2ra-1323/21 — constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante si repararea prejudiciului

Dosarul nr. 2ra-1323/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: C. Roșca

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Străisteanu și

Iurie Gîndea,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea împotriva lui Veaceslav Bogonos cu privire

la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și

repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la

tratamente degradante,

împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 noiembrie 2019, Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea au depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Bogonos, prin care au solicitat să

fie constatată încălcarea dreptului lor de a nu fi supuși la tratamente degradante;

încasarea de la Veaceslav Bogonos în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu a sumei

de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi

supus la tratamente degradante; încasarea de la Veaceslav Bogonos în beneficiul

lui Iurie Gîndea a sumei de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la 29 august 2019 pârâtul a

închiriat masa nr. 10 de la „Centrul de Agrement” din parcul „La Izvor” care

aparține SRL „Inima Codrului” pentru a sărbători un eveniment.

Veaceslav Bogonos a achitat pentru serviciile acordate, a semnat în registrul

de evidență a persoanelor care închiriază bunurile pentru respectarea ordinii

publice, inclusiv și-a asumat responsabilitatea și pentru persoanele aflate cu

dânsul, casiera a scris pe bonul fiscal că întreprinderea activează până la ora

23:00, după care trebuie eliberat teritoriul și astfel, despre toate condițiile pârâtul

a cunoscut din momentul aplicării semnăturii și încheierii unui contract cu SRL

„Inima Codului”. Aproximativ la ora 23:20, pârâtul Veaceslav Bogonos,

1

împreună cu alte persoane din anturajul lui încă se aflau pe teritoriul întreprinderii

și utilizau centrul muzical la volum maxim.

Străisteanu Gheorghe (în calitate de administrator) și Gîndea Iurie (în

calitate de agent de pază), i-au făcut observație pârâtului și i-au cerut să elibereze

teritoriul centrului de agrement, deoarece programul de lucru s-a încheiat și după

ora 22:00 este interzis prin lege folosirea cu intensitate auditivă a aparatajului

audiovizual.

La observațiile reclamanților pârâtul a devenit agresiv, a început să-i înjure,

cu cuvinte necenzurate, să strige, să-i amenințe cu răfuială fizică, a refuzat să

deconecteze centrul muzical și să plece de pe teritoriul întreprinderii, încălcând

grav ordinea publică.

Reclamanții au menționat că au fost nevoiți să apeleze poliția, care s-a

prezentat la fața locului, a documentat cazul și la 12 septembrie 2019 a întocmit în

privința pârâtului Veaceslav Bogonos procesul-verbal cu privire la contravenție

nr. MAI 04867227 și i-a aplicat o amendă în mărime de 800 lei.

Procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 04867227, încheierea și

decizia agentului constatator din 12 septembrie 2019, întocmite în privința

contravenientului Bogonos Veaceslav au devenit irevocabile.

Astfel, reclamanții au invocat că în rezultatul acțiunilor ilegale comise de

pârâtul Bogonos Veaceslav, au fost supuși tratamentelor degradante, suportând un

prejudiciu moral estimat în mărime de 8 000 lei.

Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea împotriva lui Veaceslav Bogonos cu privire

la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și

repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la

tratamente degradante.

Pentru a pronunța această soluție, prim instanță a conchis că la caz nu a fost

constatat că pârâtul Veaceslav Bogonos ar fi lezat în mod inadmisibil dreptul

reclamanților de a nu fi supuși la tratamente degradante, motiv din care și capătul

de cerere privind repararea prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată.

Prima instanță a menționat că, trimiterea de către reclamanți la normele care

angajează răspunderea delictuală este neîntemeiată, pe motiv că acestea nu sunt

aplicabile speței în condițiile în care pretențiile reclamanților s-au referit la

repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supuși la

tratamente degradante, dar nu la repararea prejudiciului moral cauzat prin

contravenție.

La 25 februarie 2021, Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea au declarat apel

împotriva hotărârii, solicitând casarea ei și pronunțarea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii.

Prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea și s-a menținut hotărârea din 11

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivare, Colegiul instanței de apel a conchis că, concluzia primei

instanțe este întemeiată.

2

Totodată, a reținut că argumentele invocate de apelanți se axează asupra

circumstanțelor care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanța de fond,

având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu

respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept

material.

La 21 iulie 2021, prin intermediul poștei, Gheorghe Străisteanu și Iurie

Gîndea au declarat recurs împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de

a fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) și

alin. (4) din Codul de procedură civilă.

Recurenții au susținut că instanța de fond și instanța de apel la adoptarea

hotărârilor au aplicat eronat normele de drept material și procedural, au ignorat

intenționat Recomandările CEDO și Plenului Curții Supreme de Justiție.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată recurenților la 12 iulie 2021, prin intermediul poștei, iar recursul a fost

depus la 21 iulie 2021, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra

admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de

la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată pentru cunoștință intimatului la 2

august 2021, însă, până la data examinării admisibilității recursului, Veaceslav

Bogonos nu a depus referință prin care să expună poziția privitor la recursul

declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

3

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

4

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gheorghe Străisteanu și Iurie

Gîndea.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5