2rh-66/21 — anularea ordinului de repartitie, evacuare

2rh-66/21 — anularea ordinului de repartitie, evacuare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rh-66/21

Prima instanță: Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, judecător – M. Guzun

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, L. Bulgac, A. Gavrilița

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție, judecători – S. Novac, T. Vieru, V. Clevadî, T. Raducanu, T. Chișca-Doneva

Î N C H E I E R E

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari,

Victor Burduh

examinând cererea de revizuire depusă de Caraman Leustin și Caraman

Valentina, prin intermediul avocatului Moraru Daniela,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria mun.

Chișinău către Caraman Leustin, Caraman Valentina, Caraman Dumitru, Asociația

Agro - Industrială „Victoria”, Șoimu Veaceslav, BC „Victoriabank” SA, cu privire

la declararea nulă a ordinului de repartiție, a contractului de investiții și evacuare,

și cererea de chemare în judecată a BC „Victoriabank” SA către Caraman

Leustin, Caraman Valentina, Caraman Dumitru cu privire la evacuarea forțată fară

acordarea altui spațiu locativ,

și la acțiunea reconvențională a lui Șoimu Veaceslav împotriva Primăriei mun.

Chișinău, Asociația Agro - Industrială „Victoria” și Caraman Leustin cu privire la

declararea nulă a bonului de repartiție,

împotriva deciziei din 27 februarie 2008 a Curții Supreme de Justiție, prin care

au fost menținute decizia din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 17 iulie 2006 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

c o n s t a t ă:

Primăria mun. Chișinău a depus cerere de chemare în judecată către Caraman

Leustin, Caraman Valentina, Caraman Dumitru, Asociatia Agro – Industrială

„Victoria”, Șoimu Veaceslav, BC „Victoriabank” SA cu privire la declararea nulă a

ordinului de repartiție, a contractului de investiții și evacuare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin decizia nr. 10/93 din 15 mai

1998 a Primăriei mun. Chișinău, în conformitate cu p. 29 din Statutul mun. Chișinău,

art. 46 din Codul cu privire la locuințe și p. 49 al Regulamentului cu privire la modul

1

de acordare a încăperilor de locuit, au fost transmise în proprietatea BC

„Victoriabank” SA, apartamentele nr. 43, 44 și 45, situate în blocul locativ de pe str.

A. XXXXXXX, 98/1, mun. Chișinău. Apartamentele în cauză au fost transmise prin

actele de transmitere-primire nr.7, 8, 9 din 10 iunie 1998.

Prin decizia nr. 24/72 din 15 octombrie 1998, unul dintre apartamentele

nominalizate - nr. 44, cu trei odăi, anterior numerotat cu nr. 45, și aparținând BC

„Victoriabank” SA, în baza adresării și documentelor prezentate de Asociația Agro-

Industrială „Victoria”, a fost repartizat în mod repetat pârâtului Caraman Leustin și

familiei lui, cu eliberarea bonului de repartiție nr. 006230. Prin aceeași decizie, a

fost abrogată decizia Preturii sect. Centru, mun. Chișinău nr. 12/23 din 27 noiembrie

1990, prin care familiei Caraman i-a fost repartizat apartamentul nr.21 din str. A.

XXXXXXX, 98, mun. Chișinău.

La 24 ianuarie 2000, Procuratura mun. Chișinău a înaintat la Primăria mun.

Chișinău un recurs prin care a cerut anularea deciziei nr. 24/72 din 15 octombrie

1998 ca fiind ilegală și intentarea unui proces judiciar pentru declararea nulității

ordinului de repartiție pe numele lui Caraman Leustin. Ca rezultat al examinării

recursului nominalizat, Primăria mun. Chișinău, prin decizia nr. 6/10 din 23 martie

2000, a abrogat decizia nr.24/72 din 15 octombrie 1998 în privința repartizării ap.

44 din str. A. XXXXXXX, 98/1, mun. Chișinău lui Caraman Leustin și familiei sale.

Astfel consideră că, decizia Preturii sect. Centru, mun. Chisinau nr. 12/23 din 27

noiembrie 1990, cât și ordinul de repartiție pentru ap. 21 din str. A. XXXXXXX 98,

mun. Chișinău familiei Caraman sunt valabile.

Având în vedere faptul că familia Caraman a avut și are dreptul de a se instala în

apartamentul nr. 20, ulterior numerotat cu nr. 21, din str. A. XXXXXXX 98, mun.

Chișinău, Asociația Agro - Industrială „Victoria” nu a fost în drept să încheie

contracte în privința repartizării acestui apartament altei persoane. Din aceste

considerente, contractul de investiții nr. 45, încheiat intre Asociația Agro -

Industrială „Victoria” și Șoimu Veaceslav la 03 august 2001, urmează a fi declarat

nul, cu evacuarea familiei Șoimu.

Reieșind din cele expuse, Primăria mun. Chișinău a solicitat să fie declarat nul

ordinul de repartiție nr. 006230 din 02 noiembrie 1998, eliberat lui Caraman Leustin

cu soția sa Caraman Valentina și fiul Caraman Dumitru asupra apartamentului nr.

44 cu trei odăi, situat în mun. Chișinău, str. A. XXXXXXX, 98/1, cu evacuarea lor

din această locuință, cu instalarea în apartamentul nr. 20, situat pe str. A.

XXXXXXX 98 mun. Chișinău, declararea nulă a contractului de investiții nr. 45,

înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la 07 august 2001, încheiat între

Asociația Agro-Industrială „Victoria” și Șoimu Veaceslav în privința apartamentului

nr. 20 de pe str. A. XXXXXXX, 98, mun. Chișinău și evacuarea lui Șoimu Veaceslav

din ap. 20, situat pe str. A. XXXXXXX, 98, mun. Chișinău.

BC „Victoriabank” SA a depus cerere de chemare în judecată către Caraman

Leustin, Caraman Valentina, Caraman Dumitru cu privire la evacuarea forțată din

apartamentul 44 din str. A. XXXXXXX, 98/1, mun. Chișinău, fără acordarea altui

spațiu locativ.

În motivarea acțiunii, BC „Victoriabank” SA a indicat că, la 15 mai 1998, prin

decizia Primăriei mun. Chișinău nr. 10/93, au fost transmise băncii apartamentele

nr. 43, 44, 45 din blocul locativ situat în mun. Chișinău, str. A. XXXXXXX, 98/1.

2

Dreptul de proprietate al băncii asupra acestor apartamente, a fost înregistrat la

Organul Cadastral Teritorial Chișinău.

Ulterior, Primăria mun. Chișinău prin decizia nr. 24/70 din 15 octombrie 1998,

ilegal a repartizat apartamentul nr. 44, numerotat anterior cu nr. 45, familiei

Caraman, cu eliberarea ordinului de repartiție nr.006230.

La recursul Procuraturii mun. Chișinău din 24 ianuarie 2000, prin decizia nr. 6/10

din 23 martie 2000, a fost anulată decizia nr. 24/72 din 15 octombrie 1998 la

capitolul repartizării apartamentului nr. 44 din str. A. XXXXXXX, 98/1, familiei

Caraman.

Asociația Agro-Industrială „Victoria” și Caraman Leustin au contestat decizia

nominalizată în instanța de contencios administrativ, însă cererile lor au fost respinse

prin hotărârea Tribunalului Chișinău din 05 februarie 2003 și hotărârea suplimentară

din 26 martie 2003 , menținute prin decizia Curții Supreme de Justiție din 16 iulie

2003.

Reieșind din cele expuse, BC „Victoriabank” SA a solicitat evacuarea familiei

Caraman din apartamentul nr. 44 din str. A. XXXXXXX, 98/1, mun. Chisinau,

deoarece acest apartament îi aparține cu drept de proprietate.

Totodată, Șoimu Veaceslav a depus acțiune reconvențională împotriva Primăriei

mun. Chișinău, Asociația Agro - Industrială „Victoria” și Caraman Leustin cu privire

la declararea nulă a bonului de repartiție.

În motivarea acțiunii, reclamantul Șoimu Veaceslav a indicat că, apartamentul 21

din str. A. XXXXXXX, 98, mun. Chisinau, în prezent numerotat cu nr. 20, prin

hotarârea Comitetului Executiv raional Lenin, or. Chișinău nr. 12 din 27 noiembrie

1990, a fost repartizat familiei Caraman, cu eliberarea bonului de repartiție nr.

era finisat, el fiind dat în exploatare în anul 2001.

Prin decizia nr. 24/72 a Primăriei mun. Chișinău din 15 octombrie 1998, familiei

Caraman i-a fost repartizat apartamentul nr. 44 din str. A. XXXXXXX, 98/1, mun.

Chișinău și anulată hotărârea Comitetului Executiv raional Lenin (în prezent Pretura

sect. Centru, mun. Chișinău) nr. 12/2.3 din 27 noiembrie 1990.

Consideră că a cumpărat apartamentul în conformitate cu contractul de investiții

nr.45, încheiat cu Asociația Agro-Industrială „Victoria”, care având informația că

familiei Caraman i-a fost repartizat alt apartament, cu anularea hotărârii sus

nominalizate, legal i-a vândut apartamentul nr. 20. Consideră ca este cumpărător de

bună-credință și dispune de apartamentul nr. 20 din str. A. XXXXXXX, 98, mun.

Chișinău legal.

Reieșind din cele expuse, reclamantul Șoimu Veaceslav a solicitat anularea

bonului de repartiție nr.049223 din 27 noiembrie 1990, eliberat familiei Caraman

pentru apartamentul nr. 21 din blocul locativ din str. A. XXXXXXX, 98, mun.

Chisinau.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2006, cererea de

chemare în judecată a BC „Victoriabank” SA și acțiunea reconvențională a lui Șoimu

Veaceslav au fost admise integral, iar cererea de chemare în judecată a Primăriei

mun. Chișinău a fost admisă parțial. A fost declarat nul ordinul de repartiție nr.

006230 din 02 noiembrie 1998, eliberat în baza deciziei Primăriei mun. Chișinău nr.

24/72 din 15 octombrie 1998, lui Caraman Leustin cu familia, soția Caraman

Valentina și fiul Caraman Dumitru, pentru apartamentul 44 din str. XXXXXXX,

3

98/1, mun. Chișinău. A fost dispusă evacuarea lui Caraman Leustin cu familia, soția

Caraman Valentina și fiul Caraman Dumitru din apartamentul 44 din str.

XXXXXXX, 98/1, mun. Chișinău. A fost declarat nul bonul de rapartiție nr. 049223

din 27 noiembrie 1990, eliberat în baza deciziei Preturii sect. Centru, mun. Chișinău

(Comitetul Executiv Raional Lenin a orașului Chișinău) nr. 12/2.3 din 27 noiembrie

1990 lui Caraman Leustin cu familia, pentru apartamentul nr. 21 din str. A.

XXXXXXX, 98, mun. Chișinău. A fost respinsă ca neîntemeiată cerința Primăriei

mun. Chișinău privind declararea nulă a contactului de investiții nr. 45, înregistrat la

Organul Cadastral Teritorial Chisinau la 07 august 2001, încheiat între Asociația

Agro - Industrială „Victoria” și Șoimu Veaceslav în privința apartamentului nr. 20

din str. A. XXXXXXX, 98, mun. Chișinău și evacuarea lui Șoimu Veaceslav din

acest apartament.

Prin decizia din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Caraman Leustin a fost respins, fiind mentinută hotărârea primei instanțe.

Caraman Leustin și Caraman Valentina au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, cerând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie

respinsă acțiunea privind evacuarea familiei sale din apartamentul nr. 44 din str. A.

XXXXXXX, 98/1, mun. Chișinău fără acordarea altui spațiu locativ.

Prin decizia din 27 februarie 2008 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Caraman Leustin și Caraman Valentina, fiind menținute decizia

din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 17 iulie 2006 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La 21 mai 2021, Caraman Leustin și Caraman Valentina, prin intermediul

avocatului Moraru Daniela, au depus cerere de revizuire în prezenta cauză, solicitând

admiterea cererii de revizuire; casarea deciziei din 27 februarie 2008 a Curții

Supreme de Justiție cu reținerea cauzei la Curtea Supremă de Justiție pentru

rejudecare în ordine de recurs.

În motivarea cererii de revizuire s-a indicat că, în anul 2008, Caraman Leustin și

Caraman Valentina s-au adresat cu o plângere la CtEDO, iar la 16 februarie 2021

Înalta Curte a pronunțat o hotărâre în acest sens, constatând violarea art. 6 din

Convenție, dreptul la un proces echitabil, ca urmare a lipsei unei motivări suficiente

din partea Curții Supreme de Justiție asupra argumentului invocat de reclamant cu

privire la omiterea termenului de prescripție.

Astfel, revizuenții consideră că în urma redeschiderii procedurii, poate fi

efectuată retractarea rezultatelor examinării prezentei cauze civile.

Drept temei pentru înaintarea cererii de revizuire, Caraman Leustin și Caraman

Valentina au indicat prevederile art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă.

La 28 iunie 2021, Primăria mun. Chișinău, prin intermediul reprezentantului

Coica Ivan, a depus referință la cererea de revizuire, solicitând respingerea acesteia.

La 12 august 2021, BC “Victoriabank” SA, prin intermediul reprezentantului

Gavriș Mariana, a depus referință la cererea de revizuire, solicitând respingerea

acesteia.

În conformitate cu art. 450 lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii sau deciziei Curții

Europene a Drepturilor Omului – în cazul prevăzut la art. 449 lit. h).

4

Deci, din coroborarea dispozițiilor art. 449 lit. h) și ale art. 450 lit. f) din Codul

de procedură civilă rezultă că, cererea de revizuire se depune în termen de 6 luni de

la pronunțarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a constatat

o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale.

Pornind de la aceste cerințe, se constată că, hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în cauza Caraman versus Republica Moldova, prin care a fost

constatată încălcarea art. 6 § 1 din Convenție, a fost pronunțată la 16 februarie 2021,

iar cererea de revizuire a fost depusă la 21 mai 2021. Reieșind din cele expuse,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că, la depunerea cererii de revizuire în temeiul art. 449 lit. h) din

Codul de procedură civilă, revizuenții au respectat prevederile art. 450 lit. f) din

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 452 alin. (11) din Codul de procedură civilă, dacă

examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție sau a

instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire

este întemeiată și urmează a fi admisă, cu casarea deciziei instanței de recurs și

reținerea cauzei în instanța de recurs pentru rejudecarea recursului din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța emite unul din următoarele acte de

dispoziție: încheierea de admitere a cererii de revizuire și de casare a hotărârilor sau

deciziei supuse revizuirii.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

Revizuirea este o cale de atac extraordinară pusă de lege la dispoziția persoanelor

interesate. Aceasta nu presupune rejudecarea cauzei în mod implicit, ci doar ca efect

al admiterii cererii de revizuire, ceea ce prezumă existența temeiurilor în acest sens.

De altfel, poate avea loc o ingerință asupra securității raportului juridic.

Totodată, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare, prin

intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și

reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea

neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilității

raporturilor juridice, care înseamnă că soluția definitivă a oricărui litigiu nu trebuie

rediscutată fără motive legale. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri

strict determinate.

Din materialele dosarului rezultă că, la 21 mai 2021, Caraman Leustin și

Caraman Valentina, prin intermediul avocatului Moraru Daniela, au depus cerere de

revizuire în baza art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, făcând trimitere în

acest sens la hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 februarie 2021

în cauza Caraman versus Republica Moldova (cererea nr. 49937/08), prin care

Curtea a constatat încălcarea art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

5

În conformitate cu art. 449 lit. h) din Codul de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o

hotărâre, fie Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o

încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin

parțial, prin anularea hotărârii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Prin aceste prevederi legiuitorul a instituit un mecanism pentru executarea

hotărârilor pronunțate de instanța internațională, al căror caracter obligatoriu a fost

recunoscut de către statul Republica Moldova.

Atunci când este învestită cu examinarea unei cereri de revizuire, Curtea

Supremă de Justiție trebuie să se limiteze la verificarea existenței condițiilor expres

prevăzute de lege și să verifice în lumina legislației naționale și a concluziilor Curții

Europene a Drepturilor Omului îndeplinirea condițiilor pentru aprobarea

redeschiderii procesului.

Din norma citată este evident că, cerința legală – existența unei constatări a Curții

Europene a Drepturilor Omului privind încălcarea unei drept sau a unei libertăți

fundamentale a omului în cauza, a cărei act judecătoresc se solicită a fi revizuit,

constituie drept temei de admitere a cererii de revizuire.

Statuarea Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la încălcarea unui

drept sau a unei libertăți fundamentale a omului nu poate fi negată de instanța

competentă să se pronunțe asupra revizuirii. Or, hotărârile și deciziile Curții

Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru toate statele membre ale

Consiliului Europei.

Actele cauzei denotă faptul că, Primăria mun. Chișinău a depus cerere de

chemare în judecată către Caraman Leustin, Caraman Valentina, Caraman Dumitru,

Asociatia Agro – Industrială „Victoria”, Șoimu Veaceslav, BC „Victoriabank” SA

cu privire la declararea nulă a ordinului de repartiție, a contractului de investiții și

evacuare.

BC „Victoriabank” SA a depus cerere de chemare în judecată către Caraman

Leustin, Caraman Valentina, Caraman Dumitru cu privire la evacuarea forțată din

apartamentul 44 din str. A. XXXXXXX, 98/1, mun. Chișinău, fără acordarea altui

spațiu locativ.

Totodată, Șoimu Veaceslav a depus acțiune reconvențională împotriva Primăriei

mun. Chișinău, Asociația Agro - Industrială „Victoria” și Caraman Leustin cu privire

la declararea nulă a bonului de repartiție.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 iulie 2006, cererea de

chemare în judecată a BC „Victoriabank” SA și acțiunea reconvențională a lui Șoimu

Veaceslav au fost admise integral, iar cererea de chemare în judecată a Primăriei

mun. Chișinău a fost admisă parțial. A fost declarat nul ordinul de repartiție nr.

006230 din 02 noiembrie 1998, eliberat în baza deciziei Primăriei mun. Chișinău nr.

24/72 din 15 octombrie 1998, lui Caraman Leustin cu familia, soția Caraman

Valentina și fiul Caraman Dumitru, pentru apartamentul 44 din str. XXXXXXX,

98/1, mun. Chișinău. A fost dispusă evacuarea lui Caraman Leustin cu familia, soția

Caraman Valentina sși fiul Caraman Dumitru din apartamentul 44 din str.

XXXXXXX, 98/1, mun. Chișinău. A fost declarat nul bonul de rapartiție nr. 049223

din 27 noiembrie 1990, eliberat în baza deciziei Preturii sect. Centru, mun. Chișinău

(Comitetul Executiv Raional Lenin a orașului Chișinău) nr. 12/2.3 din 27 noiembrie

1990 lui Caraman Leustin cu familia, pentru apartamentul nr. 21 din str. A.

6

XXXXXXX, 98, mun. Chișinău. A fost respinsă ca neîntemeiată cerința Primăriei

mun. Chișinău privind declararea nulă a contactului de investiții nr. 45, înregistrat la

Organul Cadastral Teritorial Chisinau la 07 august 2001, încheiat între Asociația

Agro - Industrială „Victoria” și Șoimu Veaceslav în privința apartamentului nr. 20

din str. A. XXXXXXX, 98, mun. Chișinău și evacuarea lui Șoimu Veaceslav din

acest apartament.

Prin decizia din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de

Caraman Leustin a fost respins, fiind mentinută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 27 februarie 2008 a Curții Supreme de Justiție, a fost respins

recursul declarat de Caraman Leustin și Caraman Valentina, fiind menținute decizia

din 21 iunie 2007 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 17 iulie 2006 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

La 16 februarie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat

hotărârea în cauza Caraman versus Republica Moldova (cererea nr. 49937/08), prin

care a constatat că, Guvernul a susținut că reclamanții nu invocaseră în fața

instanțelor naționale prescrierea dreptului la acțiune al Primăriei mun. Chișinău.

Curtea a considerat că afirmația Guvernului echivalează cu o excepție a

neepuizării căilor de atac naționale. Ea a notat că, din apelul depus de către

reclamanți și din recursul lor la Curtea Supremă de Justiție, rezultă că ei au formulat

în mod expres argumentul privind tardivitatea acțiunii Primăriei mun. Chișinău.

Elementele de care Curtea dispunea nu i-a permis să concluzioneze, iar din deciziile

pronunțate în această cauză de către instanțele naționale nu rezultă că argumentul

respectiv ar fi fost ridicat prin încălcarea normelor procedurale aplicabile în această

cauză. Prin urmare, Curtea a respins excepția Guvernului.

În plus, constatând că această plângere nu este nici în mod vădit nefondată, nici

inadmisibilă din vreun alt motiv menționat la Articolul 35 din Convenție, Curtea a

declarant-o admisibilă.

Totodată, Curtea a reamintit că Articolul 6 § 1 din Convenție implică, din partea

„instanței”, obligația de a examina în mod eficient motivele, argumentele și probele

invocate de către părți (a se vedea, printre multe altele, Perez v. Franța [MC], nr.

47287/99, § 80, CEDO 2004-I, și Loupas v. Grecia, nr. 21268/16, § 37, 20 iunie

2019). De asemenea, ea a reamintit jurisprudența sa constantă, potrivit căreia acest

Articol obligă instanțele să își motiveze deciziile sale. Întinderea obligației de

motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina

circumstanțelor fiecărei cauze. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un reclamant, această obligație presupune, totuși, că o

parte la procedura judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit la acele

argumente care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (a se vedea,

printre multe altele, Paixão Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71,

25 februarie 2020 și cauzele citate în aceasta).

În prezenta cauză, Curtea a observat de la început că, având în vedere

circumstanțele cauzei, respectarea termenului de prescripție era una dintre

chestiunile esențiale care trebuiau examinate de către instanțele naționale și că acest

aspect avea un impact decisiv la soluționarea cauzei (a se compara cu Ruiz Torija v.

Spania, 9 decembrie 1994, § 30, Seria A nr. 303-A). În cazul în care instanțele ar fi

constatat că acest argument era întemeiat, ele ar fi trebuit să respingă acțiunea

Primăriei mun. Chișinău împotriva reclamanților. În acest sens, Curtea a reamintit

7

că respectarea criteriilor de admisibilitate pentru introducerea unei acțiuni este un

aspect important al dreptului la un proces echitabil (Dacia S.R.L. v. Moldova, nr.

3052/04, § 75, 18 martie 2008, și Nichifor v. Republica Moldova, nr. 52205/10, §

28, 20 septembrie 2016).

Prin urmare, Curtea a considerat că argumentul reclamanților privind tardivitatea

acțiunii necesita un răspuns specific și explicit. Cu toate acestea, instanțele naționale

au omis să facă acest lucru, fiind imposibil de determinat dacă ele pur și simplu au

neglijat acest argument sau dacă au intenționat să-l respingă și, în această ultimă

ipoteză, care erau motivele în acest sens (a se compara cu Ruiz Torija, pre-citată, §

30, Lebedinschi v. Republica Moldova, nr. 41971/11, § 35, 16 iunie 2015, Nichifor

v. Republica Moldova, nr. 52205/10, § 30, 20 septembrie 2016, și Covalenco v.

Republica Moldova, nr. 72164/14, § 26, 16 iunie 2020).

Considerentele de mai sus au fost suficiente pentru a-i permite Curții să

concluzioneze că procesul național nu a fost echitabil. Prin urmare, a existat o

încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție.

Totodată, Curtea a considerat că nu este necesar să se pronunțe separat în privința

admisibilității și a fondului celorlalte plângeri invocate de către reclamanți (pentru

o abordare similară, a se vedea Eze v. România, nr. 80529/13, § 65, 21 iunie 2016,

și Michał Korgul v. Polonia, nr. 36140/11, § 59, 21 martie 2017).

În cele din urmă, Curtea a hotărât că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din

Convenție și că nu este necesar să examineze admisibilitatea și fondul celorlalte

plângeri. De asemenea, a hotărât: a) că Statul reclamat trebuie să plătească

reclamanților, în termen de trei luni, suma de 3600 EUR (trei mii șase sute de euro),

plus orice taxă care poate fi percepută la această sumă, pentru prejudiciul moral, care

trebuie convertită în moneda Statului reclamat la rata aplicabilă la data transferului;

b) că, la expirarea celor trei luni menționate mai sus și până la executarea hotărârii,

va fi achitată o penalitate adițional sumei de mai sus, la o rată egală cu rata dobânzii

facilității de împrumut marginal practicată de către Banca Centrală Europeană,

aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale. Restul

pretențiilor pentru satisfacție echitabilă au fost respinse (http://agent.gov.md/wp-

content/uploads/2021/05/CARAMAN-v.-MDA-RO.pdf).

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție remarcă faptul că, o hotărâre judecătorească, în

care se constată o încălcare a drepturilor fundamentale a persoanei, garantate de

Constituție și de Convenție, obligă instanța supremă să înlăture acea încălcare și să

repare consecințele astfel încât să restabilească atât cât e posibil situația existentă

înaintea încălcării.

În conformitate cu art. 453 alin. (6) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care o hotărâre examinată anterior în apel și în recurs a fost supusă revizuirii, cauza

se trimite, după admiterea cererii de revizuire, la rejudecare.

În contextul celor expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide oportunitatea reexaminării

cauzei în ordine de recurs întru verificarea în detaliu a pretențiilor formulate de

participanții la proces prin prisma probelor administrate, dând apreciere acestora în

coroborare cu prevederile legislației naționale, cât și a celei internaționale.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

8

cererea de revizuire, de a casa decizia instanței de recurs și de a reține cauza în

instanța de recurs pentru rejudecarea recursului.

În conformitate cu art. 269-270, art. 449 lit. h), art. 452 și art. 453 alin. (1) lit. b)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se admite cererea de revizuire depusă de Caraman Leustin și Caraman

Valentina, prin intermediul avocatului Moraru Daniela.

Se casează decizia din 27 februarie 2008 a Curții Supreme de Justiție, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria mun. Chișinău către

Caraman Leustin, Caraman Valentina, Caraman Dumitru, Asociatia Agro -

Industrială „Victoria”, Șoimu Veaceslav, BC „Victoriabank” SA, cu privire la

declararea nulă a ordinului de repartiție, a contractului de investiții și evacuare, și

cererea de chemare în judecată a BC „Victoriabank” SA către Caraman Leustin,

Caraman Valentina, Caraman Dumitru cu privire la evacuarea forțată fară acordarea

altui spațiu locativ, și la acțiunea reconvențională a lui Șoimu Veaceslav împotriva

Primăriei mun. Chișinău, Asociația Agro - Industrială „Victoria” și Caraman Leustin

cu privire la declararea nulă a bonului de repartiție, și se reține cauza în procedura

Curții Supreme de Justiție pentru rejudecarea recursului.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Iurie Bejenaru,

Dumitru Mardari,

Victor Burduh

9