

probele administrate, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, a

intervenit în circumstanțele de fapt stabilite în actele judecătorești definitive și

irevocabile, fiind încălcat principiul securității raporturilor juridice prevăzut de art. 6 din

CțEDO, cât și nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în apel.

A susținut că instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de faptul că în trei acte

judecătorești definitive instanțele de judecată deja s-au expus asupra mărimii sumelor

pretinse de către Șeremet Victor în prezenta acțiune și anume: pentru perioada 25

ianuarie 2018 – 28 mai 2018 s-a expus Curtea Supremă de Justiție în decizia din

20 martie 2019, pentru perioada 05 iunie 2018 – 05 iulie 2018 s-a expus Curtea de Apel

Chișinău în decizia din 21 martie 2019 și pentru perioada 05 iulie 2018 – 05 septembrie

2018 s-a expus Curtea de Apel Chișinău în decizia din 28 februarie 2019.

Prin urmare, sumele pretinse de Șeremet Victor în prezenta acțiune pentru perioada

25 ianuarie 2018 – 05 septembrie 2018 au constituit obiect de examinare în alte cauze

civile, existând în acest sens hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, iar instanțele

de judecată ierarhic inferioare urmau să examineze solicitările reclamantului doar pentru

perioada 06 septembrie 2018 – 20 martie 2019.

A menționat că salariul neîncasat de către Șeremet Victor constituie: 4000 de lei

pentru septembrie 2018 (au fost suspendate raporturile de serviciu) + 4 000 de lei pentru

octombrie 2018 (au fost suspendate raporturile de serviciu) + 8 000 de lei pentru

noiembrie 2018 + 8000 de lei pentru decembrie 2018 + 8000 de lei pentru ianuarie 2019

+ 8000 de lei pentru februarie 2019 + 5161 de lei pentru martie 2019, în total 45161,29

de lei.

Avocatul Banaru Vadim consideră că în speță, nu este aplicabil art. 330 alin. (2)

din Codul muncii, or, norma dată prevede clar că salariatului i se plătesc suplimentar,

pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen, doar în caz de

reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu

(art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139,

186, art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului. Mai mult ca atât, instanțele ierarhic

inferioare nu au indicat care este perioada pentru care a fost calculată penalitatea

încasată în mărime de 83 927,73 de lei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la 22 septembrie 2020.

Din actele cauzei rezultă că decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în

adresa ÎM „Orhei Transport” și avocatului Banaru Vadim la 19 octombrie 2020 (f.d.

247, vol. I), însă nu se atestă date când a fost recepționată de către aceștia. Totodată, în

cererea de recurs avocatul Banaru Vadim a indicat că a luat cunoștință de decizia

instanței de apel la 20 octombrie 2020, accesând Portalul Național al Instanțelor

Judecătorești.

Astfel, recursul declarat la 23 noiembrie 2020, este în termen.

5

La 08 decembrie 2020, în adresa lui Șeremet Victor și a avocatului Vitalie Tihon

a fost expediată copia recursului declarat de ÎM „Orhei Transport”, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 11-13, volumul II), însă, intimatul nu și-a

valorificat dreptul procedural respectiv.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 26 mai 2021 a considerat recursul admisibil și a dispus

examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul

declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea parțială a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea în partea casată a unei noi

hotărâri, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai

pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că Șeremet Victor a fost

angajat la ÎM „Orhei Transport” din 27 mai 2013, fiind concediat prin ordinul nr. 08-P

din 25 ianuarie 2018 „Cu privire la concedierea din funcția de manager adjunct al ÎM

„Orhei Transport”, în temeiul art. 86 alin. 1 lit. h) din Codul muncii, pentru absența fără

motive întemeiate la locul de lucru timp de 4 ore consecutive.

La data de 01 martie 2018, Șeremet Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Orhei Transport” cu privire la contestarea ordinului de concediere,

efectuarea rectificărilor în carnetul de muncă, restabilirea la locul de muncă, încasarea

despăgubirii pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă și repararea

prejudiciului moral.

Prin hotărârea din 28 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a fost admisă

parțial acțiunea lui Șeremet Victor și a fost anulat ordinul nr. 08-p din 25 ianuarie 2018

„Cu privire la concedierea salariatului”, emis de către ÎM „Orhei Transport”, cu

obligarea angajatorului să radieze inscripția din carnetul de muncă al lui Victor Șeremet

„concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii”. Victor Șeremet a fost

restabilit în funcția de manager adjunct al ÎM „Orhei Transport”, începând cu 25

6

ianuarie 2018. S-a încasat din contul ÎM „Orhei Transport” în beneficiul lui Șeremet

Victor suma de 32 816, 32 de lei cu titlu de plăți salariale pentru absența forțată de la

serviciu pentru perioada 25 ianuarie 2018 - 28 mai 2018, 8000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral și 4100 de lei cheltuieli de asistență juridică. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată (f.d. 15, volumul I).

Prin decizia din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de ÎM „Orhei Transport” și a fost casată hotărârea din 28 mai 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central, fiind pronunțată o hotărâre nouă de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

Însă, prin decizia din 20 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de Victor Șeremet, fiind casată decizia din 25 octombrie 2018 a Curții

de Apel și menținută hotărârea din 28 mai 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central (f.d.

11-14, volumul I).

Totodată, se reține că prin ordinul nr. 64-P din 05 iunie 2018, Șeremet Victor a fost

suspendat din funcție, în legătură cu desfășurarea anchetei de serviciu.

La 07 iunie 2018, Șeremet Victor a contestat acest ordin în instanța de judecată,

prin hotărârea din 14 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central fiind anulat

ordinul nr. 64-P din 05 iunie 2018 „Cu privire la reluarea unei anchete de serviciu cu

suspendarea contractului individual de muncă” și încasat salariul pentru absența forțată

de la serviciu în mărime de 8000 de lei pentru perioada 05 iunie 2018 – 05 iulie 2018,

precum și 8000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 4000 de lei cheltuieli de asistență

juridică (f.d. 17, volumul I). Prin decizia din 21 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a

fost respins apelul declarat de ÎM „Orhei Transport” și a fost menținută hotărârea din

14 septembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu încasarea din contul ÎM

„Orhei Transport” în beneficiul lui Șeremet Victor a cheltuielilor de asistență juridică în

mărime de 2000 de lei, suportate în procesul examinării cererii de apel (f.d. 83-97,

volumul I).

Ulterior, prin ordinul nr. 80-P din 05 iulie 2018, Șeremet Victor din nou a fost

suspendat din funcție, la 01 august 2018 reclamantul contestându-l în instanța de

judecată.

Prin hotărârea din 05 noiembrie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

menținută prin decizia din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost anulat

ordinul managerului șef al ÎM „Orhei Transport” 80-P din 05 iulie 2018 „Cu privire la

suspendarea contractului individual de muncă în circumstanțele ce nu depind de voința

părților”, fiind încasat din contul ÎM „Orhei Transport” în beneficiul lui Șeremet Victor

salariul în mărime de 8000 de lei pentru perioada de absență la serviciu 06 iulie 2018 –

05 septembrie 2018, suma de 8000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 4000 de lei

cheltuieli de asistență juridică (f.d. 18, 98-106, volumul I).

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Șeremet Victor a solicitat

încasarea din contul ÎM „Orhei Transport” a sumei de 8000 de lei lunar pentru perioada

de absență forțată de la locul de muncă, suplimentar la sumele încasate anterior, în sumă

totală de 46 905,58 de lei; încasarea conform art. 330 alin. (3) din Codul muncii a 0,3%

7

din suma neplătită în termen, pentru fiecare zi de întârziere, care la data de 12 iunie

2019 constituie 83 927,73 de lei; încasarea sumei de 16 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral; încasarea sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate

în procesele anterioare de judecată și a sumei de 8000 de lei cheltuieli de asistență

juridică în procesul dat de judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat din contul ÎM „Orhei Transport” în

beneficiul lui Șeremet Victor suma de 46 905,58 de lei pentru perioada de absență

forțată de la locul de muncă, suplimentar la sumele încasate anterior, suma de 83 927,73

de lei ce constituie 0,3% din suma neplătită în termen pe durata procesului (până la data

de 12 iunie 2019), suma de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică

suportată în procese anterioare de judecată și suma de 8 000 de lei cheltuieli pentru

asistența juridică suportate în prezenta cauză. În rest, pretenția cu privire la repararea

prejudiciului moral a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pe parcursul examinării cauzei în prima instanță, cât și în cererea de apel, ÎM

„Orhei Transport” a recunoscut doar suma de 45 161, 29 lei, care constituie salariu

neîncasat de către Șeremet Victor, susținând că suma de 46 905,58 de lei a fost calculată

greșit de către intimat.

Astfel, hotărârea primei instanțe a fost contestată de către ÎM „Orhei Transport”

doar în partea încasării penalității de 0,3% pentru reținerea salariului și a sumei de 5 000

de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică pentru procesele anterioare de judecată,

fiind solicitată emiterea în această parte a unei hotărâri noi de admitere parțială a

acțiunii depuse de Șeremet Victor, prin care să fie încasată din contul ÎM „Orhei

Transport” în beneficiul lui Șeremet Victor suma de 45 161,29 de lei cu titlu de salariu

pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă pentru perioada 06 septembrie

2018 – 20 martie 2019 și suma de 1230,27 de lei cheltuieli de asistență juridică, în rest

acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de ÎM „Orhei

Transport”, reprezentată de avocatul Banaru Vadim, a ajuns la concluzia netemeiniciei

acestuia și a menținut hotărârea primei instanțe.

Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe urmează a fi casate parțial.

Conform art. 330 din Codul muncii, angajatorul este obligat să compenseze

persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării ilegale de

posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de: a) refuz

neîntemeiat de angajare; b) eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă

muncă; c) staționare a unității din vina angajatorului, cu excepția perioadei șomajului

tehnic (art.80); e) reținere a plății salariului; f) reținere a tuturor plăților sau a unora din

ele în caz de eliberare din serviciu; g) răspândire, prin orice mijloace (de informare în

masă, referințe scrise etc.), a informațiilor calomnioase despre salariat; h) neîndeplinire

în termen a hotărîrii organului competent de jurisdicție a muncii care a soluționat un

8

litigiu (conflict) având ca obiect privarea de posibilitatea de a munci. În caz de reținere,

din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a

plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, art.225

alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de

întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Analizând materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că instanțele ierarhic inferioare

întemeiat au încasat din contul angajatorului suma restantă pentru absența forțată de la

locul de muncă în mărime de 46 905,58 de lei, calculată de către Șeremet Victor, ÎM

„Orhei Transport” recunoscând parțial această sumă și anume, 45 161,29 de lei.

Însă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră greșită concluzia instanțelor ierarhic inferioare cu privire

la încasarea sumei de 83 927,73 de lei ce constituie 0,3 % din suma neplătită în termen

pe durata procesului conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii, din următoarele

motive.

Conform normei indicate, în caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului

(art. 142), a indemnizației de concediu (art. 117), a plăților, în caz de eliberare (art. 143)

sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului,

acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 % din suma neplătită

în termen.

Compensația de întârziere în mărime de 0,3 % se va calcula pentru fiecare sumă

neachitată, începând cu termenul de la care suma dată a devenit certă, exigibilă și

scadentă. Acest tip de dobândă se aplică independent de încasarea salariului pentru

perioada lipsei forțate de la serviciu și indiferent de existența dificultăților la angajare.

Se evidențiază că potrivit art. 330 alin. (2) din Codul muncii, salariatului i se

plătește suplimentar pentru fiecare zi de întârziere 0,3 % din suma neplătită în termen

doar în cazul existenței vinei angajatorului ca o condiție obligatorie prevăzută de lege

pentru angajarea răspunderii patrimoniale indicate.

Angajatorul care nu și-a executat obligațiile prevăzute de lege și de contractul

individual de muncă este prezumat în culpă, fiind apărat (eliberat) de răspundere numai

dacă dovedește că a fost împiedicat să execute prevederile contractului printr-o cauză

care nu-i poate fi imputată. Circumstanțele respective se vor constata în fiecare caz

aparte, reieșind din probele prezentate.

La caz, instanța de recurs reține că, conform calculului prezentat de către Șeremet

Victor (f.d. 59, volumul I), ultimul solicită încasarea compensației de întârziere de 0,3

% pentru salariul neachitat începând cu luna ianuarie 2018 (data concedierii din funcție

prin ordinul nr. 08-P din 25 ianuarie 2018) până în luna martie 2019 (momentul

restabilirii în funcție prin decizia irevocabilă din 20 martie 2019 a Curții Supreme de

Justiție) în mărime totală de 83 927,73 de lei, sumă încasată integral de către instanțele

ierarhic inferioare.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat au încasat suma de

9

83 927,73 de lei, or, în speță, nu au fost întrunite condițiile obligatorii prevăzute de lege

în acest sens și anume, suma să fie certă, exigibilă și scadentă și să existe vina

angajatorului.

Astfel, suma salariului de 32 816, 32 de lei pentru perioada absenței forțate de la

muncă a lui Șeremet Victor de la 25 ianuarie 2018 până la 28 mai 2018, a devenit certă,

exigibilă și scadentă la data emiterii deciziei irevocabile din 20 martie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, iar, suma salariului de 8000 de lei pentru perioada 05 iunie 2018 –

05 iulie 2018 și 8000 de lei pentru perioada 06 iulie 2018 – 05 septembrie 2018 la data

emiterii încheierilor irevocabile din 03 iulie 2019 ale Curții Supreme de Justiție, dată de

la care, în caz de întârziere, salariatul este îndreptățit să solicite compensația de

întârziere în mărime de 0,3 % conform art. 330 alin. (2) din Codul muncii. Iar, suma de

46 905,58 de lei, încasată de către instanțe în prezenta cauză, suplimentar la sumele

încasate anterior, devine certă, exigibilă și scadentă la pronunțarea deciziei definitive în

acest sens.

La caz însă, intimatul calculează și solicită încasarea acestei compensații începând

cu data concedierii 25 ianuarie 2018 și până în luna martie 2019, perioadă în care suma

nu a devenit certă, exigibilă și scadentă și nu a existat vina angajatorului ca o condiție

obligatorie prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale indicate.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că pretenția lui Șeremet Victor cu privire la

încasarea sumei de 83927,73 de lei cu titlu de compensație de întârziere conform art.

330 alin. (3) din Codul muncii, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră corectă concluzia instanțelor de judecată cu privire la

încasarea, în conformitate cu 94 alin. (1) și 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură

civilă, a sumei de 5000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică suportate în

procese anterioare de judecată și suma de 8 000 de lei cheltuieli pentru asistența juridică

suportate în prezenta cauză, ca fiind reale, necesare și rezonabile.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea

admiterii pretenției cu privire la încasarea sumei de 83 927,73 de lei ce constituie 0,3%

din suma neplătită în termen, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin

care pretenția se respinge ca neîntemeiată, în rest, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe de a menține.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Întreprinderea Municipală „Orhei Transport”,

reprezentată de avocatul Banaru Vadim.

10

Se casează parțial decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Șeremet Victor împotriva Întreprinderii

Municipale „Orhei Transport” cu privire la încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la muncă, încasarea compensației de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

repararea prejudiciului moral, în partea încasării de la Întreprinderea Municipală „Orhei

Transport” în beneficiul lui Șeremet Victor a sumei de 83 927,73 de lei ce constituie 0,3

% din suma neplătită în termen și se pronunță în această parte o hotărâre nouă, prin care:

Se respinge pretenția lui Șeremet Victor împotriva Întreprinderii Municipale

„Orhei Transport” cu privire la încasarea compensației de întârziere în mărime de 0,3 %

din suma neplătită în termen, ca fiind neîntemeiată.

În rest, decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

10 iulie 2019 a Judecătoriei Orhei, sediul Central se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Dumitru Mardari

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

11