3ra-728/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalcularii pensiei

3ra-728/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalcularii pensiei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-728/2021

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Vulcănești (V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (Gr. Colev, Ș. Straciuc, A. Curdov)

Î N C H E I E R E

29 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată înaintată

de Cilinghir Afanasii împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind anularea

actului administrativ individual defavorabil, obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat,

c o n s t a t ă :

La 18 martie 2019, Cilinghir Afanasii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea deciziei Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. C-411/19 din 06 martie 2019 de respingere a cererii

din 07 februarie 2019 privind recalcularea pensiei, obligarea recalculării pensiei în parte

majorării începând cu 01 august 2016, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 152 din

01 iulie 2016 privind introducerea modificărilor și completărilor în unele acte

legislative.

În motivarea acțiunii Cilinghir Afanasii a indicat că, începând cu luna martie 2007

primește pensia ca lucrător al organelor procuraturii. Mărimea pensiei se calcula din

salariul procurorului raionului la data din 14 martie 2007.

A menționat că stagiul general de muncă venitului asigurat constituia în acea

perioadă 49 ani și 16 zile nefiind întreruptă activitatea de muncă. În prezent, stagiul

general după primul înscris (15.01.1958) în carnetul de muncă la data întocmirii

prezentei cereri de chemare în judecată constituie 61 ani și 2 luni.

În legătură cu reformarea organelor procuraturii și majorarea salariului

colaboratorilor Procuraturii Republicii Moldova, prin Legea nr. 152 din 01 iulie 2016

1

(Monitorul Oficial, art. XXIX 517 nr. 245-246 din 30.07.2016), a fost majorat salariul

tuturor colaboratorilor procuraturii, respectiv fiind majorată și mărimea pensiei

pensionarilor colaboratorilor procuraturii.

Astfel, că la 07 februarie 2019, a adresat Casei Națională de Asigurări Sociale și

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Vulcănești cerere prealabilă solicitând efectuarea

recalculării pensiei urmare a majorărilor ce au avut loc conform Legii sus menționate.

La 13 martie 2019, a primit răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. c-

411/19 din 06 martie 2019, care nu reprezintă un act oficial (ordin, decizie, dispoziție),

dar un simplu răspuns cu semnătura președintelui CNAS, Alexei Sîci, prin care cererea

prealabilă a fost respinsă.

Nefiind de acord cu respectivul răspuns, Cilinghir Afanasii a înaintat acțiune în

judecată, menționând că refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale este nejustificat

și necesar de anulat, deoarece Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că prin

Legea privind introducerea modificărilor și completărilor în unele acte legislative nr.

56 din 09 iunie 2011 a fost modificat art. 73 din Legea cu privire la Procuratură, iar pct.

3-10 din acest articol sunt abrogate și nu se referă la situația dânsului.

Prin hotărârea din 04 august 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești

acțiunea a fost admisă integral.

A fost anulată decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-411/din

06.03.2019 privind respingerea cererii lui Chilinghir Afanasii din 07.02.2019 privind

recalcularea pensiei, ca ilegală în fond, fiind eliberată în încălcarea legii.

S-a dispus restabilirea lui Cilinghir Afanasii în dreptul încălcat la recularea pensiei

pentru vechimea în muncă în dependență de majorarea comună a salariului procurorului

valabil, reieșind din funcția ocupată la momentul pensionării.

S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei

pentru vechimea în muncă și achitarea pensiei pentru vechimea în muncă lui Cilinghir

Afanasii pentru perioada începând cu 01 august 2016, cu recalcularea ei în dependența

de majorarea comună a salariului procurorului valabil, reieșind din funcția ocupată de

către Cilinghir Afanasii, la momentul pensionării. Recalcularea urmând a fi efectuată

la fiecare dată de întâi a fiecărei luni în care a fost efectuată majorarea salariului

procurorului valabil (f.d.44, 53-60).

Materialele cauzei atestă că la 11 august 2020, Casa Națională de Asigurări

Sociale a recepționat dispozitivul hotărârii din 04 august 2020 a Judecătoriei Comrat,

sediul Vulcănești (f.d.46), iar la 25 ianuarie 2021 a recepționat hotărârea motivată

(f.d.63).

La 03 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal (f.d.52), Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 04 august

2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești (f.d.50-51), iar la 03 februarie 2021 prin

intermediul oficiului poștal (f.d.72), a prezentat motivarea cererii de apel, solicitând

casarea hotărârii contestate, pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii

integral (f.d.90-98).

Prin decizia din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul

depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 04 august 2020

a Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești (f.d.90, 91-98).

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că Cilinghir Afanasii a lucrat în

organele procuraturii începând cu 01 august 1970 până la 01 ianuarie 1989, astfel

stagiul în funcția de procuror constituie 18 ani și 5 luni.

Instanța de apel a conchis că Casa Națională de Asigurări Sociale neîntemeiat nu

a efectuat recalcularea pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu aplicarea mecanismului

comun de indexare pentru 01 aprilie fiecărui an, în legătura cu care fapt sunt

neîntemeiate argumentele apelantului precum că nu este temei legal pentru recalcularea

pensiei procurorului reieșind din salariul de bază majorat al procurorului.

Instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat a stabilit că dreptul social

reclamantul Cilinghir Afanasii l-a dobândit concomitent cu stabilirea pensiei pentru

stagiul de muncă în organele procuraturii la 14 martie 2007, iar drepturile limitate sau

excluse prin normele Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 „Cu privire la introducerea

modificărilor și completărilor în unele acte legislative” ca potențiale sau aleatorii se

referă la procurorii care în viitor vor obține dreptul de a ieși la pensie.

În acest sens, Colegiul a constatat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări

Sociale în efectuarea recalculării pensiei reclamantului se încalcă dreptul obținut de

către reclamant în momentul stabilirii pensiei, care în viitor nu poate fi limitat.

La fel, instanța de apel a respins criticile apelantului precum că dreptul de

pensionare a procurorilor este reglementat prin prevederile art. 462 din Legea nr. 156

din 14 octombrie 1998 „Cu privire pensiile de asigurări sociale”, care nu prevede faptul

recalculării pensiilor și indemnizațiilor procurorilor în cazurile majorării generale a

salariului procurorilor, nu pot fi luate în considerație întrucât art. 462 din Legea

susmenționată, a fost introdusă prin Legea nr. 56 din 09.06.2011 (MO 107 -

109/01.07.11 art. 280), care a intrat în vigoare de la 01.07.2011, iar reclamantul a ieșit

la pensie la 14 martie 2007.

Instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia instanței de judecată precum

că reclamantul are dreptul la recalcularea și achitarea pensiei pentru vechime în muncă

începând cu 01 august 2016, cu recalcularea ei în dependență de majorarea comună a

salariului procurorului valabil, reieșind din funcția ocupată de Cilinghir Afanasii la

momentul pensionării.

Drept urmare, instanța de apel a respins cererea de apel a Casei Naționale de

Asigurări Sociale, întrucât hotărârea instanței de fond a fost emisă cu respectarea

normelor de drept materiale și procesual, ținând cont de toate circumstanțele care au

importanță juridică, argumentele părților și probelor prezentate de către participanții la

proces, care au fost apreciate în mod corespunzător.

La 09 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus la Curtea de Apel Comrat, cerere de recurs nemotivat

împotriva deciziei din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea

integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi (f.d. 107,108).

La 11 mai 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări

Sociale a prezentat Curții Supreme de Justiție, recursul motivat (f.d.113, 114-117).

În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a manifestat

dezacordul cu soluția instanței de apel, invocând că la examinarea cauzei a emis o

decizie pripită nefiind studiate minuțios actele normative în vigoare, care

3

reglementează obiectul litigiului, astfel că instanța de apel nu a elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, a aplicat eronat normele

de drept material.

Recurentul a menționat că conform documentelor din dosarul de pensionare s-a

constatat că, începând cu data de 14 martie 2007, Chilinghir Afanasii beneficiază

conform Legii cu privire la Procuratură nr. 118 - XV din 14 martie 2003, de pensie

pentru vechime în muncă calculată în proporție de 80% față de salariul funcției de

procuror.

La momentul stabilirii dreptului la pensie, art. 34 alin. (6) din Legea nr. 118/2003,

prevedea expres că, procurorii pensionați beneficiază de recalcularea pensiei, în

dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu, începând cu luna

următoare celei în care s-a majorat salariul, indiferent de faptul dacă pensionarul

lucrează sau nu în organele Procuraturii. Ulterior, prin Legea cu privire la Procuratură

nr. 294/2008 a fost abrogată Legea cu privire la Procuratură nr. 118/2003. Respectiv,

reglementările legale ce țin de asigurarea cu pensie a procurorilor au fost transferate în

noua lege cu privire la Procuratură.

Recurentul a precizat că prin art. VIII din Legea nr. 56/2011 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, alineatele (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9) și (10) ale art.

73 din Legea nr. 294/2008, au fost abrogate. Astfel, noua redacție a art. 73 din Legea

nr. 294/2008, în vigoare de la 01 iulie 2011, prevede că procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii nr. 156/1998 privind sistemul

public de pensii.

În așa mod, începând cu 01 iulie 2011, drepturile de pensionare a procurorilor au

fost reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156/1998 privind sistemul public

de pensii în vigoare până la data de 01 ianuarie 2018.

Recurentul susține că, conținutul art. 46 din Legea nr. 156/1998, nu prevedea

faptul că pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul

majorării generale a salariului procurorilor. Respectiv, începând cu 01 iulie 2011

pensiile procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la 01 aprilie

conform art. 13 din Legea nr. 156/1998.

Conform art. 33 din Legea nr. 156/1998, recalcularea pensiei se efectuează numai

în cazul apariției unor circumstanțe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul

asigurat, ce au avut loc până la acordarea drepturilor la pensie.

De asemenea, recurentul menționează, că instanțele ierarhic inferioare nu a aplicat

prevederile art. 73 alin. (3) a Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, care

prevede expres că, actul normativ produce efecte doar cât este în vigoare și, de regulă,

nu poate fi retroactiv sau ultraactiv. Or, la moment o lege care să prevadă dreptul la

recalcularea pensiei procurorilor nu este, deoarece a fost abrogată în anul 2011 și nu

poate avea efect pe viitor, nu poate fi ultraactivă.

Legea nr. 56/2011 privind modificarea și completarea unor acte legislative, prin

care au fost abrogate prevederile art. 73 din Legea nr. 294/2008 cu privire la

Procuratură, ce prevedeau recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere ale

procurorilor, a fost obiectul examinării sub aspectul constituționalității acesteia.

4

Recurentul a mai punctat că noile prevederi legale au exclus posibilitatea

recalculării pensiei procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului

procurorului în exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă

(în limitele posibilității resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens prin

faptul că pensia procurorilor se indexează anual la data de 01 aprilie, precum prevede

art. 13 al Legii nr. 156/1998.

Recurentul apreciază critic argumentul instanței de apel, care face referire la

Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 21.01.2000 în care este prevăzut că, la

adoptarea unor legi noi și altor acte juridice, este inadmisibil de a diminua protecția

juridică a statutului judecătorului, consfințit în legea cu privire la statutul judecătorului.

Curtea Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei,

stabilit printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendat printr-un act normativ adoptat ulterior.

La acest capitol, recurentul a menționat despre faptul, că procurorii pensionați

anterior implementării prevederilor Legii nr. 56/2011, nu au fost prejudiciați că nu li se

mai recalculează pensia în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu,

or, statul nu are dreptul să micșoreze cuantumul pensiei stabilite printr-o lege

anterioară. Mai mult, prin modificările operate la lege, declarate constituționale, statul

nu a diminuat cuantumul pensiei procurorilor pensionați, ci a abrogat prevederea cu

privire la recalcularea pensiei procurorilor, cuantumul pensiei stabilit și achitat anterior

procurorilor pensionați până la abrogarea prevederilor cu privire la recalculare, nefiind

atins sau micșorat în nici un fel, ci doar observăm o creștere continuă a mărimii pensii

odată cu aplicarea mecanismului general de indexare anual conform legii în vigoare.

În asemenea circumstanțe și având în vedere că prevederile legislative privind

recalcularea pensiei, în dependență de majorarea salariului procurorului în exercițiu au

fost abrogate, iar actul normativ produce efecte doar cât este în vigoare și, de regulă,

nu poate fi retroactiv sau ultraactiv, consideră recurentul neîntemeiată poziția instanței

de apel în vederea recalculării și achitării pensiei pentru vechime în muncă din salariu

mediu lunar achitat procurorului în legătură cu majorarea salariului procurorului,

începând cu 01 august 2016, conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr.

3/2016.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile

de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 01 aprilie 2021.

La 05 aprilie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a recepționat dispozitivul

deciziei (f.d.99), iar la 30 aprilie 2021 a recepționat decizia motivată, fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție DS800350594AS (f.d.111).

5

La 09 aprilie 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus la Curtea de Apel Comrat, cerere de recurs nemotivat

(f.d.107,108), iar la 11 mai 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională

de Asigurări Sociale a prezentat Curții Supreme de Justiție, recursul motivat împotriva

deciziei din 01 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat, solicitând casarea integrală a

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei decizii noi (f.d.113, 114-117). Astfel,

instanța de recurs consideră că recursul a fost depus cu respectarea termenului prevăzut

de art. 245 din Codul administrativ.

La 16 iunie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia

cererii de recurs depusă de Casa națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată

la materialele dosarului (f.d.119). Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii

privind admisibilitatea recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție, referință nu a

parvenit.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural

și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai

sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

6

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul

rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în

asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este

inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nina Vascan

Victor Burduh

7