2ra-1323/21 — constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante si repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante si repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-1323/21 — constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1323/21 Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: C. Roșca Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru ÎNCHEIERE 15 septembrie 2021 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea împotriva lui Veaceslav Bogonos cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante, împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 19 noiembrie 2019, Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Bogonos, prin care au solicitat să fie constatată încălcarea dreptului lor de a nu fi supuși la tratamente degradante; încasarea de la Veaceslav Bogonos în beneficiul lui Gheorghe Străisteanu a sumei de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante; încasarea de la Veaceslav Bogonos în beneficiul lui Iurie Gîndea a sumei de 4 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante.
În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că la 29 august 2019 pârâtul a închiriat masa nr. 10 de la „Centrul de Agrement” din parcul „La Izvor” care aparține SRL „Inima Codrului” pentru a sărbători un eveniment. Veaceslav Bogonos a achitat pentru serviciile acordate, a semnat în registrul de evidență a persoanelor care închiriază bunurile pentru respectarea ordinii publice, inclusiv și-a asumat responsabilitatea și pentru persoanele aflate cu dânsul, casiera a scris pe bonul fiscal că întreprinderea activează până la ora 23:00, după care trebuie eliberat teritoriul și astfel, despre toate condițiile pârâtul a cunoscut din momentul aplicării semnăturii și încheierii unui contract cu SRL „Inima Codului”.
Aproximativ la ora 23:20, pârâtul Veaceslav Bogonos, 1 împreună cu alte persoane din anturajul lui încă se aflau pe teritoriul întreprinderii și utilizau centrul muzical la volum maxim. Străisteanu Gheorghe (în calitate de administrator) și Gîndea Iurie (în calitate de agent de pază), i-au făcut observație pârâtului și i-au cerut să elibereze teritoriul centrului de agrement, deoarece programul de lucru s-a încheiat și după ora 22:00 este interzis prin lege folosirea cu intensitate auditivă a aparatajului audiovizual. La observațiile reclamanților pârâtul a devenit agresiv, a început să-i înjure, cu cuvinte necenzurate, să strige, să-i amenințe cu răfuială fizică, a refuzat să deconecteze centrul muzical și să plece de pe teritoriul întreprinderii, încălcând grav ordinea publică.
Reclamanții au menționat că au fost nevoiți să apeleze poliția, care s-a prezentat la fața locului, a documentat cazul și la 12 septembrie 2019 a întocmit în privința pârâtului Veaceslav Bogonos procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 04867227 și i-a aplicat o amendă în mărime de 800 lei. Procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 04867227, încheierea și decizia agentului constatator din 12 septembrie 2019, întocmite în privința contravenientului Bogonos Veaceslav au devenit irevocabile. Astfel, reclamanții au invocat că în rezultatul acțiunilor ilegale comise de pârâtul Bogonos Veaceslav, au fost supuși tratamentelor degradante, suportând un prejudiciu moral estimat în mărime de 8 000 lei.
Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea împotriva lui Veaceslav Bogonos cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante. Pentru a pronunța această soluție, prim instanță a conchis că la caz nu a fost constatat că pârâtul Veaceslav Bogonos ar fi lezat în mod inadmisibil dreptul reclamanților de a nu fi supuși la tratamente degradante, motiv din care și capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral s-a respins ca neîntemeiată.
Prima instanță a menționat că, trimiterea de către reclamanți la normele care angajează răspunderea delictuală este neîntemeiată, pe motiv că acestea nu sunt aplicabile speței în condițiile în care pretențiile reclamanților s-au referit la repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supuși la tratamente degradante, dar nu la repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție. La 25 februarie 2021, Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea au declarat apel împotriva hotărârii, solicitând casarea ei și pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii. Prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea și s-a menținut hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
În motivare, Colegiul instanței de apel a conchis că, concluzia primei instanțe este întemeiată. 2 Totodată, a reținut că argumentele invocate de apelanți se axează asupra circumstanțelor care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanța de fond, având la bază cumulul de probe, care au fost administrate și apreciate cu respectarea normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material. La 21 iulie 2021, prin intermediul poștei, Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea au declarat recurs împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă. Recurenții au susținut că instanța de fond și instanța de apel la adoptarea hotărârilor au aplicat eronat normele de drept material și procedural, au ignorat intenționat Recomandările CEDO și Plenului Curții Supreme de Justiție. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată recurenților la 12 iulie 2021, prin intermediul poștei, iar recursul a fost depus la 21 iulie 2021, în termen.
În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Copia cererii de recurs a fost expediată pentru cunoștință intimatului la 2 august 2021, însă, până la data examinării admisibilității recursului, Veaceslav Bogonos nu a depus referință prin care să expună poziția privitor la recursul declarat.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
3 La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele. În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la instanța de judecată nu este absolut.
Există limitări implicit admise [cauza Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.
(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
4 Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se declară inadmisibil recursul înaintat de Gheorghe Străisteanu și Iurie Gîndea. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecătorii Galina Stratulat Dumitru Mardari 5
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.