3ra-775/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-775/21 — anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-775/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. G. Ciobanu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

8 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Andrei Josan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului

administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 februarie 2020 Andrei Josan a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în perioada 19 decembrie 1985 – 9

noiembrie 2001, a făcut serviciul în organele afacerilor interne fără întrerupere (15 ani

10 luni 20 zile), fiind concediat cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului

Afacerilor Interne, fapt atestat prin înscrierea din carnetul de muncă și extrasul din

ordinul nr. 63ef din 13 noiembrie 2001.

A menționat că în perioadele 5 aprilie 1991 – 6 mai 1992, 2 septembrie 1992 – 1

februarie 1993, 1 august 1994 – 15 aprilie 1996, 9 februarie 2001 – 9 noiembrie 2001,

a activat în calitate de polițist al izolatorului de detenție provizorie al CPS Orhei,

activând în condiții nocive, dăunătoare sănătății, fiind în contact direct cu persoane

reținute, arestate.

Reclamantul a afirmat că faptul activității în izolatorul de detenție provizorie se

confirmă prin certificatul cu nr. J-473/19 din 18 noiembrie 2019 și extrasul din ordinele

nr. 18ef din 5 iunie 1991, nr. 9ef din 20 aprilie 1992, nr. 22ef din 1 septembrie 1992,

1

nr. 4ef din 29 ianuarie 1993, nr. 13ef din 16 aprilie 1996, nr. 11ef din 20 februarie 2001

și nr. 63ef din 13 noiembrie 2001, eliberate de Inspectoratul de Poliție Orhei.

Reclamantul a adăugat că începând cu 9 noiembrie 2001, i-a fost acordat statut de

pensionar pentru vechime în muncă, stabilită de către Ministerul Afacerilor Interne, în

conformitate cu Legea asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. l544/1993.

A notat că conform informației Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei din 5

noiembrie 2001 nr. 5408 și a certificatului nr. 9370 din 4 noiembrie 2019, eliberat de

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Orhei, beneficiază de pensie pe linia Ministerului

Afacerilor Interne pentru vechimea în muncă de 21 ani 00 luni 19 zile, cuantumul

pensiei constituind 3 016,10 lei.

A relatat că pentru reexaminarea pensiei în temeiul vechimii în muncă cu avantaje,

potrivit hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de

calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, s-a adresat

Inspectoratului de Poliție Orhei în vederea eliberării, în baza ordinului Ministerului

Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018 „cu privire la recunoașterea unor înlesniri

pentru stabilirea pensiei anumitor categorii de funcționari publici cu statut special și

militari din cadrul Ministerului Afacerilor Interne”, a confirmării înlesnirilor pentru

perioada activității în cadrul subdiviziunilor de pază, escortare și deținere a persoanelor

reținute și arestate în izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie).

A precizat că conform certificatului nr. J-473/19 din 18 noiembrie 2019 eliberat de

Inspectoratul de Poliție Orhei, în perioadele 5 aprilie 1991 – 6 mai 1992, 2 septembrie

1992 – 1 februarie 1993, 1 august 1994 –15 aprilie 1996, 9 februarie 2001 – 9

noiembrie 2001 (03 ani 11 luni 14 zile) a activat în funcție de polițist al izolatorului de

detenție provizorie a CPS Orhei, iar în conformitate cu pct. 8 lit. d) a hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în

muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul

de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului

Național Anticorupție și sistemului penitenciar vechimea în muncă cu înlesniri (2 zile

pentru 1 zi de serviciu), constituie 07 ani 10 luni 28 zile.

Astfel, la calcularea vechimii în muncă, perioada de activitate în izolatorul de

detenție provizorie de 03 ani 11 luni 14 zile, nu a fost calculată cu avantaje, care urma

să constituie 07 ani 10 luni 28 zile, fapt ce influențează asupra stagiului de muncă și

asupra cuantumului pensiei calculate.

Reclamantul a explicat că la data de 11 septembrie 2019, s-a adresat Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei cu cerere privind emiterea actului administrativ

individual favorabil de reexaminare a dreptului la pensie în temeiul vechimii în muncă

cu avantaje, potrivit hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, în special a art.

8 lit. d), prin calcularea a două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu, prestată

de solicitant în cadrul izolatorului de detenție provizorie a CPS Orhei pentru perioada:

5 aprilie 1991 – 6 mai 1992, 2 septembrie 1992 – 1 februarie 1993, 1 august 1994 – 15

aprilie 1996, 9 februarie 2001 – 9 noiembrie 2001, odată cu intervenirea unor

circumstanțe ce justifică majorarea cuantumului pensiei, precum și recalcularea și

2

achitarea diferenței de pensie, formată în urma majorării cuantumului pensiei

reexaminate pentru perioada anterioară, începând cu 9 noiembrie 2001.

A susținut că, prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei din 26

noiembrie 2019 nr. 17/2019/31310 și răspunsul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Orhei din 27 noiembrie 2019 nr. 5985, recepționate prin intermediul oficiului poștal,

la data de 28 noiembrie 2019, cererea sa a fost respinsă, deoarece nu cade sub incidența

Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar și respectiv nu

poate fi raportată la prevederile pct. 8 lit. d) din hotărârea Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994.

Andrei Josan a explicat că nefiind de acord cu decizia nr. 17/2019/31310 din 26

noiembrie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei și răspunsul nr. 5985

din 27 noiembrie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei, în condițiile art.

162 alin. (l), alin. (3) lit. b), art. 164 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ, a depus la

26 decembrie 2019, cerere prealabilă către Casa Națională de Asigurări Sociale,

solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei din 26

noiembrie 2019 de respingere a cererii de reexaminare a dreptului la pensie în temeiul

vechimii în muncă cu avantaje, a recalculării cuantumului pensiei în rezultatul

recalculării vechimii în muncă și a achitării diferenței de pensie formată în urma

majorării cuantumului pensiei începând cu 9 noiembrie 2001, ca ilegală; emiterea

actului administrativ individual favorabil, prin reexaminarea dreptului la pensie în

temeiul vechimii în muncă cu avantaje, potrivit hotărârii Guvernului nr. 78 din 21

februarie 1994, în special a art. 8 lit. d), aplicând două luni vechime în muncă pentru o

lună de serviciu (coeficientul 2), prestată în funcția de polițist în cadrul Izolatorului de

detenție Provizorie al CPS Orhei în perioadele de timp: 5 aprilie 1991 – 6 mai 1992, 2

septembrie 1992 – 1 februarie 1993, 1 august 1994 –15 aprilie 1996, 9 februarie 2001

– 9 noiembrie 2001, care constituie 03 ani 11 luni 14 zile; calcularea și achitarea

diferenței de pensie formată în urma majorării cuantumului pensiei, începând cu 9

noiembrie 2001. Însă, prin decizia nr. J-12/20 din 17 ianuarie 2020 a Casei Naționale

de Asigurări Sociale cererea prealabilă a fost respinsă.

În opinia reclamantului, decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale din 17

ianuarie 2020 se întemeiază pe o interpretare intenționat eronată a cadrului normativ.

Această decizie este una vădit ilegală, deoarece denotă o respingere formală și abuzivă

a cererii sale.

Având în vedere că decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale este datată cu 17

ianuarie 2020 și pe plicul de expediere a deciziei este aplicată ștampila cu 18 ianuarie

2020, a opinat că acțiunea sa de contencios administrativ este depusă în termen, or

conform art. 209 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ „acțiunea în contestare și

acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.

Acest termen începe să curgă de la data comunicării sau notificării deciziei cu privire

la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru

soluționarea acesteia”.

Ce ține de cheltuielile de judecată, reclamantul a notat că, pentru pregătirea

cererilor adresate Casei Teritoriale de Asigurări Sociale și Casei Naționale de Asigurări

Sociale, a încheiat contract de asistență juridică la 4 septembrie 2019 cu avocatul

Viorica Martalog, onorariul constituind 300 de lei. Onorariul a fost încasat conform

3

bonului de plată cu seria PL nr. 208125 la 28 ianuarie 2020. Pentru pregătirea cererii

de contencios administrativ și participare în prima instanță a fost încheiat contract de

asistență juridică la 28 ianuarie 2020 cu avocatul Viorica Martalog, onorariul

constituind 3 000 de lei. Onorariul a fost încasat conform bonului de plată cu seria PL

nr. 208128 la 13 februarie 2020.

Reclamantul a solicitat anularea deciziei nr. J-12/20 din 17 ianuarie 2020 a Casei

Naționale de Asigurări Sociale, de respingere a cererii prealabile cu privire la anularea

refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei, de reexaminare a dreptului la

pensie în temeiul vechimii în muncă cu avantaje, a recalculării cuantumului pensiei în

rezultatul recalculării vechimii în muncă și a achitării diferenței de pensie formată în

urma majorării cuantumului pensiei începând cu 9 noiembrie 2001, ca ilegală;

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul administrativ individual

cu privire la reexaminarea dreptului la pensie în temeiul vechimii în muncă cu avantaje

(majorarea acesteia), conform hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, în

special a art. 8 lit. d), prin calcularea a două luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu, prestată în funcția de polițist în cadrul Izolatorului de detenție Provizorie al

CPS Orhei, în perioadele de timp: 5 aprilie 1991 – 6 mai 1992, 2 septembrie 1992 – 1

februarie 1993, 1 august 1994 – 15 aprilie 1996, 9 februarie 2001 – 9 noiembrie 2001,

care constituie 07 ani 10 luni 28 zile, odată cu intervenirea unor circumstanțe ce

justifică majorarea cuantumului pensiei; recalcularea și achitarea diferenței de pensie,

formată în urma majorării cuantumului pensiei reexaminate începând cu 9 noiembrie

2001; încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 3 300 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Andrei Josan. S-au anulat deciziile nr. 17/2019/31310

din 26 noiembrie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Orhei și nr. J-12/20 din

17 ianuarie 2020 a Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la cererea prealabilă,

adoptate în privința lui Andrei Josan. S-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale

să calculeze și să achite lui Andrei Josan, diferența pensiei recalculate conform

vechimii în muncă stabilite prin certificatul nr. J-473/19 din 18 noiembrie 2019 eliberat

de Inspectoratul de Poliție Orhei al Inspectoratului General al Poliției pentru

perioadele: 5 aprilie 1991 – 6 mai 1992; 2 septembrie 1992 – 1 februarie 1993; 1 august

1994 – 15 aprilie 1996; 9 februarie 2001 – 9 noiembrie 2001, care constituie 07 ani 10

luni 28 zile, cu aplicarea indexării corespunzătoare, începând cu data apariției dreptului

la pensie din 9 noiembrie 2001. S-a încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale

în beneficiul lui Andrei Josan suma de 3 300 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

legate de acordarea asistenței juridice.

La data de 11 noiembrie 2020, cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 din

Codul administrativ, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii instanței de fond, iar la 30 decembrie 2020 motivarea acestuia, prin

care a solicitat admiterea apelului cu casarea hotărârii instanței de fond și emiterea unei

noi decizii de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de

apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din 29

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. S-a încasat de la Casa

4

Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Andrei Josan cheltuielile de judecată

în sumă de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au reținut că din momentul

intrării în vigoare a prevederilor pct. 8 lit. d) din hotărârea Guvernului nr.78 din 21

februarie 1994, s-a instituit dreptul persoanelor care cad sub incidența normei

nominalizate la calcularea vechimii în muncă cu înlesniri.

Totodată, raportând dispozițiile art.12 pct.33-35 din Legea nr. 416 din 18

decembrie 1990 cu privire la poliție (în vigoare la momentul calculării vechimii în

muncă inițiale a reclamantului) circumstanțelor cauzei care confirmă că Andrei Josan

a activat în cadrul Izolatorului de detenție Provizorie al CPS Orhei, activitate care cade

sub incidența prevederilor pct. 8 lit. d) din hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie

1994, instanțele inferioare au conchis că reclamantul/intimatul avea dreptul la

calcularea vechimii în muncă cu avantaje încă la momentul eliberării sale din serviciu.

Prin urmare, instanțele de judecată au stabilit că la momentul eliberării din serviciu,

lui Andrei Josan eronat i s-a calculat vechimea în serviciu, or, ultimul avea dreptul la

calcularea vechimii în muncă cu avantaje, așa cum la momentul pensionării, erau în

vigoare prevederile pct.8 lit. d) din hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994,

cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție, care îi conferă acest drept.

Concomitent, instanțele ierarhic inferioare au constatat că la caz suma pensiei

neprimite de intimat/reclamant din motivul calculării eronate a vechimii în muncă,

urmează a-i fi recalculată și achitată ultimului fără limită de timp, calculate în baza

certificatului nr. J-473/19 din 18 noiembrie 2019 eliberat de Inspectoratul de Poliție

Orhei al Inspectoratului General al Poliției. Or, intimatul/reclamantul nu a primit

pensia cuvenită din vina organului care i-a stabilit-o, iar neachitarea acesteia în

momentul depistării erorii, ar constitui o lipsire nejustificată a intimatului de valoarea

patrimonială care i se cuvine în baza legii.

Mai mult, instanțele de judecată au notat că anume Casa Națională de Asigurări

Sociale este organul abilitat prin lege cu competență de recalculare a pensiei

colaboratorilor organelor afacerilor interne.

Ce ține de pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, instanțele de

judecată au invocat prevederile art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a

avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă

parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise

din pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

La data de 14 iunie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 19 iulie

2021 motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că nu este de acord cu decizia contestată, deoarece

5

instanța inferioară la adoptarea acesteia a examinat superficial cauza și a ignorat atât

probele administrate, cât și normele juridice ce reglementează raporturile juridice.

A menționat că în speță instanțele inferioare vădit au ignorat dispozițiile art. 61 alin.

(1) din Legea nr. 1544/1993 și neîntemeiat au obligat la achitarea diferenței pensiei

recalculate din 9 noiembrie 2001.

Recurentul a mai specificat că instanțele de judecată au aplicat eronat prevederile

actului normativ ce reglementează calcularea vechimii în muncă în condiții avantajoase,

și anume hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994. Instanțele inferioare au

interpretat greșit norma juridică prin faptul că a egalat Izolatorul de Detenție Provizorie

din subordinea Ministerului Afacerilor Interne cu Izolatorul de Urmărire Penală al

sistemului instituțiilor penitenciare.

A adăugat că instanțele de judecată la pretenția de încasare a cheltuielilor de judecată

nu a ținut cont de hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 25 din 28 iunie 2004.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 mai 2021, însă date

privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 22 iunie 2021, fapt confirmat

prin avizul de recepție/livrare (f.d.160).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat

prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul

administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

7

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

8