2ra-1667/20 — constatarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante

Dosarul nr. 2ra-1667/20

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: C. Valah)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

2 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Străisteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva lui Vladimir Goncear cu privire la constatarea încălcării

dreptului reclamantului de a nu fi supus la tratamente degradante, repararea

prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente

degradante și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 august 2019, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Vladimir Goncear cu privire la constatarea încălcării

dreptului reclamantului de a nu fi supus la tratamente degradante, repararea

prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente

degradante și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 22 iunie 2019, pârâtul aflându-se

în stare de ebrietate avansată pe teritoriul centrului de agrement din parcul „La

Izvor”, sect. Buiucani, mun. Chișinău, ce aparține SRL „Inima Codrului”, a

devenit foarte agresiv, astfel încât a început să-l numească pe reclamant cu diferite

cuvinte necenzurate, să-l înjure, să-l amenințe cu răfuială fizică și blocarea

activității comerciale a întreprinderii, l-a umilit și înjosit în loc public în prezența

mai multor persoane, drept urmare fiind cauzate reclamantului suferințe psihice,

sentimente de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții, disconfort și retrăire,

imposibilitatea savurării modului obișnuit de trai, sentimente de incapacitate de a

se bucura în modul cuvenit de garanțiile prescrise de lege, sentimente de frustrare,

nedreptate și umilință, nervi, griji, afectare sufletească.

A menționat că a fost nevoit să apese butonul de alarmă, astfel că la fata

locului s-au prezentat angajații Serviciului Pază MAI care l-au scos pe pârât de pe

teritoriul întreprinderii și l-au transmis poliției.

La 2 iulie 2019, agentul constatator din cadrul IP Buiucani a întocmit în

privința pârâtului procesul-verbal cu privire la contravenție nr. DAC01086031,

fiind sancționat în temeiul art. 354 Cod contravențional cu amendă.

1

Reclamantul a mai afirmat că în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtului

comise prin supunerea la tratamente degradante i s-a cauzat un prejudiciu moral, pe

care l-a estimat la suma de 5 000 de lei.

A precizat că suma de 5 000 de lei pretinsă de reclamant cu titlu de prejudiciu

moral este o sumă mai mică în comparație cu sumele oferite de Curtea Europeană

în cauze similare împotriva Moldovei.

Totodată, a relatat că deși pârâtul a recunoscut fapta ilegală comisă, a refuzat

însă să repare prejudiciul moral cauzat reclamantului în rezultatul acțiunilor ilegale

sus indicate.

În susținerea acțiunii înaintate reclamantul a invocat și jurisprudența Curții

Europene, inclusiv art. 3 CEDO, potrivit căruia nimeni nu poate fi suspus la

tratamente degradante.

În vederea respectării căii prealabile de judecare a cauzei, la 5 august 2019 a

expediat în adresa pârâtului o somație potrivit căreia a solicitat repararea benevolă

a prejudiciului moral cauzat prin contravenție, somație lăsată fără răspuns și

executare, motiv pentru care s-a adresat cu prezenta acțiune în judecată.

A solicitat constatarea încălcării dreptului reclamantului de a nu fi supus la

tratamente degradante; repararea prejudiciului moral în sumă de 5 000,00 de lei

cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost respinsă.

Nefiind de acord cu soluția instanței, Gheorghe Străisteanu a contestat cu apel

hotărârea instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și s-a menținut hotărârea din 10 martie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de Gheorghe Străisteanu împotriva lui Vladimir Goncear cu

privire la constatarea încălcării dreptului reclamantului de a nu fi supus la

tratamente degradante, repararea prejudiciului moral cauzat prin încălcarea

dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin prisma art. 5, alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 8, 11, 14, 514, 572,

1398 Cod civil, art. 354, 387 Cod contravențional, art. 166/1 Cod penal și art. 7,

15, 19 al Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010,

instanța de apel a considerat că concluzia instanței de fond este una corectă, în

concordanță cu normele ce guvernează raportul juridic litigios.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe contestate în

raport cu prevederile aplicabile la caz și criticile aduse în cererea de apel, instanța

de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă raportului juridic

stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, concluziile instanței de fond expuse în hotărâre fiind în

corespundere cu probele administrate, iar normele de drept material au fost aplicate

corect.

Astfel, în contextul celor enunțate este cert faptul comiterii de către Vladimir

Goncear față de apelantul Străisteanu Gheorghe a faptei ilicite prevăzute de art.

354 Cod contravențional, pârâtul intimat Goncear Vladimir fiind sancționat

2

contravențional pentru huliganism împotriva reclamantului apelant, și nicidecum

pentru tratamente degradante ce i-ar permite constatarea încălcării dreptului

reclamantului de a nu fi supus la tratamente degradante de pârât, or, Goncear

Vladimir în speță, nefiind un reprezentant al statului.

Din acest punct de vedere, Colegiul a ținut să remarce că fapta ilicită comisă

de către intimatul Goncear Vladimir este una reglementată de codul

contravențional, iar fapta ilicită pretinsă de apelant, tratamente degradante, este

reglementată la nivel național - de prevederile art.166/1 Cod penal, la nivel

internațional de - dispozițiile art.3 CEDO, neaplicabile în prezenta speță, dat fiind

că intimatul nu este subiect al acestei infracțiuni.

Deci, în condițiile în care Goncear Vladimir nu poate fi subiect de drept al

tratamentelor degradante invocate de reclamantul apelant, or nu este nici persoană

publică și nici o persoană care exercită atribuțiile unei autorități publice sau orice

altă persoană care acționează cu titlu oficial ori cu consimțământul expres sau tacit

al unei asemenea persoane publice, iar tratamentele degradante se comit doar de

persoanele publice în exercitarea atribuțiilor de serviciu (agenții forțelor de ordine;

alți agenți ai statului în plan central și local; politia sau alte servicii similare ale

statului), la caz intimatul nu deține o astfel de calitate, este nejustificată legal

cerința reclamantului apelant de constatare a încălcării dreptului reclamantului de a

nu fi supus la tratamente degradante.

Respectiv, în situația în care a optat în vederea acestei metode de apărare a

dreptului pretins încălcat, sunt neîntemeiate cerințele formulate de acesta, în

temeiul circumstanțelor de fapt și drept invocate.

La 5 octombrie 2020, Gheorghe Străisteanu, prin intermediul oficiului poștal,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

adoptarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul declarat.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum și au interpretat în

mod eronat legea.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând totodată conținutul prevederilor normelor legale,

dar fără a demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către

instanțele de judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 22 septembrie 2020

și a expediat-o participanților la proces la 7 octombrie 2020 (f.d. 129.

Astfel, recursul declarat la 5 octombrie 2020, este în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 28

octombrie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând

despre necesitatea depunerii referinței (f.d. 166).

Până la data examinării recursului referință din partea intimatului nu a

parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Gheorghe Străisteanu, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Străisteanu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Străisteanu, împotriva

deciziei din 22 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

5