2rac-162/21 — încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei, penalităţii, dobânzii de întârziere şi cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- condiţiile generale de executare a obligaţiilor, răspunderea pentru neexecutarea obligaţiilor, dobânda de întârziere
2rac-162/21 — încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2rac-162/21
Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Rezina (jud. D. Cebanița)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. O. Cojocaru, R. Pulbere, A. Pahopol)
DECIZIE
13 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Ala Cobăneanu
Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Tiramisa”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Tiramisa” împotriva Întreprinderii Municipale pentru Achiziții,
Comerț și Piețe cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Tiramisa” și a fost
menținută hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,
constată:
La data de 20 decembrie 2019, SRL „Tiramisa” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Întreprinderii Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe cu privire
la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 14 septembrie 2015, în calitate
de furnizor-vânzător de mărfuri, a încheiat cu Întreprinderea Municipală pentru
Achiziții, Comerț și Piețe, în calitate de cumpărător, contractul de vânzare-cumpărare
nr. 10915, prin care s-a obligat să vândă marfa, iar, pârâta să preia bunurile și să achite
costul acestora în termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii.
A indicat că potrivit pct. 4.3 din contract, pentru încălcarea termenului de plată,
cumpărătorul va datora penalități de întârziere furnizorului în mărime de 0,1 % pentru
fiecare zi de întârziere. În plus, contractul prevede pe lângă plata penalității contractuale
1
și plata unei dobânzi de întârziere, calculate conform art. 619 alin. (2) din Codul civil.
Părțile au convenit că nu pot fi daune mai puțin de valoarea calculată conform pct. 4.3
din contract.
Reclamanta a susținut că părțile au îndeplinit obligații reciproce în perioada
01 ianuarie 2017 – 31 octombrie 2017, fapt ce se confirmă prin documentele primare
contabile, însă, ulterior pârâta a acumulat o datorie în mărime de 95 797, 65 de lei. La
19 octombrie 2017 a expediat pârâtei actul de verificare a decontărilor reciproce pentru
semnarea acestuia, în termen de 5 zile, însă, deși a fost recepționat la 25 octombrie 2017,
nu a fost semnat. Prin urmare, la 06 noiembrie 2017 în adresa pârâtei a fost expediată o
pretenție, care de asemenea nu a fost satisfăcută.
A solicitat încasarea din contul Întreprinderii Municipale pentru Achiziții, Comerț
și Piețe a datoriei în sumă de 95 797,65 de lei, penalității în sumă de 16 735,47 de lei,
dobânzii de întârziere – 13 547,86 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta a depus cerere de concretizare a
acțiunii, indicând că la data de 15 ianuarie 2020 pârâta a achitat parțial datoria de bază
și anume, suma de 84 319,08 lei, restanța constituind 11 478,57 de lei. Corespunzător,
mărimea penalității pentru 180 de zile este de 17 243,56 lei, iar, mărimea dobânzii de
întârziere pentru perioada 10 noiembrie 2017 – 24 februarie 2020 este de 32 572,90 de
lei.
Prin hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, acțiunea
depusă de SRL „Tiramisa” a fost admisă parțial și s-a încasat din contul Întreprinderii
Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe în beneficiul SRL „Tiramisa” datoria
derivată din contractul de vânzare-cumpărare nr. 10915 din 14 septembrie 2015 în
mărime de 11 478,57 de lei, suma de 16 735,47 de lei cu titlu de penalitate și cheltuielile
pentru taxa de stat în mărime de 3375,99 de lei, proporțional pretențiilor admise din
acțiune, în total 31 590,03 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 07 august 2020, SRL „Tiramisa” a declarat apel împotriva hotărârii primei
instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii din 23 iulie 2020 a Judecătoriei
Orhei, sediul Rezina în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea dobânzii de
întârziere și emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie încasată din
contul intimatei dobânda de întârziere în sumă de 32 572,90 de lei.
Prin decizia din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de SRL „Tiramisa” și a fost menținută hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei
Orhei, sediul Rezina.
La data de 06 mai 2021 SRL „Tiramisa” a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a
hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea dobânzii
de întârziere și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie încasată
din contul intimatei dobânda de întârziere în sumă de 32 572,90 de lei.
2
În motivarea recursului s-a invocat că instanțele ierarhic inferioare neîntemeiat
au respins pretenția cu privire la încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada
10 noiembrie 2017 – 01 martie 2019, deoarece părțile au convenit la încheierea
contractului că, în cazul încălcării termenului de plată a costului bunurilor primite,
intimata achită penalitate și la cererea vânzătorului, dobânda de întârziere. În acest caz,
legea în vigoare la momentul semnării contractului, prevedea în mod expres că părțile
au dreptul să prevadă astfel de sancțiuni pentru întreaga perioadă de întârziere, motiv
din care este îndreptățită să solicite încasarea dobânzii de întârziere.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 02 februarie
2021.
Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa SRL „Tiramisa” la
data de 04 martie 2021 (f.d. 144), lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.
Astfel, recursul declarat la data de 06 mai 2021, este în termen.
La 14 mai 2021, copia recursului a fost expediată în adresa Întreprinderii
Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe, cu înștiințarea despre depunerea referinței
(f.d. 167, 169), însă, intimata nu și-a valorificat dreptul respectiv.
În conformitate cu art. 440 alin. (2) din Codul de procedură civilă, completul din
3 judecători prin încheierea din 28 iulie 2021 a considerat recursul admisibil și a dispus
examinarea fondului de un complet din 5 judecători.
În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces.
Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursul
declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, cu casarea parțială a
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și pronunțarea în partea casată a
unei noi hotărâri, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial
decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.
În conformitate cu art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea
judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai
pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de
judecată.
În conformitate cu art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la deliberarea
hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul
raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea
3
acțiunii.
Din suportul probator prezent la actele cauzei rezultă că la 14 septembrie 2015,
între SRL „Tiramisa” în calitate de furnizor și Întreprinderea Municipală pentru
Achiziții, Comerț și Piețe, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul de
vânzare-cumpărare nr. 10915, prin care furnizorul s-a obligat să vândă bunurile indicate
în factură, iar, cumpărătorul să preia bunurile și să achite costul acestora în termen de
10 zile calendaristice din momentul primirii (f.d. 11).
Conform pct. 4.3 din contract, pentru încălcarea termenului de plată,
cumpărătorul va datora penalități de întârziere furnizorului în mărime de 0,1 % pentru
fiecare zi de întârziere, calculată din suma neachitată. Pentru perioada de întârziere,
furnizorul poate solicita și dobânzi de întârziere, acestea fiind calculate conform art.
619 alin. (2) din Codul civil, nefiind admisă proba unui prejudiciu mai redus.
Prin somația nr. 267 din 03 noiembrie 2017, SRL „Tiramisa” a solicitat
Întreprinderii Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe să achite datoria acumulată
în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 10915 și a facturilor fiscale în mărime
totală de 95 797,65 de lei, penalitatea în sumă de 16 735,47 de lei și dobânda de
întârziere în sumă de 13 547,86 de lei, în termen de 5 zile din momentul primirii
somației (f.d. 45).
Potrivit semnăturii din avizul de recepție, somația a fost recepționată de către
Întreprinderea Municipală pentru Achiziții, Comerț și Piețe la data de 10 noiembrie
2017 (f.d. 46).
Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată la 20 decembrie 2019, SRL
„Tiramisa” a solicitat încasarea din contul Întreprinderii Municipale pentru Achiziții,
Comerț și Piețe a datoriei în sumă de 95 797,65 de lei, penalității în sumă de 16 735,47
de lei, dobânzii de întârziere – 13 547,86 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.
Pe parcursul examinării cauzei, SRL „Tiramisa” a depus cerere de concretizare
a acțiunii, indicând că la data de 15 ianuarie 2020 Întreprinderea Municipală pentru
Achiziții, Comerț și Piețe a achitat parțial datoria de bază și anume, suma de 84 319,08
lei, restanța constituind 11 478,57 de lei. Corespunzător, mărimea penalității pentru 180
de zile este de 17 243,56 lei, iar, mărimea dobânzii de întârziere pentru perioada 10
noiembrie 2017 – 24 februarie 2020 este de 32 572,90 de lei.
Prima instanță, fiind învestită cu examinarea prezentei cauze, a ajuns la concluzia
temeiniciei parțiale a acțiunii și a încasat din contul Întreprinderii Municipale pentru
Achiziții, Comerț și Piețe în beneficiul SRL „Tiramisa” datoria derivată din contractul
de vânzare-cumpărare nr. 10915 din 14 septembrie 2015 în mărime de 11 478,57 de lei,
suma de 16 735,47 de lei cu titlu de penalitate și cheltuielile pentru taxa de stat în
mărime de 3375,99 de lei, proporțional pretențiilor admise din acțiune, în total
31 590,03 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
4
Instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de SRL
„Tiramisa”, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia și a menținut hotărârea primei
instanțe, pe care a considerat-o legală și întemeiată.
Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs de către SRL „Tiramisa”,
care și-a exprimat dezacordul cu soluția instanțelor ierarhic inferioare în partea
respingerii pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, solicitând
pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie încasată din contul
intimatei dobânda de întârziere în sumă de 32 572,90 de lei.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate
în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a
administra noi dovezi.
Astfel, instanța de recurs va verifica legalitatea deciziei instanței de apel doar în
partea respingerii pretenției SRL „Tiramisa” cu privire la încasarea dobânzii de
întârziere.
Judecând cauza în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel
și hotărârea primei instanțe urmează a fi casate parțial.
Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),
în virtutea raportului obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor
executarea unei prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în
a da, a face sau a nu face.
Potrivit art. 572 alin. (2) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),
obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în
momentul stabilit.
Din dispozițiile art. 602 alin. (2) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie
2019), rezultă că, neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea
necorespunzătoare sau tardivă.
Conform art. 585 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019), în cazul în
care, conform legii sau contractului, obligația este purtătoare de dobândă, se plătește o
dobândă egală cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul
nu prevede o altă rată.
Conform art. 619 alin. (2) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019),
în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9 % peste
rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Se reține că, articolul 619 din Codul civil se aplică în egală măsură atât în
relațiile comerciale, cât și în relațiile dintre persoanele fizice. Dobânda de întârziere nu
reprezintă o clauză penală legală (penalități de întârziere), deoarece clauza penală se
percepe indiferent de natura prestației datorate (pecuniară sau de altă natură).
Dobânda de întârziere este plata pentru folosirea surselor financiare străine, iată
5
de ce în situații practice creditorul poate pretinde prejudiciul efectiv, venitul ratat,
clauza penală, inclusiv penalități de întârziere, cât și dobânda de întârziere, calculată
potrivit art. 619 (dacă legea sau contractul nu prevede altă mărime a dobînzii).
Creditorul obligației pecuniare nu trebuie să dovedească dauna cauzată prin întârzierea
executării, deoarece stabilirea acestor daune se face anticipat, de regulă, în baza art.
619, dacă o lege specială sau contractul părților nu prevăd altă mărime a dobânzii.
Instanța de recurs subliniază că norma de drept sus-citată vine să soluționeze
problemele legate de întârzierea executării obligațiilor pecuniare în special în situația
de inflație. Simplul fapt al întârzierii executării presupune cauzarea unui prejudiciu a
cărui estimare minimă este reglementată prin această normă.
Dobânda de întârziere reprezintă prin sine o varietate a despăgubirilor pentru
prejudiciul cauzat, mărimea cărora creditorul nu este obligat să o probeze, decât dacă
invocă o dobândă de întârziere peste cea indicată în articolul dat.
Din sensul art. 619 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019) rezultă
că dobânda de întârziere pentru întârzierea executării obligațiilor pecuniare curge de
drept, chiar dacă nu a fost stabilită prin contractul scris între părți. Pentru curgerea de
drept a dobânzilor de întârziere se cer a fi îndeplinite următoarele condiții: obligația
debitorului să constea în plata unei sume de bani, obligația să fie lichidă și exigibilă.
Dobânda de întârziere urmează a fi încasată de la data punerii debitorului în
întârziere. Punerea debitorului în întârziere constă într-o manifestare de voință din
partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației unui debitor care
tergiversează o executare ce mai este posibilă. Procedura punerii în întârziere nu este
reglementată în mod special, de aceea poate rezulta din orice act, notificare, telegramă.
Aceasta urmează a fi confirmată prin avizul de recepție din partea debitorului.
În acțiunea sa, SRL „Tiramisa” a solicitat prin prisma art. 619 alin. (2) din Codul
civil (în redacția legii până la modificările din 01 martie 2019), încasarea din contul
Întreprinderii Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe a dobânzii de întârziere
pentru perioada 10 noiembrie 2017 – 24 februarie 2020 în mărime de 32 572,90 de lei.
Instanțele ierarhic inferioare, respingând această pretenție, au reținut prevederile
art. 942 alin. (4) din Codul civil (în redacția din 01 martie 2019), potrivit cărora, în cazul
în care s-a stipulat o clauză penală, creditorul poate să ceară, la alegere, fie dobânda de
întârziere calculată conform dispozițiilor prezentului articol, fie penalitatea pentru
întârziere. Prin urmare, având în vedere că cerințele SRL „Tiramisa” au fost satisfăcute
în privința încasării sumei de 16 735,47 lei cu titlu de penalitate, aceasta nu poate
pretinde și încasarea dobânzii de întârziere.
Conform art. 7 alin. (4) din Codul civil (în redacția din 01 martie 2019), în cazul
situațiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi,
legea veche va continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și obligațiilor
părților, precum și orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.
Analizând norma citată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
6
lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că instanțele ierarhic inferioare greșit au
respins pretenția recurentei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, or, până la
intrarea în vigoare a modificărilor Codului civil la 01 martie 2019, SRL „Tiramisa” era
în drept să solicite încasarea atât a penalității, cât și a dobânzii de întârziere, interdicția
legală de cumulare a penalității și dobânzii de întârziere fiind aplicabilă doar după data
de 01 martie 2019.
Astfel, SRL „Tiramisa” este în drept să solicite încasarea dobânzii de întârziere
de la data punerii intimatei în întârziere până la 28 februarie 2019.
Instanța de fond a conchis că Întreprinderea Municipală pentru Achiziții, Comerț
și Piețe se consideră pusă în întârziere de la data de 20 noiembrie 2017, urmare a
somației din 03 noiembrie 2017, primită de către intimată la 10 noiembrie 2017.
Prin urmare, instanța de recurs consideră necesar de a încasa din contul
Întreprinderii Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe în beneficiul SRL
„Tiramisa” dobânda de întârziere pentru perioada 20 noiembrie 2017 – 28 februarie
2019 în sumă de 18 977, 12 lei, conform calculului anexat la materialele cauzei
(f.d. 122).
În circumstanțele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide despre necesitatea casării
deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii pretenției cu
privire la încasarea dobânzii de întârziere, cu emiterea în această parte a unei hotărâri
noi, prin care să fie admisă parțial această pretenție.
Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite
recursul declarat de SRL „Tiramisa”, a casa parțial decizia instanței de apel și hotărârea
primei instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea dobânzii de
întârziere, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, în rest decizia instanței de
apel și hotărârea primei instanțe de a menține.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Tiramisa”.
Se casează parțial decizia din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 23 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, în cauza civilă, la
cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Tiramisa”
împotriva Întreprinderii Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe cu privire la
încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată, în
partea respingerii pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și se pronunță
în această parte o hotărâre nouă, prin care:
7
Se admite parțial pretenția înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată
„Tiramisa” împotriva Întreprinderii Municipale pentru Achiziții, Comerț și Piețe cu
privire la încasarea dobânzii de întârziere.
Se încasează de la Întreprinderea Municipală pentru Achiziții, Comerț și Piețe în
beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Tiramisa” suma de 18 977, 12 lei
(optsprezece mii nouă sute șaptezeci și șapte de lei doisprezece bani) cu titlu de dobândă
de întârziere, calculată pentru perioada 20 noiembrie 2017 – 28 februarie 2019.
În rest, decizia din 02 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din
23 iulie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina se mențin.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Ala Cobăneanu
Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
Mariana Pitic
8