2ra-1129/21 — declararea nulității actelor juridice

2ra-1129/21 — declararea nulității actelor juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1129/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru,)

ÎNCHEIERE

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Igor Cioclea,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Cioclea

împotriva Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 55/244, Ianei Niculcea,

Olgăi Fyrfa, Emilian Fyrfa și Lidiei Obrintețchi cu privire la declararea nulă a actelor

juridice, obligarea încheierii acordului adițional și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 29 noiembrie 2018, Igor Cioclea, reprezentat de avocatul Pavel Budu, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociației de Coproprietari în

Condominiu nr. 55/244 (în continuare A.C.C. „NR. 55/244”), Ianei Niculcea, Olgăi

Fyrfa, solicitând declararea nulă a contractului de comodat nr.14/1 din 01 iunie 2016,

încheiat între A.C.C. „NR. 55/244” și Iana Niculcea, declararea nulă a contractului

de cesiune a creanței din 27 decembrie 2017, încheiat între Iana Niculcea, Olga Fyrfa

și A.C.C. „NR. 55/244”, obligarea A.C.C. „NR. 55/244” de a încheia un acord

adițional la contractul de comodat nr. 14 din 15 mai 2012 privind prelungirea

termenului contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012, conform pct. 4.2 din

contract, încasarea de la A.C.C. „NR. 55/244” a prejudiciului moral în mărime de

12000 de lei, încasarea de la familia Niculcea a prejudiciului moral în mărime de

6000 de lei, încasarea de la familia Fyrfa a prejudiciului moral în mărime de 6000

de lei, încasarea de la A.C.C. „NR. 55/244” a cheltuielilor de judecată, constituite

din taxa de stat și cheltuielile de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în anul 2012, la Adunarea

Generală a membrilor A.C.C. „NR. 55/244”, s-a decis achiziția terenului cu număr

cadastral XXXXXX.214 cu suprafața de 0,0692 ha prin intermediul fondului special

constituit în cadrul A.C.C. „NR. 55/244”. Membrii A.C.C. „NR. 55/244” contribuie

cu mijloace bănești în sumă de 1000 de euro fiecare pentru procurarea bunului

imobil menționat cu scopul de a beneficia de un loc de parcare cu titlu gratuit.

La 15 mai 2012 a fost încheiat cu A.C.C. „NR. 55/244” contractul de comodat

nr. 14, prin care comodantul s-a obligat să-i transmită comodatarului în folosință

temporară gratuită un spațiu destinat parcării autoturismului, iar comodatarul s-a

obligat să participe financiar la achiziția terenului cu număr cadastral XXXXXX.214

1

cu suprafața de 0,0692 ha, prin contribuția la fondul special al Asociației „Fond

achiziție teren parcare”. Ulterior, la data de 23 aprilie 2016, contractul de comodat

nr. 14 din 15 mai 2012 a fost reziliat de către adunarea utilizatorilor parcării

(procesul-verbal nr. 2/2016 al Adunării Generale a utilizatorilor parcării A.C.C.

„NR. 55/244”), care nu există și nu era subiectul de drept care putea rezilia contractul

de comodat. Astfel, pentru a acoperi samavolnicia și ilegalitatea comisă de adunarea

generală a utilizatorilor parcării, administrația A.C.C. „NR. 55/244” a inclus în

ordinea de zi a Adunării Generale a membrilor A.C.C. „NR. 55/244” din 29 mai

2016 subpunctul 9: „confirmarea deciziilor luate de adunarea generală a

utilizatorilor parcării din 23.04.2016 (proces-verbal nr. 2/2016”, astfel asigurând

aparența legală a rezilierii contractului de comodat. Ca urmare a contestării actelor

date în instanță, prin hotărârea din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, irevocabilă prin decizia din 31 ianuarie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

a fost anulat procesul-verbal nr. 7/2016 al Adunării Generale a membrilor A.C.C.

„NR. 55/244” din 29 mai 2016 în partea care se referă la rezilierea contractului de

comodat nr. 14 din 15 mai 2012 încheiat între Igor Cioclea și A.C.C. „NR. 55/244”,

cu obligarea A.C.C. „NR. 55/244” de a nu-i crea impedimente în exercitarea

dreptului de folosință a locului de parcare nr. 14 de pe terenul din curtea blocului nr.

2/2, din mun. Chișinău, str. Șoseaua Balcani, în temeiul contractului de comodat nr.

14 din 15 mai 2012.

Însă la data de 01 iunie 2016 între A.C.C. „NR. 55/244” în calitate de comodant

și Iana Niculcea, în calitate de comodatar, a fost încheiat contractul de comodat nr.

14/1, prin care comodantul s-a obligat să-i transmită comodatarului în folosință

temporară gratuită un spațiu destinat parcării autoturismului, iar comodatarul s-a

obligat să participe financiar la achiziția terenului număr cu cadastral XXXXXX.214

cu suprafața de 0,0692 ha, prin contribuția la fondul special al Asociației „Fond

achiziție teren parcare”. La data de 27 decembrie 2017, între Iana Niculcea, Olga

Fyrfa și A.C.C. „NR. 55/244”, a fost încheiat un contract de cesiune a creanței, prin

care Iana Niculcea a transmis Olgăi Fyrfa drepturile de creanță existente față de

Asociație care rezultă din contractul de comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016.

Reclamantul a susținut că, aceste contracte urmează a fi declarate nule,

deoarece la baza lor au stat acțiuni ilegale ale administratorului și terțelor persoane,

bazate pe viclenii. Astfel, urmează să fie repus în drepturile de a se folosi de locul

de parcare nr. 14 în temeiul contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012 și în

baza hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 08 iunie 2017.

Totodată, a menționat că, prin încălcarea dreptului la folosirea locului de

parcare nr. 14 și neexecutarea hotărârii judecătorești menționate, i-a fost cauzat un

prejudiciu moral de către A.C.C. „NR. 55/244”, estimat la suma de 12000 de lei,

precum și de către familiile Niculcea și Fyrfa, a câte 6000 de lei.

La 04 iulie 2019, în cadrul ședinței de judecată, Igor Cioclea, reprezentat de

avocatul Pavel Budu, a depus o cerere de concretizare a pretențiilor, indicând

suplimentar în calitate de copârâți: Emilian Fyrfa și Lidia Obrintețchi, motivând că

prin informația obținută, a aflat că la data de 27 septembrie 2018 a fost încheiat actul

de transmitere-primire a locului de parcare nr. 14 între Olga Fyrfa/Emilian Fyrfa și

Lidia Obrintețchi.

Prin cererea de concretizare, s-a solicitat declararea nulă a contractului de

comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016 încheiat între A.C.C. „NR. 55/244” și Iana

2

Niculcea, declararea nulă a contractului de cesiune a creanței din 27 decembrie 2017

încheiat între Iana Niculcea, Olga Fyrfa și A.C.C. „NR. 55/244”, declararea nulă a

actului de transmitere-primire a locului de parcare nr. 14 din 27 septembrie 2018

încheiat între Olga Fyrfa /Emilian Fyrfa și Lidia Obrintețchi, obligarea A.C.C. „NR.

55/244” de a încheia un acord adițional la contractul de comodat nr. 14 din 15 mai

2012 privind prelungirea termenului contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012

conform pct. 4.2 din contract, încasarea de la A.C.C. „NR. 55/244” a prejudiciului

moral estimat la suma de 6000 de lei, compensarea de către A.C.C. „NR. 55/244” a

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat și cheltuielile de asistență juridică.

Prin încheierea protocolară din 04 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a primit spre examinare cererea de concretizare a pretențiilor.

Prin hotărârea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

corectată prin încheierea din 27 aprilie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Igor Cioclea și

s-a anulat contractul de comodat nr.14/1 din 01 iunie 2016, încheiat între A.C.C.

„NR. 55/244” și Iana Niculcea; s-a anulat contractul de cesiune a creanței din 27

decembrie 2017, încheiat între Iana Niculcea, Olga Fyrfa și A.C.C. „NR. 55/244”;

s-a anulat actul de transmitere-primire a locului de parcare nr. 14 din 27 septembrie

2018 încheiat între Olga Fyrfa, Emilian Fyrfa și Lidia Obrintețchi; s-a încasat de la

A.C.C. „NR. 55/244” în beneficiul lui Igor Cioclea suma de 300 de lei cu titlu de

taxă de stat proporțional pretențiilor admise, suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli

de citare publică a pârâților, precum și suma de 2800 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, iar în total 3400 de lei; în rest, au fost respinse ca fiind

neîntemeiate pretențiile din acțiune în partea obligării A.C.C. „NR. 55/244” de a

încheia cu Igor Cioclea un acord adițional la contractul de comodat nr. 14 din 15 mai

2012 privind prelungirea termenului contractului conform pct.4.2 din contractul de

comodat menționat, compensării de către A.C.C. „NR. 55/244” a prejudiciului moral

estimat la 6000 de lei, precum și compensării excedentului cheltuielilor de judecată

dispuse spre încasare prin hotărâre. Totodată, s-a menționat că măsura de asigurare

a acțiunii- interdicția A.C.C. „NR. 55/244” de a încheia acte juridice translative de

posesie în raport cu locul de parcare nr. 14 amplasat în curtea blocului nr.2/2 din

mun.Chișinău, str. Șoseaua Balcani, își păstrează efectul până la executarea hotărârii

judecătorești.

Prin decizia din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Igor Cioclea; s-a admis apelul declarat de A.C.C. „NR. 55/244”; s-a casat

parțial: în partea anulării contractului de comodat, contractului de cesiune de creanță,

actului de transmitere-primire, compensării cheltuielilor de judecată, hotărârea din

03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și în această parte s-a emis

o nouă hotărâre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de Igor Cioclea împotriva A.C.C. „NR. 55/244”, Iana Niculcea,

Olga Fyrfa, Emilian Fyrfa și Lidia Obrintețchi cu privire la declararea nulă a

contractului de comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016 încheiat între A.C.C. „NR.

55/244” și Iana Niculcea; declararea nulă a contractului de cesiune de creanță din 27

decembrie 2017 încheiat între Iana Niculcea, Olga Fyrfa și A.C.C. „NR. 55/244”;

declararea nulă a actului de transmitere-primire a locului de parcare nr. 14 din 27

septembrie 2018 încheiat între Olga Fyrfa /Emilian Fyrfa și Lidia Obrintețchi;

compensarea cheltuielilor de judecată; în rest, în partea în care au fost respinse

3

pretențiile privind: obligarea A.C.C. „NR. 55/244” de a încheia cu Cioclea Igor un

acord adițional la contractul de comodat nr. 14 din 15 mai 2012, privind prelungirea

termenului contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012; încasarea din contul

A.C.C. „NR. 55/244” în beneficiul lui Igor Cioclea suma de 6000 de lei, prejudiciul

moral, a fost menținută hotărârea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și încheierea de corectare a erorii din 27 aprilie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani; s-a încasat în beneficiul A.C.C. „NR. 55/244” din contul

lui Igor Cioclea suma de 225 de lei, cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de

stat în instanța de apel și suma de 2500 de lei, cheltuieli de judecată pentru asistență

juridică.

În consolidarea soluției, instanța de apel a apreciat ca fiind greșită soluția primei

instanțe privind anularea contractului de comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016, încheiat

între Asociația de Coproprietari în Condominiu Nr. 55/244 și Niculcea Iana;

contractului de cesiune a creanței din 27 decembrie 2017, încheiat între Niculcea

Iana, Fyrfa Olga și Asociația de Coproprietari în Condominiu Nr. 55/244 și actul de

transmitere-primire a lotului de parcare nr. 14 din 27 septembrie 2018 încheiat între

Fyrfa Olga, Fyrfa Emilian și Obrintețchi Lidia.

Citând prevederile art. 216 alin. (1) și (2), art. 217 alin. (1), art. 219 alin. (1) și

(2), art. 220 alin. (1) și (2) din Codul civil, instanța de apel a punctat că, la caz, în

argumentarea soluției de anulare a actelor juridice, prima instanță a reținut că,

Cioclea Igor are un interes născut și actual de a cere nulitatea contractului de

comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016 încheiat între Asociația de Coproprietari în

Condominiu Nr. 55/244 și Niculcea Iana; contractului de cesiune a creanței din 27

decembrie 2017 încheiat între Niculcea Iana, Fyrfa Olga și Asociația de

Coproprietari în Condominiu Nr. 55/244; precum și actului de transmitere-primire a

lotului de parcare nr. 14 din 27 septembrie 2018 încheiat între Fyrfa Olga, Fyrfa

Emilian și Obrintețchi Lidia, deoarece aceste interese derivă, din disponibilitatea lui

Cioclea Igor de a-și valorifica acest drept în baza hotărârii irevocabile a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 08 iunie 2017.

Instanța de apel a apreciat ca fiind greșită soluția instanței de fond, or, actele

juridice urmează a fi anulate doar pentru temeiurile indicate în Codul civil, în

redacția în vigoare la data încheierii contractelor menționate supra.

Aici, instanța de apel a punctat că, instanța de fond a reținut ca temei de

admitere a acțiunii și faptul anulării prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 08 iunie 2017 a procesului-verbal nr. 7/2016 al

Adunării Generale a membrilor ACC 55/244 din 29 mai 2016, în partea care se referă

la rezilierea contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012 încheiat între Cioclea

Igor și Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/244, cu obligarea Asociației

Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/244 să nu-i creeze lui Cioclea Igor

impedimente în exercitarea dreptului de folosință a locului de parcare nr. 14 de pe

terenul din curtea blocului nr. 2/2 din mun. Chișinău, str. Șoseaua Balcani, în temeiul

contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012 (f. d. 16-23).

În acest sens, instanța de apel a remarcat că, la data încheierii contractului de

comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016 încheiat între Asociația de Coproprietari în

Condominiu Nr. 55/244 și Niculcea Iana, nu exista o hotărâre definitivă și

irevocabilă de anulare a procesului-verbal nr. 7/2016 al Adunării Generale a

membrilor ACC Nr. 55/244 din 29 mai 2016, în partea care se referă la rezilierea

4

contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012 încheiat între Cioclea Igor și

Asociația Coproprietarilor în Condominiu nr. 55/244.

La fel, s-a constatat cu certitudine că, actul juridic- contractul de comodat nr.

14/1 din 01 iunie 2016, nu contravine normelor imperative, fiind respectată forma și

conținutul acestuia.

De altfel și actele juridice subsecvente contractului de comodat nr. 14/1 din 01

iunie 2016 și anume: contractul de cesiune a creanței din 27 decembrie 2017,

încheiat între Niculcea Iana, Fyrfa Olga și Asociația de Coproprietari în Condominiu

Nr. 55/244 și actul de transmitere-primire a lotului de parcare nr. 14 din 27

septembrie 2018 încheiat între Fyrfa Olga, Fyrfa Emilian și Obrintețchi Lidia,

corespund cadrului legal, nefiind constatate careva temeiuri de anulare a actelor

juridice menționate supra.

Subsidiar, a evidențiat că, la depunerea acțiunii în instanța de judecată, Cioclea

Igor nu a indicat temeiul legal cu privire la declararea nulității absolute a contractului

de comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016, a contractului de cesiune a creanței din 27

decembrie 2017 și a actului de transmitere-primire a lotului de parcare nr. 14 din 27

septembrie 2018, au fost invocate alte temeiuri, decât cele prevăzute în Codul civil,

care nu sunt aplicabile nulității absolute a actului juridic.

Astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind greșită soluția instanței de fond cu

privire la anularea contractului de comodat nr. 14/1 din 01 iunie 2016, încheiat între

Asociația de Coproprietari în Condominiu Nr. 55/244 și Niculcea Iana; a

contractului de cesiune a creanței din 27 decembrie 2017, încheiat între Niculcea

Iana, Fyrfa Olga și Asociația de Coproprietari în Condominiu Nr. 55/244 și a actului

de transmitere-primire a lotului de parcare nr. 14 din 27 septembrie 2018 încheiat

între Fyrfa Olga, Fyrfa Emilian și Obrintețchi Lidia.

Pe cale de consecință, instanța de apel a considerat neîntemeiate și pasibile de

a fi respinse și pretențiile cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

La 25 mai 2021, Igor Cioclea a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel, admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia instanței de apel a fost emisă cu

încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și a normelor

de drept procedural. Instanța a încălcat și a aplicat eronat normele de drept material:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, a interpretat în mod eronat legea. Instanța a săvârșit încălcări care au dus la

soluționarea greșită a pricinii, la aprecierea arbitrară a probelor cu ignorarea deplină

a probelor prezentate care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

ale sale.

Instanța de apel nu a motivat decizia sub nici o formă și nu a răspuns la

întrebările ridicate, ceea ce duce în mod inevitabil la încălcarea dreptului la un proces

echitabil și accesul liber la justiție.

Totodată, aprecierea instanței de apel nu este o motivare prin prisma dreptului

la un proces echitabil, dat fiind faptul, că doar a expus poziția A.C.C. „NR.55/244”

în decizie.

Recurentul a pretins că, a fost repus în drepturile sale, mai mult ca atât se

încalcă principiul puterii lucrului judecat, iar citând prevederile art.123 alin.(3) Cod

5

de procedură civilă, a considerat că Curtea de Apel Chișinău în mod eronat și-a

motivat decizia.

Instanța de apel a apreciat ca fiind greșită soluția instanței de fond, or, actele

juridice urmează a fi anulate doar pentru temeiurile indicate în Codul Civil, în

redacția în vigoare la data încheierii contractelor. Respectiv, instanța de fond a

reținut ca temei de admitere a acțiunii și faptul anulării prin hotărârea irevocabilă

din 08 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, al procesului-verbal

nr.7/2016 al Adunării Generale a membrilor A.C.C. „NR.55/244” din 29 mai 2016,

în partea care se referă la rezilierea contractului de comodat nr.14 din 15 mai 2012

încheiat cu A.C.C. „NR.55/244”.

Totodată, a indicat că, nu pune accentul pe faptul că contractele ca conținut

contravin normelor imperative cum menționează Curtea de Apel în decizia sa.

Aprecierea instanței de apel precum că, contractul de comodat nr.14/1 din 01 iunie

2016 este actul inițial, iar celelalte sunt acte subsecvente, fapt cu care nu este de

acord. Or, actul inițial este „procesul-verbal al Adunării Generale a membrilor

A.C.C. „NR.55/244” din 29 mai 2016” prin care s-a reziliat contractul de comodat

nr.14 din 15 mai 2012 și care a fost declarat nul, urmare și actele subsecvente

încheiate după rezilierea contractului de comodat nr. 14 din 15 mai 2012 urmează a

fi declarate nule. Dacă nu era reziliat contractul de comodat nr.14 din 15 mai 2012,

nu erau încheiate celelalte contracte de comodat, cesiune a creanței, act de

transmitere-primire, etc.

Instanța de apel eronat a ajuns la concluzia precum că, nu a fost indicat temeiul

legal la înaintarea acțiunii în instanța de judecată, deoarece cererea de chemare în

judecată conține motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.

Instanța de apel nu s-a expus asupra pct.5.2 din contractul de comodat nr.14

care prevede expres dreptul prioritar la folosirea ulterioară gratuită a bunului, în

cazul expirării termenului contractului. Astfel, are dreptul prioritar de a se folosi de

locul de parcare, respectiv Asociației îi revine obligația de a semna acord adițional

privind prelungirea contractului de comodat, or, numai în acest mod va fi repus în

drepturile sale.

Curtea de Apel Chișinău nu a dat nici o apreciere acestor circumstanțe, care

nemijlocit sunt foarte importante pentru emiterea unei hotărâri legale și întemeiate,

mai mult ca atât acest fapt a fost invocat și în cererea de apel, a fost expus în cadrul

dezbaterilor, însă contrar art.6 CEDO, Curtea de Apel nu a motivat și nici nu s-a

expus asupra acestor circumstanțe, ceea ce duce la încălcarea dreptului la un proces

echitabil cât și accesul liber la justiție. Astfel, instanța de apel nu s-a expus asupra

conținutului problemelor indicate în cererea de chemare în judecată, cât și în cererea

de apel, din care considerente aprecierea acestora nu a fost bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor actelor din

materialele dosarului relevante subiectului dedus judecății în ansamblu și

interconexiunea lor, lăsând fără răspuns și fără motivare respingerea cererii de

chemare în judecată, cât și a cererii de apel formulate, ceea ce reprezintă în sine

negarea dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prezumă

dreptul la o hotărâre motivată. Iar jurisprudența Curții Europe a Drepturilor Omului

relevă că pronunțarea de către instanțele de judecată a unor hotărâri motivate

constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil, iar

6

aceasta presupune obligațiunea instanței de judecată de a se expune în hotărâri

asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți

întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs Spania hotărîrea din

21.01.1999).

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților, conform

scrisorii de însoțire datate cu 21 iunie 2021 (Vol.II, f.d.116) și a fost recepționată de

către Olga Fyrfa, A.C.C. „NR. 55/244” și Emilian Fyrfa la 23 iunie 2021, conform

avizelor de recepție (Vol.II, f.d.118-120). Din adresa intimatelor Iana Niculcea și

Lidia Obrintețchi a fost restituită corespondența cu mențiunea „plecat” (Vol.II,

f.d.121-124).

La 19 iulie 2021, A.C.C. „NR. 55/244” a depus referință la cererea de recurs,

exprimând poziția în favoarea declarării recursului inadmisibil.

La 28 iulie 2021, prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.128), Lidia

Obrintețchi a depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea

declarării inadmisibilității acestuia.

Alte referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 aprilie 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 25 mai 2021, ceea ce denotă că recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Igor Cioclea, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Igor Cioclea, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

7

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Igor Cioclea.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Igor Cioclea împotriva deciziei

din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

8