2ra-1933/21 — cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante, încasarea prejudiciului moral si exprimarea scuzelor

2ra-1933/21 — cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente degradante, încasarea prejudiciului moral si exprimarea scuzelor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1933/2021

2-20031364-01-2ra-06122021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe

Străisteanu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe

Străisteanu împotriva lui Vasile Grozavu cu privire la constatarea încălcării dreptului

de a nu fi supus la tratamente degradante, încasarea prejudiciului moral și exprimarea

scuzelor,

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Gheorghe Străisteanu și a fost menținută hotărârea din

15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care acțiunea a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 03 martie 2020, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Vasile Grozavu cu privire la constatarea încălcării dreptului de a nu fi

supus la tratamente degradante, încasarea prejudiciului moral și exprimarea scuzelor.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 03 februarie 2020, ora 11:25,

aflându-se în incinta Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, după ședința de judecată

în care a participat ca reclamant, iar Vasile Grozavu în calitate de pârât, ultimul a

început să-l înjure cu diferite cuvinte necenzurate în prezența mai multor persoane, în

loc public, să-l înjosească, umilească, înjurându-i chiar și copiii. Respectiv a anexat

un disc DVD-R cu înregistrare video care confirmă cele declarate.

A menționat reclamantul că, la 11 februarie 2020, examinând plângerea, agentul

constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Buiucani, a întocmit în privința lui

Vasile Grozavu un proces-verbal cu privire la contravenție și a fost sancționat cu

amendă în mărime de 500 de lei.

A indicat reclamantul că, procesul-verbal cu privire la contravenție din 11

februarie 2020, încheierea și decizia agentului constatator au devenit irevocabile prin

necontestare.

1

A afirmat reclamantul că, Vasile Grozavu a recunoscut fapta ilegală comisă,

însă a refuzat să repare prejudiciul material și moral cauzat, pe care l-a suportat în

rezultatul acțiunilor ilegale comise în privința sa, prin supunerea la tratamente

degradante, fiind numit cu diferite cuvinte necenzurate, umilit, înjosit în loc public în

prezența mai multor persoane, prin care a suferit psihic prin sentimentul de anxietate,

stres, neliniște, perturbare a vieții, disconfort și retrăire, imposibilitatea savurării

modului obișnuit de trai, sentimente de incapacitate de a se bucura de garanțiile

prescrise de lege, sentimente de frustrare, nedreptate și umilință, nervi, griji, afectare

sufletească.

A susținut reclamantul că, la 04 februarie 2020, a expediat în adresa pârâtului o

somație prin care i-a solicitat repararea benevolă a prejudiciului material și moral

cauzat. Plicul cu somația a fost restituit de Oficiul Poștal cu mențiunea „refuzat”, iar

la apelul telefonic al angajatului „Poșta Moldovei” la numărul de telefon mobil ce

aparține pârâtului, ultimul a declarat că nu primește de la reclamant nici o scrisoare și

refuză categoric.

Astfel, a considerat reclamantul că, în temeiul Constituției, Codului

contravențional, Codului civil și Convenției Europene este în drept să înainteze

prezenta acțiune în judecată.

A indicat reclamantul că, prejudiciu moral și material este în directă legătură cu

acțiunea ilegală a pârâtului, care în afara oricăror dubii a acționat ilegal, a ignorat

intenționat prevederile legislației în vigoare prin comportamentul său contrar

cerințelor care obligă cetățenii să respecte legislația în vigoare și anume pârâtul l-a

înjurat pe reclamant, l-a agresat, l-a amenințat cu răfuială fizică, i-a provocat daune

morale irecuperabile, i-a creat sentimente de fobie (teamă), de neliniște, de

inferioritate, fiind supus la tratamente degradante.

Astfel, reclamantul a estimat mărimea prejudiciului moral cauzat la suma de

8000 de lei, sumă care, este mai mică decât mărimea sumelor oferite de Curtea

Europeană în cauze similare împotriva Moldovei, cauzat prin: sentimente de frustrare

(din cauza acțiunilor ilegale comise de pârât) manifestate prin sentimentul de

anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții, disconfort și retrăire, imposibilitatea

savurării modului obișnuit de trai, sentimente de incapacitate de a se bucura în modul

cuvenit de garanțiile prescrise de lege, nedreptate și umilință, nervi, griji, afectare

sufletească; suferințe continue din cauza ilegalităților comise în privința

reclamantului de către pârât, amenințări, înjurări, șantaj, umilire, înjosire; suferințe

psihice și fizice, dureri, stresuri, nervi, griji, lipsă de la serviciu în timpul anchetei

cauzei, afectare sufletească și spirituală, oboseală, dificultăți, demoralizare,

descurajare, hedonisit – limitarea de a se bucura de plăcerea vieții, de satisfacții

spirituale și materiale; anxietate cauzată de incertitudinea creată de pârât.

A solicitat constatarea încălcării dreptului reclamantului de a nu fi supus la

tratamente degradante de către pârât, încasarea de la pârât în beneficiul reclamantului

prejudiciul moral în mărime de 8000 de lei, cauzat prin încălcarea dreptului de a nu fi

supus la tratamente degradante și obligarea pârâtului să exprime scuze pentru faptele

ilegale comise, pentru injuria reclamantului și a membrilor familiei (textul scuzelor

este indicat în cererea de chemare în judecată).

Prin hotărârea din 15 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea

depusă de Gheorghe Străisteanu a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

2

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 01 iulie 2021, prin intermediul

oficiului poștal, Gheorghe Străisteanu a declarat apel împotriva hotărârii din 15 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău apelul declarat de

către Gheorghe Străisteanu a fost respins și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, reclamantul/apelant nu a

prezentat careva probe care să demonstreze temeinicia pretențiilor sale. Or, potrivit

răspunsului oferit de Sectorul de Poliție nr. 1 al Inspectoratului de Poliție Buiucani al

Direcției de Poliție mun. Chișinău, Vasile Grozavu a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea contravenției prevăzute de art. 69 alin. (1) din Codul contravențional, și

anume: injuria, adică vorbele sau faptele care lezează onoarea și demnitatea

persoanei, fiind sancționat cu amendă în mărime de 500 de lei. Prin urmare această

acțiune ilicită a pârâtului-intimat nu constituie și nu poate fi calificat automat drept

supunerea reclamantului-apelant la tratamente inumane și degradante, Vasile

Grozavu nefiind subiectul unor astfel de acțiuni.

Astfel, instanța de apel a reiterat că, în contextul celor enunțate este constatat

faptul comiterii de către Vasile Grozavu a faptei ilicite, prevăzute de art. 69 din

Codul contravențional, acesta fiind sancționat contravențional pentru injuria adusă

lui Gheorghe Străisteanu, și nicidecum pentru tratamente degradante.

Din acest punct de vedere, instanța de apel a remarcat că, fapta ilicită comisă de

către intimatul Vasile Grozavu este una reglementată de Codul contravențional, iar

fapta ilicită pretinsă de apelant este reglementată la nivel național - de prevederile

art.166/1 din Codul penal, la nivel internațional de - dispozițiile art.3 CEDO,

neaplicabile în prezenta speță.

Astfel, Vasile Grozavu nu poate fi subiect de drept al tratamentelor degradante,

invocate de reclamantul apelant, or, nu este nici persoană publică și nici o persoană

care exercită atribuțiile unei autorități publice sau orice altă persoană care acționează

cu titlu oficial ori cu consimțământul expres sau tacit al unei asemenea persoane

publice. Pe când tratamentele degradante se comit doar de persoanele publice în

exercitarea atribuțiilor de serviciu (agenții forțelor de ordine; alți agenți ai statului în

plan central și local; poliția sau alte servicii similare ale statului). La caz intimatul nu

deține o astfel de calitate, fiind astfel, nejustificată legal cerința apelantului-

reclamant de constatare a încălcării dreptului de a nu fi supus la tratamente

degradante.

Prin urmare, prin faptele lui Vasile Grozavu, exprimate prin injurie în adresa lui

Gheorghe Străisteanu, ultimul a suferit emoțional, însă, reieșind din obiectul acțiunii

lui Gheorghe Străisteanu, acesta nu a solicitat repararea prejudiciului nepatrimonial

cauzat prin contravențiile de injurie, ci încasarea prejudiciului moral ca urmare a

constatării încălcării de către Vasile Grozavu a dreptului apelantului de a nu fi supus

la tratamente degradante.

Respectiv, în situația în care Străisteanu Gheorghe a optat pentru această

metodă de apărare a dreptului pretins încălcat, sunt neîntemeiate cerințele formulate

de acesta, în temeiul circumstanțelor de fapt și drept invocate.

3

În acest sens, instanța de apel a notat că, prima instanță just a menționat că,

pentru injuria comisă de Vasile Grozavu, sancționat contravențional, în speță,

Gheorghe Străisteanu, nu revendică constatarea încălcării dreptului la respectarea

onoarei și demnității prin injurie, drept care poate fi apărat în temeiul art.7 alin.(1)

din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr.64 din 23 aprilie 2010.

Astfel, conform art.7 alin.(1) și (3) al Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire

la libertatea de exprimare, orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnității

și reputației sale profesionale lezate prin răspândirea relatărilor false cu privire la

fapte, a judecăților de valoare fără substrat factologic suficient sau prin injurie.

Persona care se consideră lezată în modul stabilit la alin. 2) poate solicita rectificarea

sau dezmințirea informației, precum și repararea prejudiciului moral și material

cauzat.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanței

cu privire la netemeinicia pretențiilor înaintate de Gheorghe Străisteanu, or, atât în

prima instanță cât și instanța de apel, nu au fost prezentate probe veridice și

concludente din care să rezulte că, prin injuria adusă de Vasile Grozavu, apelantul

Gheorghe Străisteanu a fost supus la tratamente degradante.

La 26 noiembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Gheorghe Străisteanu, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, deoarece la emiterea soluției de respingere a acțiunii au

fost încălcate esențial sau aplicate eronat normele de drept procedural și de drept

material și anume nu au aplicat o lege care urma a fi aplicată, au aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

A mai invocat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel au fost obligate să

aplice direct Constituția Republicii Moldova, Convenția Europeană, recomandările

CtEDO făcute în hotărâri cu situații similare și Recomandările Plenului Curții

Supreme de Justiție.

A susținut că, mărimea prejudiciului moral solicitat în speța este cu mult mai

mică decât mărimea sumelor oferite de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului

în cauze similare decise împotriva Moldovei. Prin urmare, instanțele de judecată

ierarhic inferioare de judecată urmau să admită integral acțiunea și să încaseze suma

solicitată pentru a-i acorda o satisfacție echitabilă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, instanța de apel a emis decizia la 13 octombrie 2021 și expediată recurentului

Gheorghe Străisteanu prin intermediul poștei electronice la 23 noiembrie 2021, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică. (f.d.199)

Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat de Gheorghe Străisteanu

împotriva deciziei din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat

la 29 noiembrie 2021, fiind expediat prin intermediul oficiului poștal la 26 noiembrie

4

2021 (f.d.226), în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, acesta se

consideră declarat în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 24 noiembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție, în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat

intimatului copia recursului și l-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 22 decembrie 2021, Vasile Grozavu a depus referință la recursul declarat de

Gheorghe Stăisteanu, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe

Străisteanu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că, normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Gheorghe Străisteanu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

5

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că, instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.

26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că, recursul declarat

de Gheorghe Străisteanu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Gheorghe Străisteanu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

6